de Steen Jakobsen, economist șef și CIO Saxo Bank
„Liberté, égalité, fraternité” a fost cel mai important slogan pentru revoluționarii francezi de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Acum, din nou, există un sentiment din ce în ce mai semnificativ de „revoluție în Europa”, întrucât alegătorii, în special cei mai tineri, se arată puternic împotriva status quo-ului din multe țări. Toate privirile sunt îndreptate asupra alegerilor germane din 26 septembrie, unde o alianță negru-verde (Uniunea Creștin Democrată și Partidul Verzilor) este un rezultat probabil și există șansa ca Verzii să obțină cheile Cancelariei.
Aceasta ar fi o revoluție. Partidul Verde este pro-UE, anti-rus și China, împotriva proiectului Nordstream2 și, nu în ultimul rând, foarte în favoarea eliminării „frânei de serviciu”, care conduce politica de austeritate fiscală germană.
Alegerile din Germania vor arăta cel mai probabil și modul în care politicienii tinerei generații reușesc să fie diferiți. Doamna Merkel, un copil al Germaniei de Est și vorbitoare de limbă rusă, a fost cumpătată și răbdătoare și a folosit adesea un mod operativ științific de a lăsa faptele și timpul să dicteze ritmul, mai degrabă decât să permită muntelui rus de social media să conducă agenda politică.”
Doamna Merkel a fost personal o mare parte a miracolului exportului german, dar nu a reușit să investească în infrastructura germană. Acest lucru a dus la faptul că Germania are una dintre cele mai lente viteze de internet, cea mai mică adoptare a tehnologiei digitale și o politică care se referă de obicei la corectarea greșelilor din anii precedenți, mai degrabă decât la crearea de viziune și speranță. Ea a fost compromisorul suprem. Dar tinerii din Europa își doresc opusul: o viziune pentru o Europă mai verde, cu speranța unui loc de muncă bun și acces la scara ierarhică, nu una care se referă la politicienii vechi care privesc prioritățile de ieri și refugiindu-se mereu într-o politică de tip hai să nu răsturnăm barca.
De fapt, o revoluție importantă în UE a avut loc deja și se adaugă la miza acestor alegeri germane. Anul trecut, Comisia UE s-a asigurat că poate emite obligațiuni mutale UE. Se spune că nu trebuie să pierdem niciodată o criză și UE a acționat, chiar dacă dimensiunea programului în raport cu cheltuielile fiscale totale ale UE este, în cel mai bun caz, modestă. Dar semnificația nu poate fi supraevaluată, iar acum că avem „instrumentul” obligațiunilor UE, va depinde de alegerile germane să înceapă creșterea voinței politice pentru un angajament deplin față de proiectul UE – un proiect construit pe o bază șubredă de suveranitate fiscală pentru membrii individuali ai UE, care nu au controlul monedei sau al politicii monetare.
Cu o coaliție germană negru-verde, aceasta se va schimba – poate încet la început, dar mult mai repede dacă Verzii sunt în control. Vedem un viitor în care UE va mutualiza o parte din ce în ce mai mare a datoriilor țărilor membre. Iar justificarea acestei acțiuni de mutualizare fiscală există pentru adoptarea – în primul rând a agendei climatice, dar și a problemelor legate de inegalitate, infrastructură slabă și amenințări de politică externă într-o alianță mai puțin sigură cu SUA. UE a spus că obligațiunile UE sunt o măsură temporară, dar același lucru a fost spus în anii 1960, când Danemarca a introdus un TVA global de 9%; acum e 25%.
Atunci când le oferiți politicienilor și unui sistem politic general un „wild card” pentru a strânge și cheltui bani, vor face acest lucru. Uitați-vă doar la bugetul UE pentru 2021. UE emite până la 100 de miliarde de euro în programul SURE pentru a sprijini locurile de muncă și a menține oamenii angajați. Planul NextGenerationEU, în valoare de 800 de miliarde de euro, își propune să repare daunele economice și sociale provocate de Covid-19 și să facă Europa mai ecologică, mai digitală și mai rezistentă. Limita de până acum este de 5% din bugetul UE – doriți să faceți un pariu unde va fi în 2050?
Revoluția din Europa este, până la urmă, despre o mutare către stânga politică, cu o acceptare a mai multor reciprocități, utilizarea teoriei monetare moderne și o agendă verde foarte explicită în această nouă eră a dominanței fiscale. Aceasta vine cu cele mai bune intenții, dar se va dovedi inevitabil că are și o latură foarte întunecată: rolul în scădere al sectorului privat care a condus dinamismul economic în fiecare epocă. Noile priorități și noua agendă vor vedea din ce în ce mai mult „mâna invizibilă” a lui Adam Smith cedând către un sector public al UE prea mare, care evoluează pentru a semăna din ce în ce mai mult cu economia scârțâitoare, planificată în etapa târzie a Uniunii Sovietice, decât cu o direcție europeană spre un viitor mai luminos. Vive la revolution!
| Știri BVB