Autor: Ana Cătănescu
bucurie,
de vrajă,
de păcate,
de rod,
de scorpioni și de moarte.
Vine de departe,
dinspre o cabană cu “cuib de dor”,
unde am cunoscut
bucuria vrăjită a păcatului primordial.
Se așează apoi pe belșugul căminului,
cu rod al pământului,
al pântecului
al viselor împlinite și
al tristeții.
Au cântat lăutarii,
au lăcrimat strugurii,
au sosit boli
și au plecat cu aripile frânte cocorii sufletului.
Calendarul meu are înrămată luna octombrie
în fir de aur,
de miere,
de brume reci
și de cenușă.
Inima mea are setată alarma
din prima zi până în ultima…
Ca să nu uite.
Și inima nu uită
să bată,
să adune,
să tremure,
să se mânie,
să ierte și…
să iubească până la lacrimă
Viața.
A C
1 octombrie 2020
***
Sunt Ana Cătănescu, am 65 de ani, m-am născut, am crescut și locuiesc dintotdeauna la țară, Dărmănești, de Dâmbovița.
Grație unor profesori excepționali la limba și literatura română, am avut mereu o neobosită aplecare pentru citit și scris. Numai că abia pe la cinzeci și ceva de ani am început să scriu spontan și tot pe atât de sporadic. Este modul meu de a-mi exprima emoțiile.
| Știri BVB