Opinie: Drona, noua enigmă militară mondială

Folosirea unei drone anonime pentru un atac cu impact emoțional în spaţiul rusesc, printr-o acțiune neasumată de nimeni, ar fi cel mai facil mod ca Rusia să găsească pretext de razboi (casus belli) pentru a invada Ukraina. Iar asta s-ar întâmpla foarte probabil, indiferent dacă în spatele intereselor și comenzilor dronei anonime ar fi Kievul, separatiștii din Donețk si Lugansk, Minskul, Beijingul, Washingtonul, Ankara sau chiar Moscova însăşi. Căci dronele, ca arme foarte subtile de război, au și acest avantaj al substituției agresorului real cu ceva impersonal și enigmatic. Comanda acestor mașinării de război se poate face chiar si dintr-un dintr-un birou, de pe un simplu computer, eventual poziționat şi pe un alt continent decăt locul de acțiune al dronelor. Practic, o aeronavă fară pilot (unmanned aerial vehicle- UAV) poate fi manevrată anonim, pe frecvențe radio sau online, de oriunde. Pentru pilotarea de la sol a unei drone aeriene purtătoare de mitraliere sau rachete nici nu este nevoie de militari, şi nici de piloți specializați. Cei mai buni și mai căutaţi operatori pentru această profesie nouă sunt pasionaţii de jocuri video, gamerii, care au abilități dobândite prin folosirea simultană, în mii de ore, a joystick-ului şi a butoanelor tastaturii. Din acest segment de specialişti autodidacți armatele recrutează, peste tot în lume, «piloţii de drone».

UAV-ul păstrează în cele mai multe privințe toate calitățile unui avion performant de ultimă generație, dar cu costuri de zeci sau chiar de sute de ori mai mici. Dar cea mai mare calitate al acestui dispozitiv zburator modern este că poate să-și atingă țintele militare fără a-l expune cu nimic pe proprietar, fie acesta un stat, un grup terorist care ar avea frecvențele și codurile electronice de acces sau chiar o simplă persoană fizică. Dronele, ca armă de ultimă generație, se află astăzi în dotarea oricărei armate cu pretenţii, avand capacităti extraordinare de a se infiltra în teritoriul inamic fără a putea fi detectate, putând supraveghea spații intinse, indiferent de vreme sau luminozitate, de a transmite informaţii complexe în timp real sau de a distruge total ținte importante.

Istoric, primele drone au aparut în cadrul US Army în Primul Razboi din Golf al  anului 1991, fiind folosite împotriva armatei lui Saddam Hussein, doar pentru supraveghere și strangere de informații, neavând armament atașat. Un deceniu mai tarziu, mass-media anunța că o drona Predator echipată cu rachetă a fost folosită de serviciul secret american în încercarea de a-l ucide pe Mulah Omar, liderul taliban din Afghanistan. Încet, încet, tehnologia UAV avea să fie tot mai prezentă în stirile zilei. Este cunoscut, ca eveniment de notorietate mediatică, și momentul din ianuarie 2020, cand Qassem Soleimani, şeful temutei Forţe Quds din cadrul Corpul Gărzilor Revoluţionare din Iran, a fost asasinat, cu o dronă asumată de administrația Trump. Atacul s-a consumat în apropierea Aeroportului Internaţional din Bagdad, pe teritoriu irakian. UAV-ul MQ-9 Reaper, cu greutate de 2,22 tone, autonomie 1.850 de km, viteză maximă 370 km/h, putea zbura pană la o altitudine maximă de 15.240 de metri fără a putea fi detectată convenţional. Arma principală folosită de această dronă este racheta aer-sol AGM-114 Hellfire, lungime 1,6 m, greutate 50 Kg, avand un cost de 150.000 $/bucată. In atacul asupra generalului iranian, datorită puterii mari de foc, a fost distrusă nu numai masina oficială a acestuia, dar şi intregul convoi de vehicule care-l escorta.

În octombrie anul acesta, o dronă US Army asumată l-a ucis în Siria pe liderul al-Qaeda Abdul Hamid al-Matar. Folosirea dronelor militare a crescut cu 700% în ultimii 15 ani (doar prin datele oferite de SUA), dovedindu-se astfel importanţa din ce în ce mai mare a UAV-urilor în operaţiunile militare și de inteligence moderne.
SUA, cel mai mare şi mai vechi fabricant de drone, exportă astăzi UAV-uri către 55 de state aliate şi alocă anual peste 7 miliarde de $ pentru cercetare şi achiziţie din bugetul sau militar de peste 700 de miliarde de $/an, adică doar 1%.

In acest moment, dronele sunt deţinute şi produse nu numai de către statele occidentale, dar şi China, Israel, Rusia, Iran, Pakistan, India si Turcia sunt mari producători. China, deşi îşi protejează datele legate de armament, este cotată ca find cel mai mare producător şi exportator mondial de drone militare, după Statele Unite, din ultimii 10 ani. Arabia Saudita, UAE, Pakistan, Irak, Myamar, Egipt, Nigeria, Sudan, Serbia, Coreea de Nord, precum şi încă alte 27 de state sunt clienţii permanenţi ai Beijingului.

De exemplu, UAV-urile turcesti, au fost folosite activ în numeroase teatre de război din Nagorno-Karabakh, Siria, Libia și în regiunile separatiste ukrainiene. Dronele fabricate în Turcia sunt exportate masiv în Qatar, Maroc, Ukraina, Azerbaijan, Tunisia, Arabia Saudită şi chiar în Polonia. De notat că una dintre dronele achiziţionate de Ukraina, din Turcia, în luna iulie 2021, model Bayraktar TB2 cu autonomie de 27 de ore, a fost folosită în luna octombrie pentru distrugerea unui amplasament de obuzier de 122mm (D-30 Howitzer) al separatiştilor din Donetk. Acest incident a fost la un pas de a anula pacea foarte sensibilă din nordul Mării Negre.

Pentru că atat de multe state au în posesie drone, cu atat de multe variante tehnico-militare (tip de armament, rază de acţiune, mod si frecvenţa de comandă, detectabilitate radar, combustibil, silenţiozitate, dependentă de sistemul de sateliţi etc), atacul unui UAV poate veni oricand și de oriunde. Această armă modernă ridică atat probleme noi de drept international cât şi de etică și morală. Prin evoluţia spectaculoasă şi efectele sale militare inedite, UAV-ul este încă mult prea avansat pentru înțelegerea oamenilor neiniţiați. Aşa s-ar putea explica şi de ce subiectul, deși foarte important în războiul modern, se află foarte rar pe agenda publică.

Autor: Ştefan Jicol