Autor: Florin Cîțu, fost prim-ministru al României, fost ministru al Finanțelor
Un program de guvernare care combină creșteri de taxe cu promisiuni de reducere a cheltuielilor publice este, din punct de vedere economic, austeritate în forma sa pură. Poate fi împachetat în orice limbaj – „responsabilitate fiscală”, „echilibru bugetar” sau „justiție socială” – dar efectele sunt aceleași: frânarea economiei, descurajarea investițiilor și accentuarea presiunii asupra mediului privat.
A impune poveri fiscale suplimentare într-un context economic fragil, în timp ce tai din cheltuielile publice (fie ele salarii, investiții sau servicii), înseamnă să lovești simultan în consum, în capital și în încredere. Este o combinație care a eșuat de fiecare dată când a fost aplicată fără un plan coerent de relansare a creșterii.
În realitate, ajustările fiscale sănătoase nu se fac prin creșteri de taxe, ci prin reforme curajoase pe partea de cheltuieli și prin stimularea economiei private. Reducerea impozitării, însoțită de o eficientizare reală a aparatului de stat, este rețeta care a funcționat în economii dinamice, de la Irlanda la Estonia.
Această abordare are și susținere academică solidă. Studiul clasic al lui Alberto Alesina și Silvia Ardagna (Large Changes in Fiscal Policy: Taxes Versus Spending, 2010) demonstrează că ajustările fiscale bazate pe reduceri de cheltuieli au un impact negativ mult mai mic asupra economiei comparativ cu cele bazate pe majorări de taxe. În multe cazuri, aceste reforme pot deveni chiar expansioniste – stimulând încrederea ( vezi Romania 2021), investițiile și creșterea economică. La rândul său, Fondul Monetar Internațional a recunoscut, în mai multe rapoarte, că „fiscal consolidations based on spending cuts tend to be less contractionary than those based on tax hikes” (IMF Fiscal Monitor, 2010; 2013).
Irlanda anilor ’90 a redus simultan taxele și cheltuielile, iar rezultatul a fost una dintre cele mai spectaculoase relansări economice din Europa. Țările baltice, confruntate cu criza din 2009, au ales calea consolidării prin reducerea aparatului de stat, nu prin creșterea taxelor – și au revenit rapid pe creștere. În schimb, acolo unde consolidarea s-a făcut prin impozite mai mari – vezi cazul Greciei post-2010 – rezultatul a fost stagnare, șomaj și emigrație.
Adevărata responsabilitate fiscală nu înseamnă să iei mai mult dintr-o economie deja slăbită, ci să reduci povara statului și să redai spațiu de respirație sectorului privat. Nu înseamnă austeritate împotriva tuturor, ci reformă a statului în beneficiul celor care creează valoare.
Pentru că o economie nu poate fi revitalizată prin taxe și promisiuni populiste de taieri.
Dar poate fi relansată prin curaj, reforme și mai ales încredere în piața liberă.
| Știri BVB