Patru lecții de la consultanții fiscali pentru guvernanți în așteptarea măsurilor fiscale: Realitatea de la „firul ierbii” care nu se vede din Palate (CC Tax Advisory)

CC Tax Advisory prezintă patru lecții pe care consideră că este necesar ca guvernanții să le înțeleagă, în contextul în care se discută despre un nou set de măsuri fiscale în vederea reducerii deficitului bugetar:

1. Mai multe declarații nu înseamnă mai multe încasări. Declarația este o componentă a conformării fiscale. Contribuabilii care voiau să se conformeze, se conformau. Nu există un număr magic de declarații sau o procedură de declarare (fie și electronică) care să acționeze ca o soluție magică.
2. E-Factura nu rezolvă problema evaziunii, așa cum E-TVA nu rezolvă problema colectării. În ceea ce privește E-Factura, ea trebuia să combată evaziunea pe TVA. ÎNSĂ, companiile cu o cifră de afaceri de 100.000 de euro pe an, oricum raportau TVA lunar și mai raportau Declarația 394 prin care declarau ce facturi primeau și emiteau ele și partenerii lor. Deci, ANAF știa ce raporta fiecare dintre părți. Ce a adus E-Factura în plus a fost o bătaie de cap pentru antreprenorii mici, pentru PFA-uri, și mai ales antreprenorii care vând direct către consumatori, care acum nu mai pot vinde prin bon cu cod fiscal, ci prin E-Factura. Unde a fost, marginal utilă E-Factura, a fost să ajute doar acele firme de contabilitate care lucrau manual. Dar majoritatea firmelor de contabilitate erau deja digitalizate, iar beneficiile din fluxul de lucru au fost rapid anulate de presiunea de a gestiona antreprenorii în obținerea și instrumentalizarea semnăturii electronice.
3. Un efect negativ pe care, mai mult ca sigur, E-Factura l-a adus a fost mutarea spre economia neagră a unor prestatori de servicii care lucrau în regim de PFA și emiteau facturi de mână, prin facturier. Ne referim aici la servicii des întâlnite în economie: instalatorul care vine să repare robinetul ala care s-a spart; electricianul care vine să schimbe prizele din casă, etc. În acest caz, nu e vorba neapărat despre veniturile pe care nu le mai încasează statul în aceste cazuri, ci despre cum graba de a implementa o măsură poate genera reacții opuse intenției Executivului.
4. Alte țări europene nu s-au grăbit, iar asta ar trebui să ne dea de gândit. Franța – implementare în etape, pentru marile companii din iulie 2024, iar pentru IMM-uri din septembrie 2026. Germania – implementare marile companii 2027-2028, în funcție de cifra de afaceri a companiilor. Belgia – implementare în 2026. Spania – implementare 2026/2027. Croația – implementare din 2026.

“Faptul că știm acum mai repede ce facturi au fost emise nu înseamnă că am colectat mai bine TVA-ul. Fiscul a primit mai multe date, dar fără o capacitate reală de analiză și control, E-Factura rămâne doar un dosar electronic, nu o reformă. E-Factura a fost, în teorie, un instrument de modernizare fiscală. În practică, însă, modul în care a fost grăbită implementarea riscă să erodeze încrederea în instituții. Nu poți cere adaptare digitală peste noapte, fără etapizare, fără sprijin și fără să înțelegi impactul asupra economiei reale. Acum ne pregătim cu un nou set de măsuri fiscale, care riscă să facă pentru colectarea veniturilor ce a făcut și E-Factura – adică nimic”, declară drd. Cornelia Năstase CEO al CC Tax ADvisory, în contextul în care toți contribuabilii se pregătesc să aniverseze un an de la introducerea E-Factura în relația B2B.