Paula Toma: Arabia Saudită urmărește o strategie de acoperire tehnologică, combinând accesul la tehnologii de ultimă generație și ecosisteme avansate din SUA, cu implementarea infrastructurii și implementarea rapidă din China

• Grupul de politică externă „Titu Maiorescu”, coordonat de prof. univ. dr Dan Dungaciu, a organizat conferința intitulată „Modelarea viitorului geostrategic și diplomatic al Orientului Mijlociu – SUA, China și UE”, un eveniment dedicat analizării noilor dinamici geopolitice din regiune și impactului acestora asupra echilibrului global de putere. Conferința a reunit diplomați și experți de marcă, oferind un cadru de dialog privind relațiile dintre marile puteri și statele din Orientul Mijlociu. Printre participanți s-au numărat E.S. Mohammed Moustafa Orfy, Ambasador al Egiptului, E.S. Ali Mohamed Q. Alenazy, Consul al Arabiei Saudite, E.S. Martin Košatka, Ambasador Extraordinar și Plenipotențiar al Republicii Cehe, Dr. Ramez Abu Safia, Counselor în cadrul Ambasadei Palestinei, precum și Dr. Jalal Afrihaat, cercetător în cadrul Ambasadei Emiratelor Arabe Unite. Evenimentul a subliniat necesitatea unei abordări echilibrate și pragmatice în relațiile internaționale, într-un context global marcat de transformări rapide și provocări complexe.

Arabia Saudită urmărește o strategie de echilibrare tehnologică, combinând accesul la tehnologii de vârf și ecosisteme avansate din SUA cu implementarea infrastructurii și execuția rapidă oferite de China, a declarat Paula Toma, coordonatorul proiectului “China la zi” și director executiv al Centrului de Studii Sino-Ruse, adăugând: “Arabia Saudită exploatează concurența dintre marile puteri pentru a accelera punerea în aplicare a Viziunii 2030 și pentru a-și consolida autonomia strategică. China își extinde ecosistemele tehnologice în regiune fără a deveni un furnizor clasic de securitate. Statele Unite rămân actorul dominant în domeniul tehnologiilor de frontieră. Dacă Uniunea Europeană dorește să rămână relevantă din punct de vedere strategic, trebuie să articuleze o ofertă mai coerentă în ceea ce privește standardele, guvernanța digitală, investițiile și parteneriatele instituționale”.

Relațiile dintre China și Arabia Saudită trebuie înțelese în acest cadru mai larg, nu ca o relație bilaterală izolată, ci ca parte a unei dinamici multipolare, în care actorii regionali își consolidează autonomia strategică, în timp ce marile puteri își recalibrează instrumentele de influență, a mai spus Paula Toma.

Aceasta a explicat: “Relațiile dintre China și Arabia Saudită au evoluat într-un parteneriat matur, care a depășit în mod clar dimensiunea energetică. Cele două țări au stabilit relații diplomatice în 1990, iar în 2016, un an de o importanță simbolică deosebită pentru ambele părți, vizita președintelui Xi Jinping la Riad a dus la stabilirea unui parteneriat strategic cuprinzător.

Momentul a coincis cu lansarea Viziunii 2030, reflectând o convergență între strategia ambițioasă de transformare economică a Arabiei Saudite și proiecția mai largă a Chinei privind angajamentul economic global.

Petrolul rămâne fundamentul relației; cu toate acestea, cooperarea s-a extins semnificativ în infrastructură, digitalizare și tehnologie avansată, într-un cadru pragmatic bazat pe complementaritate economică, mai degrabă decât pe aliniere ideologică”.

Potrivit Paulei Toma, diplomația Chinei în Orientul Mijlociu prezintă două relativ constante: “Pe de o parte, Beijingul acordă prioritate unei abordări care pune economia pe primul plan: energie, comerț, investiții, conectivitate și proiecte. Această logică se reflectă în cadrul de cooperare „1+2+3”, consacrat în Documentul de politică al Chinei din 2016 privind statele arabe, în care  energia constituie nucleul,  infrastructura și comerțul servesc drept piloni, iar tehnologiile avansate reprezintă direcția strategică viitoare.

Pe de altă parte, China încearcă să mențină relații funcționale cu actorii concurenți pentru a reduce riscurile și a-și proteja interesele pe termen lung.

Această poziționare este însoțită de evitarea angajamentelor militare și de un discurs de non-intervenție, consolidând imaginea sa de partener economic previzibil. Facilitarea apropierii dintre Arabia Saudită și Iran în martie 2023 ilustrează această abordare – un exemplu de diplomație selectivă mai degrabă decât o asumare a rolului de garant al securității regionale.

În acest context, tehnologia devine domeniul în care complementaritatea este cea mai vizibilă”.

Paula Toma a mai spus că inteligența artificială a apărut ca una dintre cele mai dinamice dimensiuni ale cooperării sino-saudite, deoarece se suprapune direct cu prioritățile Viziunii 2030: diversificarea economică, modernizarea serviciilor publice, orașe inteligente și creșterea productivității.

Aceasta a precizat: “Cooperarea se dezvoltă de-a lungul unui lanț coerent: infrastructura cloud și centrele de date; platforme digitale și conectivitate; aplicații în domeniul sănătății, industriei și orașelor inteligente; formarea și dezvoltarea capacităților locale.

În acest proces, ascensiunea companiilor chineze precum Huawei, Alibaba și Tencent a remodelat în mod semnificativ peisajul infrastructurii digitale din Golful Persic.

În același timp, Arabia Saudită aprofundează cooperarea tehnologică cu Statele Unite, în special în domeniul semiconductorilor avansați și al tehnologiilor cloud de nouă generație.

Implicația strategică este clară: Riadul urmărește o strategie de acoperire tehnologică, combinând accesul la tehnologii de ultimă generație și ecosisteme avansate din Statele Unite cu implementarea infrastructurii și implementarea rapidă din China”.

Potrivit Paulei Toma, concurența tehnologică dintre SUA și China în Orientul Mijlociu nu este doar comercială. În domeniul IA, ceea ce se exportă nu este doar tehnologia, ci și standardele de reglementare, arhitecturile de date și dependențele structurale pe termen lung.

“Trebuie recunoscute și constrângerile importante: suveranitatea datelor și cerințele de conformitate cu reglementările cresc costurile; acordurile de localizare pot genera tensiuni în ceea ce privește transferul de tehnologie și proprietatea intelectuală; din punct de vedere geopolitic, dincolo de concurența bilaterală dintre SUA și China, contează ecuația regională mai largă, inclusiv menținerea de către Beijing a canalelor funcționale cu Iranul.

În cadrul acestei arhitecturi, cooperarea sino-saudită în domeniul IA reflectă interdependența pragmatică mai degrabă decât alinierea ideologică sau alinierea strategică exclusivă”.