Folosim cookie-uri pentru a analiza traficul și a îmbunătăți experiența ta.
RefuzRăzboiul bate la ușă. Pentru că are totul de pierdut și nimic de câștigat din retragere, Putin va intra în câteva săptămâni în Ucraina cu o certitudine de 100%, a scris aseară deputatul PNL Pavel Popescu. Potrivit acestuia, se fac multe scenarii în aceste zile și totuși există sentimentul că nu se fac destule. Asta deoarece în Europa leadership-ul politic se pare că a dispărut cu desăvârșire și lipsa de asumare pare a fi din ce mai la modă, consideră liberalul.
Acesta a explicat: “Această ipocrizie geopolitico-economică în raport cu Rusia în care băltesc de ani de zile unele dintre surorile noastre europene mai mari, care astăzi ar trebui să ridice primele vocea, fragilizează inclusiv negocierile SUA/NATO cu Rusia. Unii dintre ei (foști șefi de stat, premieri, miniștri de externe sau foști politicieni de top) sunt prea slabi să stea drepți în fața acestui șantaj rusesc. Dimpotrivă, preferă să continue eternul vals cu Putin. Nu pot sta drepți, pentru că s-ar trezi cu “pensiile” tăiate dacă dictatorul s-ar supăra pe vreo opinie mai contondentă și i-ar trimite acasă din consiliile de administrație ale marilor companii rusești.
În aceste condiții, printre rugăciuni înălțate către Cel de Sus, în aceste timpuri extrem de complicate, România trebuie să privească într-o singură direcție: Statele Unite ale Americii.
În fața unei ajustări economice extreme și-a unei inflații globale record, cu un George Simion (AUR) din ce în ce mai tulburat ce umblă la braț cu “premierul Rusiei” Călin Georgescu în lungul și-n latul țării, instigând, incitând la ură și xenofobie, întreținând conflicte și greve, cu atacuri cibernetice majore din ce în ce mai dese ce ne ating deja granițele, cu tranzacții financiare și investiții făcute de Rusia și China în domenii strategice fix pe sub nasul nostru, România este deja în război.
Un război al dezinformării, un război psihologic, hibrid, aproape la fel de periculos ca cel clasic.
Cineva trebuie să preia astăzi inițiativa. Și ca de obicei, primii în care credem încă cu toții sunt partenerii noștri strategici, SUA. Alături de ei bunii noștri prieteni britanici, Franța care astăzi realizează mai mult ca niciodată importanța Alianței Nord Atlantice, Polonia, și de ce nu Lituania, Letonia, Estonia, ca niște surori curajoase mai mici, ne dau speranța că leadership-ul european poate renaște și nu va ceda șantajului rusesc.
În cele câteva zeci de întâlniri din spectrul NATO la care am participat în ultimii ani am detestat mereu un lucru: incapacitatea și refuzul nostru de a discuta deschis despre veșnicul elefant din cameră – Nord Stream 2.
Astăzi nu mai putem ocoli acest subiect. Ne privește pe toți. Și în deplină onestitate, cum ar trebui să acționăm și atunci când setăm standarde utopice de climate change sau standarde duble pentru justiție și drepturi într-o Europă condusă cu două sau mai multe viteze, subiectele Nord Stream 2 și întregul spectru al șantajului rusesc trebuie abordate rapid. La pachet cu ele, o discuție serioasă pe regulamentul și cadrul european al investițiilor străine non-UE (FDI). România a rămas aici în urmă.
Ideal ar fi ca diplomația să rezolve conflictul acestor zile. Mă tem ca de această dată nu o va face. Și-atunci nu ne rămâne decât o singură soluție: un răspun ferm, chiar dur, prin cel mai puternic mecanism de negociere: sancțiunile economice.
Vorbeam în decembrie la Washington cu un bun prieten american responsabil în mod direct de acest mecanism al sancțiunilor în fosta administrație Trump, care îmi spunea: Pavel, dacă așa zisele “like-minded countries” ar putea realiza cât de puternic și eficient poate fi acest mecanism în raport cu orice șantaj practicat de adversari conduși de regimuri dictatoriale, lumea ar arăta peste noapte altfel.
Sper din suflet ca UE și toți cei care nu pot tolera mizerabilul șantaj al Rusiei să înțeleagă puterea acestui mecanism și să-l folosească pe deplin.
În vremuri grele pot apărea și oportunități. Cred cu toată inima că așa mică, măcinată de problemele ei interne, neglijată uneori, România are oportunitatea și capacitatea ca în aceste timpuri complicate să demonstreze lumii că poate juca un rol de lider regional din punct de vedere diplomatic cât și al securității.
Pe lângă poziția pro-atlantică incontestabilă a Președintelui Klaus Iohannis, un prim astfel de gest de lider al României a fost făcut astăzi de ministrul de externe Bogdan Aurescu, care a propus organizarea unei reuniuni a miniştrilor de externe din UE la Kiev. L-am felicitat pe Bogdan pentru curaj”.
Rezerva Federală a SUA (Fed) a menţinut dobânda de referinţă la un interval cuprins între…
Ionuţ Aurică a fost numit în funcţia de vicepreşedinte al Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală,…
Valentin Ionescu (foto stânga), Președintele Institutului de Studii Financiare (ISF) și Ieronim Ștefan (dreapta), coordonatorul…
Serviciul Geofizic al Academiei Ruse de Științe a publicat pe canalul său de Telegram foto…
Robert Cosmin Până a fost numit Director General Adjunct al SAI Muntenia Invest, pentru un…
Emiratele Arabe Unite (EAU) vor începe, cu acordul Israelului, construcţia unei conducte importante ce va…
This website uses cookies.
Read More
View Comments
Că Putin nu are dreptate și cererile lui trebuie respinse este incontestabil.
Că este de preferat să se evite un război este la fel de incontestabil. Atunci este absolut necesar să existe și opinii ca cele americane și opinii ca cele europene, sperând că din combinarea lor va rezulta o retragere rusească fără război. Un război odată început este greu de spus cum se va termina. Nu trebuie să uităm că scopul construrii UE a fost evitarea evenimentelor belicoase ca cel provocat de Hitler.