Pensiile – principala provocare pentru Uniunea Europeană pe termen lung (Andrei Rădulescu)

de Andrei Rădulescu

Economia Uniunii Europene (principalul partener economic al României) s-a confruntat cu provocări structurale după incidența șocurilor exogene (pandemia coronavirus și intensificarea tensiunilor geopolitice după declanșarea crizei din Ucraina).

Consecințele acestor șocuri au determinat deteriorarea competitivității internaționale, consolidarea tendinței de scădere a ponderii PIB-ului în economia mondială și decelerarea ritmului anual potențial de evoluție a activității economice în Uniunea Europeană.

Privind însă spre viitor, din perspectiva termenului lung, principala provocare pentru economia Uniunii Europene este reprezentată de sustenabilitatea sistemului de pensii, date fiind evoluțiile demografice, ritmul potențial scăzut de evoluție a activității economice și nivelul ridicat al raportului datorie publică/PIB.

Astfel, cele mai recente prognoze ale Comisiei Europene indică perspective de creștere pentru numărul de pensionari din Uniunea Europeană cu un ritm de 21% între 2022 și 2070, de la 83,6 milioane la 100,9 milioane. Totodată, numărul pensionarilor cu vârsta de peste 65 de ani s-ar putea majora cu aproximativ 37% între 2022 și 2070, de la 65,7 milioane la 90,1 milioane, în acest scenariu elaborat de experții instituției de la Bruxelles.

Pe de altă parte, numărul persoanelor care contribuie la sistemul de pensii din Uniunea Europeană este previzionat să scadă cu 8% între 2022 și 2070, de la 145,8 milioane la 133,5 milioane.

În acest context, ponderea pensiilor publice în PIB-ul Uniunii Europene ar putea să crească de la 11,4% în 2022 la 12,6% în 2040, respectiv 13,6% în 2070, în scenariul advers al Comisiei Europene, aspect evidențiat în graficul de mai sus.

În plus, ponderea alocărilor pentru sistemul de îngrijire medicală pe termen lung în PIB-ul Uniunii Europene ar putea crește de la 1,7% în 2022 la 2,1% în 2040 și 2,6% în 2070.

Nu în ultimul rând, raportul pensie medie / salariu mediu în Uniunea Europeană s-ar putea diminua de la 43,2% în 2022 la 40,7% în 2024, respectiv 35,8% în 2070, conform prognozelor Comisiei Europene.

Dacă privim pe întreg orizontul până la finalul acestui secol, rata de dependență (ponderea persoanelor sub 15 ani și peste 65 de ani în populația 15-64 ani) ar putea să crească pe plan european de la aproximativ 55% în 2023 la peste 80% în 2100, potrivit prognozelor elaborate de experții Organizației Națiunilor Unite, evidențiate în graficul următor.

Spre exemplu, în Germania (economia locomotivă a Europei) rata de dependență s-ar putea majora de la 41,4% în 2023 la 58,1% în 2050. În Franța acest indicator ar putea crește de la 38,4% în 2023 la 54,5% în 2050. Nu în ultimul rând, în Italia rata de dependență ar putea urca de la 40,9% în 2023 la 74,4% în 2050, potrivit prognozelor Organizației Națiunilor Unite.

La finalul acestei analize subliniez faptul că în clasamentul celor mai dezvoltate 20 sisteme de pensii pe plan mondial se numără doar 8 țări din Uniunea Europeană: Olanda, Danemarca, Finlanda, Suedia, Belgia, Irlanda, Franța și Germania. Acestea sunt țări cu un nivel ridicat al educației financiare și cu tradiție în fonduri de pensii (public și privat).

În acest context atrag atenția cu privire la faptul că celelalte țări din Uniunea Europeană (în general cele din Europa Centrală și de Est și, în principal, România, care nu are un fond de pensii public) se vor confrunta cu cele mai ample provocări din perspectiva sistemului de pensii în deceniile următoare.