PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare s-a majorat de la aproximativ 30% din media Uniunii Europene, la jumătatea anilor 1990, la peste 78% din nivelul mediu european în 2024 (Andrei Rădulescu)

Autor: Andrei Rădulescu

Pe parcursul ultimelor decenii economia României a cunoscut ample transformări structurale, care au propulsat-o din negura unei tranziții prelungite spre economia de piață către campioana procesului de convergență economică europeană.

Nivelul PIB-ului nominal (valoarea totală a bunurilor și serviciilor finale produse) a crescut în România de la sub 100 miliarde de EUR în 2006 (anul de dinainte de aderarea la Uniunea Europeană) la peste 350 miliarde de EUR în anul 2025, conform estimărilor Eurostat.

            Mai important însă, indicatorul cel mai utilizat în analiza comparativă a gradului de dezvoltare între țări (PIB pe locuitor la paritatea puterii de cumpărare) s-a majorat de la aproximativ 30% din media Uniunii Europene la jumătatea anilor 1990 (nivel inferior celui din Bulgaria) la peste 78% din nivelul mediu european în anul 2024 (nivel apropiat de cel din Polonia), potrivit datelor Eurostat.

Tot statisticile instituției europene cu sediul în Luxemburg indică un nivel al PIB-ului pe locuitor exprimat în EUR la prețuri curente de peste 18,5 mii în anul 2024 în România, de peste 4 ori mai ridicat comparativ cu cel înregistrat în 2006 și de peste 12 ori mai ridicat raportat la nivelul din 1999. Subliniez faptul că România s-a confruntat cu o tranziție îndelungată spre economia de piață, PIB-ul pe locuitor depășind pragul de 2.000 de EUR abia în anul 2001.

De asemenea, gradul de inegalitate a distribuirii veniturilor s-a redus semnificativ după aderarea României în Uniunea Europeană, coeficientul GINI scăzând de la 38,3% în 2007 la 31% în 2023, după cum indică datele Institutului Național de Statistică (INS).

Totodată, rata sărăciei relative s-a diminuat de la 24,6% în 2007 la 21,1% în 2023, potrivit estimărilor INS.

Dacă privim spre infrastructura critică, numărul de kilometri de autostradă a crescut în România cu aproximativ 1.200 de kilometri între finalul anilor 1990 și 2024.

Aș putea continua cu enumerarea evoluțiilor pozitive din economia României pe parcursul ultimelor decenii, nu doar din perspectiva cantitativă, dar și de natură calitativă, inclusiv stabilitatea sectorului financiar-bancar, creșterea semnificativă a numărului turiștilor străini, dar mai ales posibilitatea alocării resurselor într-un spațiu economic de aproximativ 450 de milioane de locuitori.

Toate aceste aspecte au avut drept motor consecințele aderării la Uniunea Europeană – integrarea în circuitele economice european și mondial și intrările masive de capital străin (aproximativ 300 miliarde de EUR, din investiții străine directe, remiteri ale populației care lucrează în străinătate și fonduri europene).

Analiza economică istorică exprimă faptul că economia națională a crescut cu un ritm mediu anual de 4,9% în perioada 1999-2009 și cu o dinamică anuală de 3,1% în intervalul 2009 – 2019, dacă utilizăm datele Fondului Monetar Internațional (FMI).

Spre comparație, activitatea economică internă a înregistrat un avans mediu anual de doar 1,6% în ultimul deceniu de economie socialistă și o scădere cu o dinamică medie anuală de 2,5% în anii 1990 (1990 – 1999).

Cu alte cuvinte, dinamica economiei interne s-a ameliorat semnificativ după momentul lansării negocierilor de aderare la Uniunea Europeană, dat fiind că implementarea acquis-ului comunitar a determinat companiile internaționale să descopere potențialul de creștere și dezvoltare din România și să investească pentru transformarea acestuia în realitate.

În contrapartidă, trebuie menționat faptul că această convergență economică europeană a României nu s-a realizat într-o formă echilibrată, aspect reflectat de migrația populației, persistența dezechilibrelor macroeconomice la niveluri foarte ridicate (cele mai înalte în rândul țărilor Uniunii Europene în prezent) și decalajele între regiuni.

Totodată, atrag atenția cu privire la faptul că ritmul mediu anual de evoluție al economiei interne s-a atenuat la doar 1,8% în prima jumătate a acestui deceniu, în contextul resimțirii consecințelor pandemiei și tensiunilor geopolitice.

În acest context, sunt necesare noi reforme și aprofundarea integrării economice europene prin accentul pus pe spiritul convergenței, aspecte fundamentale pentru continuarea convergenței cantitative de aici înainte. Implementarea acestora depinde însă mai mult ca oricând de coagulare, de consolidare la nivelul tuturor sectoarelor economice, pentru a permite generarea de companii românești campioane, competitive pe plan internațional, într-un context marcat de provocări fără precedent la adresa comerțului internațional.

Alternativa economică la evoluțiile pozitive din ultimele decenii (determinate de aderarea la Uniunea Europeană) s-ar putea materializa prin ajustări fără precedent și riscul unor ieșiri masive de capital, un nou deceniu de tranziție, de această dată cu caracter negativ, de la un proces de convergență la unul de divergență față de media europeană.