Pîslaru: În 2025, nu există risc de pierdere de fonduri europene; lucrurile nu arată rău deloc nici pentru 2026 (interviu Agerpres)

Obiectivul Guvernului este să atragă peste 20 de miliarde de euro din PNRR, iar în privinţa cererii de plată nr. 3, pe partea de guvernanţă corporativă şi pensii speciale, există speranţa de a recupera până la 600 de milioane de euro, a declarat ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene, Dragoş Pîslaru, într-un interviu acordat AGERPRES.

Acesta a precizat că România ar putea să prindă anul acesta o primă plată şi din cererea de plată nr. 4 din Planul Naţional de Redresare şi Rezilienţă.

Dragoş Pîslaru a explicat motivul pentru care trebuie scoase o serie de proiecte din PNRR (unde sunt peste 20.000) şi a subliniat că unul dintre acestea – metroul de la Cluj – este propus pe finanţare din Programul Transport, pe Politica de Coeziune. În opinia sa, începând de anul viitor ar putea fi efectuate plăţi din Coeziune pe acest proiect.

Referitor la gradul de absorbţie a fondurilor europene pe exerciţiul financiar 2021-2027, ministrul Investiţiilor şi Proiectelor Europene a subliniat că România este pe locul 2 la nivel european, cu 17,1% prefinanţări şi rambursări, respectiv 5,3 miliarde de euro, în condiţiile în care media europeană este de 12,2%. El a adăugat că anul acesta nu există niciun fel de risc de pierdere de fonduri europene şi nici în 2026 lucrurile nu arată rău.

Ministrul a mai vorbit în interviu despre Fondul Social European prin care se alocă bani pentru persoanele aflate în vulnerabilitate, în risc de excluziune.

AGERPRES: Aţi anunţat recent că urmează să fie elaborată o versiune simplificată a PNRR în ceea ce priveşte ţintele şi jaloanele. A fost ea elaborată şi în ce constă?

Dragoş Pîslaru: Acest demers de simplificare a fost iniţiat pe parcursul acestei veri, împreună cu Comisia Europeană, şi săptămâna trecută am început să primim din partea Comisiei Europene propunerile de simplificare în urma discuţiilor pe care le-am avut. Ce vă pot spune este că sunt nişte propuneri de reducere semnificativă, cam cu o treime, a jaloanelor şi ţintelor pe care le aveam.

Practic, se elimină mai toate jaloanele intermediare şi inclusiv descrierile se simplifică foarte mult, ca să nu mai existe interpretare, ce înseamnă fiecare cuvânt dintr-o descriere care era destul de mare în cazul jaloanelor României. Este parte a noii înţelegeri pe care o avem cu Comisia Europeană, pe de-o parte să clarificăm şi să fie limpede pentru toată lumea, şi din România şi din Uniunea Europeană, ce finanţăm pe PNRR doar cu un an înainte de finalizarea acestuia – şi pentru asta ştiţi că am avut demersurile de negociere mai întâi şi apoi ordonanţa de urgenţă care va conduce la o listă foarte, foarte clară, astfel încât să putem spune ‘Uite, am 100 de euro. Pentru 100 de euro am proiectele acestea’, care sunt într-o listă finită şi nu supracontractată, portofolii sau lucruri pe care nu putem să le ştim cu certitudine. Şi pe partea cealaltă, această simplificare, care să creeze un sprijin real pentru România, ca în ultimul an să stăm să ne concentrăm pe lucrurile cu adevărat importante, marile reforme şi, respectiv, investiţiile majore pe care le avem în continuare.

AGERPRES: Sunt proiecte care vor fi scoase din PNRR. Puteţi să-mi daţi câteva exemple de astfel de proiecte?
Dragoş Pîslaru: În primul rând, să înţelegem ce înseamnă proiecte scoase din PNRR. Sunt două mari motive plus încă unul, al treilea, pentru care lucrurile în PNRR se ajustează. Primul element este legat de proiectele la care au fost probleme pe achiziţiile publice. Cele mai cunoscute proiecte sunt cele din domeniul transporturilor, mă refer aici mai ales la zona de feroviar şi autostrăzi, anumite segmente. Acolo, practic, le vom muta de pe PNRR, fie pe SAFE, şi asta este o veste foarte bună, că putem muta acolo o bucăţică de A7 şi capetele de A8, şi, respectiv, pe Politica de Coeziune, în Programul Transport.

Motivul pentru care le mutăm pe Coeziune este că, spre deosebire de PNRR, unde este albă-neagră, deci dacă ai făcut o eroare trebuie să îl dai jos cu totul, pe Coeziune există posibilitatea de a accepta penalităţi în ceea ce înseamnă cofinanţarea şi să le poţi muta într-un mod important şi atractiv pentru a le finaliza.

A doua categorie sunt proiectele care nu au început la timp. Deşi suntem la patru ani de când a început PNRR-ul, sunt foarte, foarte multe proiecte neîncepute. Prin urmare, a fost foarte multă agitaţie să se semneze contracte de finanţare. Din păcate, n-a fost o energie similară depusă pentru a se şi implementa. Într-adevăr, în anumite cazuri, poţi să spui că a fost o procedură de avizare mai complicată, dar nu în toate. Marile întârzieri sunt pur şi simplu cauzate de faptul că a început totul foarte târziu. Şi nu mai este fezabil să consider că se pot implementa multe din aceste proiecte până pe 31 august 2026.

Acestea sunt cele două motive principale. Al treilea este legat de faptul că, în discuţiile cu Comisia Europeană, ni s-a atras atenţia că nu ne mai putem permite întreaga componentă de împrumut, din cauză că împrumuturile se duc direct şi în datoria publică, evident, dar se duc în deficitul bugetar. Orice sumă împrumutată este parte din deficit. De aici a ieşit această reducere a PNRR-ului pe zona de împrumuturi, care, însă, nu afectează deloc partea de granturi, unde în continuare avem întreaga sumă nerambursabilă de 13,5 miliarde de euro.

AGERPRES: Dintre aceste proiecte care sunt în stadiul zero face parte şi metroul de la Cluj. Se va mai face acest proiect? Ce se va întâmpla cu el?
Dragoş Pîslaru: Categoric. În acest moment, metroul de la Cluj este propus pe finanţare pe Programul de Transport din Coeziune. Ceea ce este important de înţeles e că este un proiect de o valoare foarte mare. El va fi fazat sau etapizat şi graficul proiectului va fi schimbat, astfel încât probabil să intre şi pe această perspectivă financiară şi pe cealaltă, care începe din 2028. Oricum durata proiectului era de câţiva ani buni, aşa că nu este niciun fel de problemă. Va fi, însă, evident, o întârziere a modului în care se vor face plăţile, tocmai pentru că el trece de pe o sursă de finanţare pe alta, dar proiectul nu se va pierde şi vom căuta să vedem cum, împreună cu autorităţile locale şi cu Ministerul Transporturilor, găsim finanţarea adecvată ca acesta să aibă în fiecare an un anumit progres de acum încolo.

AGERPRES: Aveţi un orizont de timp când ar putea începe?
Dragoş Pîslaru: Este dificil să spun, pentru că aştept mai întâi – anunţasem că am fost la Bruxelles pentru a discuta cu Comisia Europeană să văd această trecere pe Programul de Transport în general, pe Politica de Coeziune cum se face şi avem o parte procedurală care presupune a fi contractate toate aceste proiecte pe Programul de Transport. Acest lucru se face cu un comitet de monitorizare. Probabil că la nivelul lunii noiembrie vom avea închisă procedura de comitet de motorizare. Prin urmare, există posibilitatea ca, începând cu anul viitor, să existe plăţi făcute din Coeziune pe proiectul respectiv.

AGERPRES: Ce alte proiecte în stadiul zero mai sunt care nu vor mai fi finanţate prin PNRR? Mă refer la proiecte mari.
Dragoş Pîslaru: Eu vreau să dau nişte informaţii care, poate, sunt importante în spaţiul public. Ştiţi că de PNRR discutăm aşa, ca o legendă urbană, nimeni nu ştie exact ce este. Am explicat în spaţiul public acel fenomen al supracontractării, cum din 21,5 miliarde de euro s-a ajuns la 47,4 miliarde de euro. Dar ceea ce cred că e o cifră mai puţin vehiculată este faptul că discutăm de peste 20.000 de proiecte. Deci, vorbim de foarte, foarte multe proiecte, portofoliile mari fiind mai ales la Dezvoltare, la Educaţie, la Mediu, la Energie, inclusiv la Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene. La noi la minister avem proiectele de pe digitalizare sau RePower sau partea legată de inovare, unde discutăm iarăşi de probabil 6.000 de proiecte.

Ceea ce facem acum – şi este lucrul cel mai important pe care am vrut să-l fac – este să clarific toate proiectele care sunt în continuare finanţate, care urmează să se finalizeze într-un an, pentru ca lumea să le poată urmări.

De aceea, acum, când facem curăţenie, sunt într-adevăr mii de proiecte care erau pe hârtie sau pur şi simplu n-au început niciun fel de lucrare. Deci, nu discutăm doar de câteva. Evident, în spaţiul public, cele mai cunoscute au fost mai degrabă cele din zona de infrastructură, autostrăzi – segmente – şi spitale. Asta s-a vehiculat cel mai mult în spaţiul public, dar cred că toate proiectele acestea pe care le discutăm, de ordinul zecilor de mii, este important să ştim ce se întâmplă cu ele de fapt. Şi de aceea a apărut această ordonanţă de urgenţă, 41, care a creat oarecum anumite discuţii.

Proiectele pentru care chiar nu mai avem bani, pentru că este o situaţie bugetară dificilă, evident trebuie să se oprească şi vor redemara atunci când vor exista resursele. Cele care acum sunt demarate, sunt în lucru, încercăm să le găsim finanţare, fie pe Coeziune, fie din alte surse şi, evident, cele care rămân în PNRR devin prioritare. Avem fluxurile financiare care vor merge cu totul altă viteză, ca să putem finaliza aceste proiecte până la 31 august (2026 n. r.), iar asta nu înseamnă decât predictibilitate. În loc ca pe proiecte de 100 de lei să pun proiecte de 300 de lei şi să dau la fiecare câte puţin şi, de fapt, să nu termin nimic, mă concentrez pe proiectele pentru care am şi bani, am tot ce-mi trebuie, ca să fiu sigur că măcar pe acestea le lăsăm terminate, până la urmă, în mai puţin de un an.

AGERPRES: Cum vă explicaţi că s-a ajuns la o astfel de supracontractare?
Dragoş Pîslaru: A fost o decizie foarte proastă, păguboasă şi care arată o lipsă de înţelegere cu privire la mecanism. La ultima mea vizită la Bruxelles m-am interesat special dacă există şi alte ţări care să fi făcut artificii de genul acesta. Nu există. Este strict un artificiu care s-a făcut în context electoral ca să satisfacă apetitul de a semna contracte şi a arăta că nu ştiu ce catedrale în deşert se vor face pe unde se vor face. Nu neg importanţa de a avea investiţii în această ţară. Cred, însă, că modelul de a promite şi a nu face este un model falimentar. De fapt, de aceea am şi ajuns unde am ajuns, pentru că, pe de o parte, s-au promis lucruri unde nu existau bani, iar pe de altă parte s-au dat nişte măsuri populiste care au făcut ca bugetul să crape şi să avem deficitul bugetar pe care îl avem.

M-aţi auzit foarte puţin criticând ce a fost înainte sau văitându-mă de lucrul acesta, dar să fie foarte, foarte clar: cei care au decis această legislaţie de supracontractare cu 30%, cei care au decis modelul fracţionar, adică să nu bagi proiectele cu finanţare, ştiu eu, 80% fonduri europene cu 20% naţional şi să le bagi cu 30% fonduri europene şi restul naţional pe principiul ‘să încapă mai multe’, toate aceste decizii au fost nu doar proaste, ci efectiv au arătat că nu există o minimă înţelegere a regulamentului pe care am avut ocazia să-l negociez la nivel european. Este firesc că în momentul în care am venit ca ministru primele lucruri pe care le-am făcut sunt: o dată, să clarific care este situaţia PNRR şi să salvez banii pe granturi, iar al doilea lucru este această claritate şi predictibilitate cu privire la lista de proiecte.

Repet, pentru 100 de euro proiecte trebuie să am proiecte în valoare de 100 de euro, nu pot să am proiecte în valoare de 300 de euro. Şi, până la urmă, românii trebuie să înţeleagă: este ca şi cum ai juca la loto proiectele, să vezi care, poate, intră sau care nu intră şi până la urmă rişti să nu implementezi nimic din portofoliile respective. Dar, a fost foarte interesant o perioadă, în care toată lumea s-a lăudat la nivel de ministere de linie sau la nivel de conducere de ţară sau la nivel local cu: ‘Uită-te ce contracte fantasmagorice avem!’.

AGERPRES: La Magistrala 6 de metrou, care este în construcţie, avem tronsonul 1 finanţat prin PNRR. Am înţeles că va fi mutat pe Programul Transport. Sunt fonduri pentru finalizarea acestui proiect sau păţim ca la M5, pentru care am mai aşteptat câţiva ani fondurile europene?
Dragoş Pîslaru: În acest moment, pentru aceste proiecte care sunt cu un nivel de implementare majoră există bani, adică avem în Programul de Transport. Absorbţia nu este atât de mare. E adevărat că vom trece la o supracontractare într-o primă fază şi pe Programul de Transport. Avem într-o a doua fază ideea de a muta bani din Fondul Social European, de a-i converti în fonduri de tip FEDER, adică de infrastructură, pentru a aduce nişte sute de milioane de euro adiţional. Şi, într-o a treia fază, avem această oportunitate de etapizare, fazare, cu sursă multifond, pentru a le putea duce, în condiţiile în care proiectele durează, sunt multianuale şi au o perspectivă mai lungă până a prinde inclusiv finalizarea pe partea finală de după 2028, adică din banii din 2028. Ceea ce este important de înţeles este că în acest moment Guvernul şi MIPE – şi eu însumi – avem sofisticarea necesară ca să putem asigura montaje de finanţare pentru ca proiectele să fie finalizate.

Cu alte cuvinte, este multă lume supărată că oprim proiecte care n-au început şi nici nu au şanse să fie făcute în perioada următoare. Pe de altă parte, pentru cele care au început şi sunt strategice, cum sunt spitalele, autostrăzile, infrastructura feroviară, ne vom da peste cap ca ele să continue, pentru că, altfel, orice fel de oprire de şantier sau încercarea de a le pune în conservare ar costa mai mult decât finalizarea proiectelor. Înţelegem aceste lucruri şi nu ne jucăm aici cu obiectivele cruciale pentru o viaţă mai bună pentru români, fie că discutăm de Bucureşti, cu metroul, sau discutăm de magistrale feroviare ori autostrăzi.

AGERPRES: Pentru următoarele cereri de plată, care vor fi punctele sensibile pentru atragerea banilor?
Dragoş Pîslaru: Avem în primul rând de rezolvat cererea 3, care are şase jaloane suspendate, din care două sunt legate de achiziţiile de la Ministerul Transporturilor, unde cel mai probabil este o sumă de circa 30 de milioane de euro pe care s-ar putea să o pierdem, pentru că nu avem cum să-i convingem că am făcut achiziţiile bune, când ele nu au fost făcute bine. Este vorba de publicarea eratelor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. Dacă n-ai publicat, înseamnă că n-ai respectat. Şi ceea ce vă pot spune ca detaliu un pic picant este că jalonul era ‘licitaţii transparente şi care respectă prevederile UE’. Deci, cumva, în mod expres am scris în descrierea jalonului că licitaţiile se fac în modul acesta şi, evident, constatarea mea acum este că nu au fost făcute nici transparent şi nici cu respectarea legislaţiei şi, atunci, evident, n-am cum să repar lucrurile care au fost deja stricate iremediabil.

În schimb, celelalte jaloane, care ţin de guvernanţa corporativă la transporturi, energie şi AMEPIP şi, respectiv, pensiile speciale unde aşteptăm să vedem Curtea Constituţională ce decizie ia pe acestea, avem mari speranţe că putem să recuperăm până la 600 de milioane de euro din cererea 3.

Apoi, cererea 4, în momentul în care vom avea varianta revizuită de PNRR aprobată de Consiliu, deci noul CID – cadru oficial – a doua zi, în fine, imediat după, vom depune cererea 4 şi aşteptarea noastră este ca să prindem o plată chiar anul acesta. Acum, există într-adevăr o mică problemă în sensul că în luna octombrie noi mizam pe faptul că vom avea şedinţă de ECOFIN pe 20 octombrie – ăsta era planul înaintea verii – şi acum înţeleg că ar fi pe 10 octombrie. Asta face ca termenele să se scurteze foarte puternic şi vom avea consultări cu Comisia dacă prindem ECOFIN-ul de octombrie sau va fi cel care e în noiembrie, pe 13, sau cât este în noiembrie, lucru care, evident, ne-ar împinge termenele destul de neplăcut.

Dar sunt şi lucruri pe care le vom clarifica în zilele următoare cu Comisia Europeană.

AGERPRES: Aţi vorbit despre pensiile speciale, e un subiect sensibil. Dacă CCR respinge proiectul, ce faceţi, ce se va întâmpla? Consideraţi că propunerea PSD cu privire la o impozitare progresivă ar fi o soluţie pentru a rezolva problema pensiilor speciale?
Dragoş Pîslaru: Eu am înţeles că nicio soluţie de impozitare n-ar putea fi luată în calcul, pentru că CCR a considerat că nu poţi să impozitezi o anumită categorie într-un mod diferenţiat faţă de restul pensiilor. Deci, asta este una din problemele majore pe care le-am avut de la început legate de tratamentul pensiilor de serviciu, speciale, şi atunci cred că soluţia corectă este cea pe care Guvernul şi coaliţia de guvernare au propus-o şi care nu creează nimic altceva decât un cadru de echitate şi de respect pentru resursele bugetare pe care le avem, ceea ce este o prerogativă a Executivului. În separaţia puterilor în stat, Executivul ţine bugetul şi, evident, măsura de care noi discutăm are ca sorginte nu doar partea de inechitate, ci ideea că avem un deficit major la sistemul de pensii cu o creştere a procentului acesta al pensiilor speciale în total buget. Şi, atunci, eu cred că, din perspectiva constituţională, Guvernul are tot dreptul să fie îngrijorat şi să asigure, să gospodărească mai bine aceste cheltuieli. Aici nu există nimic altceva decât o mai bună gospodărire a resurselor legate de pensii.

Din perspectiva ce se întâmplă dacă CCR nu ar aproba, asta e un pic de ”drobu’ de sare”. Noi sperăm totuşi că în această versiune Curtea Constituţională va înţelege că demersul este unul care nu doar că este de bună gospodărire a banului public, ci este şi un demers de echitate, cerut de o majoritate deplină a societăţii, şi că ideea de a proteja o singură profesie în detrimentul altora nu va conduce deloc la o ordine publică sau la un respect constituţional mai adecvat. Din acest punct de vedere chiar cred că vom avea o aprobare din partea Curţii Constituţionale.

AGERPRES: Câţi bani estimaţi că va reuşi să atragă România din PNRR şi câţi vom pierde?
Dragoş Pîslaru: În acest moment vă pot spune foarte clar că am mare încredere că, odată ce clarificăm lista de proiecte, punem public aceste lucruri, vom crea şi voi lansa un apel alături de prim-ministrul Ilie Bolojan pentru întreaga societate ca să putem, ştiind care sunt proiectele, să ne mobilizăm, să le avem implementate până pe 31 august (2026 – n. r.). Un fel de marea mobilizare pentru PNRR – de altfel, e un proiect societal PNRR-ul până în urmă – şi am această încredere că pe partea de investiţii vom implementa granturile până la aproape de 100%, adică neglijabile sumele pe care eventual să fim pe ultima sută de metri cu ele puţin în suspans şi la fel pe împrumuturi, la logica pe care o avem, inclusiv cu inserţia acestei investiţii importante în Banca pentru Investiţii şi Dezvoltare, care poate cuprinde eventuale sume care ar mai rămâne neimplementate să le ia pentru capitalizarea sa, nu vom avea pierderi adiţionale pe partea de PNRR.

Pe partea de reforme, tocmai ce am discutat că există încă nişte riscuri pe care nu vreau să le exclud. Riscurile în acest moment sunt mai degrabă cauzate din lucruri care ne vin din trecut decât din lipsa de apetit a Coaliţiei de a face reformele necesare. Am încredere că, având în vedere că toate reformele care erau în rest sunt cam prinse în protocolul de guvernare, în protocolul Coaliţiei, vom implementa şi pe partea de reforme majoritatea lucrurilor sau chiar în totalitate din reformele propuse.

Ca să fie foarte clar, estimez că vom atinge nivelul acesta de peste 20 de miliarde de euro din PNRR. Ăsta este obiectivul pe care îl avem în perioada următoare.

AGERPRES: Care este stadiul de absorbţie a fondurilor europene pe exerciţiul financiar 2021-2027 şi cât estimaţi până la finalul anului?
Dragoş Pîslaru: Ceea ce am ca veste bună este că România în acest moment, ca sume absolute, este pe locul 2 la nivel european, ceea ce este o performanţă notabilă. Discutăm de 17,1% prefinanţări şi rambursări, deci 5,3 miliarde de euro. Media europeană este de 12,2%, iar noi suntem la 17,1%, iar ceea ce este important e că în 2025 vom ajunge la o cifră spre 5 miliarde euro numai din Coeziune.

În 2026, în mod evident, încercăm o accelerare a acestor sume. Vom merge în paralel, vă daţi seama, cu un nivel de, probabil, 15-17 miliarde de euro pe PNRR, cuplat cu aceste sume din Coeziune vom asista la recorduri clare în ceea ce priveşte absorbţia fondurilor europene. Tot ce avem nevoie pentru asta este un pic de stabilitate. Este singurul ingredient de care avem nevoie. Ştiinţa cum să facem lucrurile acestea există. Ordine acum ne facem în casă ca să putem, pe de o parte, ajusta traiectoria fiscală, pe de altă parte, folosi fondurile europene pentru a compensa faptul că nu mai ai bani naţionali pentru zona de investiţii. Şi flexibilitatea pe care Comisia ne-o arată şi pe care am negociat-o şi am discutat-o în ultima vreme este una maximă pentru ca să putem depăşi perioada asta – 2025, 2026, 2027 – şi ajunge în exerciţiul financiar multianual următor.

Ceea ce aş vrea să vă mai spun este că, din perspectiva apelurilor pe care le-am lansat, suntem undeva la 83% din toate apelurile, vorbesc valoric, şi din acest punct de vedere, în 2025, nu există niciun fel de risc de decomitere cum se spune, adică de pierdere de fonduri europene, iar în 2026, mai ales dacă o să transferăm din proiectele mature de pe PNRR, iarăşi lucrurile nu arată rău deloc.

De asemenea, cred că pe partea de Coeziune stăm destul de robust, cu perspective de accelerare în anii următori. Cred că suntem mult mai bine decât am fi fost în exerciţiile anterioare. Evident, însă, cu foarte multe priorităţi şi cu ideea că trebuie să realocăm, să mişcăm, să învârtim resursele, astfel încât să putem prinde exact acele proiecte strategice de care v-am menţionat mai devreme.

AGERPRES: Care au fost programele aflate în ”preferinţe”? Bănuiesc că Programul Transport.
Dragoş Pîslaru: În materie de implementare, dacă ne referim la supracontractare, sunt trei programe care sunt supracontractate şi unde cererea este mai mare decât disponibilul. Unul este cel de Transport, mai ales acum când vine un gros de 5 miliarde de euro din PNRR înspre zona aceasta.

Al doilea e Programul de Sănătate, unde, după cum vă spuneam, 9 spitale vor fi mutate dinspre zona de PNRR spre Programul de Sănătate. Discutăm de 600 de milioane de euro adiţionali în zona respectivă.

Şi al treilea este faimosul program PDD, Programul de Dezvoltare Durabilă, în care ai toate proiectele de apă-canal, de infrastructură, care continuă ceea ce era înainte POIM – Programul Operaţional de Infrastructură Mare. În aceste zone, evident că există solicitări şi cereri foarte multe şi de aceea trebuie să fim foarte atenţi cum le cheltuim, astfel încât să asigurăm continuitatea şi această etapizare de care vă spuneam.

Din punctul meu de vedere, nu are sens să păstrezi banii pentru viitor, practic ar trebui să punem acum toate resursele 2025-2026 şi, eventual, să găseşti o modalitate de trecere, de punte în 2027, dacă ar fi nevoie, prin, ştiu eu, finanţări de la BEI sau alte finanţări care să te poată duce în exerciţiul financiar următor. Dar în niciun caz să nu temporizezi acum banii europeni, pentru că absorbţia este foarte bună şi pentru relansarea economică şi, bineînţeles, şi pentru deficit, având în vedere că toţi banii pe care îi pui în economie generează venituri, încasări şi beneficii pentru buget.

AGERPRES: Care este cuantumul fondurilor europene atrase de România până în prezent de când am aderat la Uniunea Europeană şi care a fost contribuţia României la bugetul UE?
Dragoş Pîslaru: Cifrele nu le ştiu exact, dar din ultimele cifre pe care le-am văzut era ceva de genul 101 miliarde de euro pe care le-am atras, cu o contribuţie de circa o treime, deci undeva la 30 şi ceva de miliarde de euro contribuţii. Practic, din câte mi-aduc aminte, era undeva spre 70 de miliarde beneficiu net de intrări de fonduri europene, ceea ce este o cifră absolut extraordinară. Şi pentru cei care se uită încă, poate, cu suspiciune la cifrele acestea, lucrurile acestea se verifică şi dacă te uiţi în modul în care a evoluat Produsul Intern Brut al României.

Asistăm la o creştere fenomenală de aproape 400% a Produsului Intern Brut.

Pentru cei care nu sunt convinşi nici de cifre, trebuie să explic faptul că nivelul de trai în medie în România a crescut dramatic, dacă ne comparăm cu perioada dinaintea aderării la Uniunea Europeană. Deci, în ultimii 18 ani, România este în top 15 ţări din lume în materie de creştere şi dezvoltare economică. Asta este ceva ce pentru toţi aceia care se plâng că o ducem rău, că e vai de noi, trebuie să reţină aceste elemente. De altfel, apropo de mândrie patriotică, România a depăşit ţări cum ar fi Grecia, Cehia, Ungaria, Portugalia, deci practic suntem într-o ligă în care nici nu speram sau visam în urmă cu 18 ani să fim şi toate aceste lucruri se datorează Uniunii Europene şi fondurilor europene pe care le-am primit.

Da, poate există această percepţie că absorbim greu, că ne mişcăm greu, dar la capătul zilei de fiecare dată am reuşit să ducem absorbţia la un nivel destul de înalt, fie prin proiecte naţionale, fie prin diverse alte exerciţii, iar până la urmă banii tot au fost cheltuiţi peste 90%. De exemplu, în exerciţiul anterior, peste 96% absorbţie pe Politica de Coeziune, bunăoară, ceea ce cred că este foarte important, pentru că toţi aceşti bani s-au dus cu predilecţie în investiţii într-un spaţiu în care România altfel n-ar fi avut cum să îşi dezvolte nici măcar ce şi-a dezvoltat în ultima vreme.

România este cea mai bună versiune pe care a avut-o din istorie în materie de poziţionare şi dezvoltare. E drept că şi aici mi se pare că e important să punctez: mult sub potenţialul pe care l-ar avea dacă şi-ar gestiona lucrurile mai cumpătat, dacă am evita politicianismul, dacă am evita conflictele politice din zona aceasta extremistă. Categoric se poate şi mai bine, dar de putut mai bine se poate doar într-un context european, din punctul meu de vedere, şi de putut mai bine se poate cu o clasă politică şi cu o putere politică mult mai aşezată pe o direcţie pe care o urmează.

Vom avea din nou în scurt timp de pregătit un plan de ţară – Planul Naţional şi Regional de Dezvoltare – care va fi de trei ori mai mare decât PNRR-ul actual, deci 60 de miliarde de euro pe calculele Comisiei, din 2028 încolo. Ministerul Investiţiei şi Proiectelor Europene, eu însumi sper să am onoarea să coordonez pregătirea acestui plan şi cred că de data asta ar trebui să învăţăm mult din lecţiile anterioare, adică să nu mai facem pom de Crăciun, să nu mai aruncăm cu bani în toate direcţiile, să stabilim care sunt priorităţile.

De exemplu, ce facem cu Educaţia? Educaţia trebuie să fie o prioritate care să beneficieze de o anvelopă foarte clar stabilită, cu o perspectivă multianuală de la început, în care să nu stăm doar să ne mai uităm la un proiect aici, un proiect acolo, ci să ştim foarte clar ce vrem de la fiecare din ciclurile de învăţământ şi de la educaţie în general. Ăsta e doar un exemplu. Vom avea doi ani să ne pregătim şi, într-adevăr, ar trebui să existe un consens naţional pe un plan pe care să zicem ‘da, până acum ne-am jucat în toate părţile, ne-a mai tras Uniunea Europeană, de data asta România îşi asumă rolul de a şasea ţară ca putere de vot, ca o putere economică importantă’. Să ne ridicăm şi noi, sper, la nivelul Poloniei şi să putem să zicem ‘da, uite, ăsta e planul pe care îl vrem ca naţiune şi ca ţară’. Ăsta este, de fapt, patriotismul cu adevărat înăuntrul Europei – să vezi cum poţi să-ţi ridici o ţară întreagă.

AGERPRES: România s-a dezvoltat inegal. Acest plan de care vorbiţi dumneavoastră ar rezolva şi situaţia economică din zonele acestea mai sărace, rămase în urmă?
Dragoş Pîslaru: Absolut. Dacă stăm să ne uităm, eu am vorbit mai mult de investiţii până acum, dar Fondul Social European iniţial, acum Fondul Social European Plus şi în programarea viitoare, acea cerinţă de a avea minimum 14% din toată alocarea dedicată Fondului Social European sau, în fine, echivalentului, adică bani către persoanele care sunt în vulnerabilitate, în risc de excluziune, pentru a putea să te asiguri că diminuezi abandonul şcolar, că ajuţi tineri, persoane cu dizabilităţi, persoanele vârstnice, deci toate aceste măsuri rămân lucruri care sunt asumate în pilonul european al drepturilor sociale. Ele vor fi totdeauna recomandările de ţară din partea Comisiei şi, da, sper, cu siguranţă, mai ales având în vedere fosta mea calitate de preşedinte de comisie de muncă şi afaceri sociale în Parlamentul European, că România, ca parte a planului de ţară, va încerca să strângă societatea.

Noi avem o societate ruptă, deşirată, un ţesut social care în acest moment este fracturat între cei care au mai multe şi cei care abia dacă reuşesc să îşi ducă existenţa de la o zi la alta, să-şi plătească facturile de la o lună la alta. Cred că pandemia şi criza energetică au accentuat situaţia de vulnerabilitate şi au erodat chiar şi clasa mijlocie şi cred că mesajul este că, dacă e să ridicăm o societate, nu poţi să ridici numai pentru o parte din societate, ar trebui să ne ridicăm cu toţii. Cred că în condiţiile în care demografia este atât de proastă în România, noi nu ne permitem să lăsăm un milion – un milion jumătate de oameni care, de fapt, nu contribuie în circuitul formal prin muncă, contracte de muncă, prin poziţii prin care să-şi poată asigura veniturile în câmpul muncii, iar acest lucru este dramatic.

Noi avem 10 milioane de oameni populaţie activă, avem 5,7, hai să zicem 6 milioane, care au contracte de muncă şi diferenţa e un pic de profesii liberale, independenţi, agricultură, dar tot rămâne o zonă gri, care are tineri foarte mulţi care n-au loc de muncă, are foarte multe zone din rural care n-au loc de muncă, oameni care sunt într-o zonă de vulnerabilitate. Şi cea mai bună protecţie socială este să creezi locurile respective de muncă. Ca să nu mai spun că ţara noastră va avea nevoie să-şi aducă, într-adevăr, o parte din forţa de muncă calificată sau necalificată din afară, pentru că vom avea această constrângere demografică majoră. Grecia, de exemplu, tocmai ce a pus pe masa prim-ministrului un program de 1,6 miliarde pentru partea aceasta de compensare a deficitului demografic. Noi trebuie să avem ca prioritate în planul următor cum ne putem, într-adevăr, uita la viitor.

Populaţia noastră scade, lumea pleacă din ţară, demografia, natalitatea scad, deci ai nevoie să creezi încredere, să creezi speranţă şi, mai ales, pentru cei care abia se chinuie, acum a început şcoala, foarte multă lume are probleme cum să-şi trimită copiii la şcoală, cu ce să îi îmbrace, ce rechizite… Aceste lucruri le avem de rezolvat.

Şi ca să răspund la asta, există programe inclusiv în Politica de Coeziune actuală pentru elevii care sunt în vulnerabilitate. Chiar Ministerul Investiţiilor şi Proiectelor Europene în vara aceasta a făcut un apel pentru că au fost sume nefolosite pe cardurile pe care elevii le aveau de anul trecut. Am prelungit termenul până în octombrie. Mi se pare o chestiune dramatică să nu poţi cu aceşti bani pe care îi ai de la Uniunea Europeană să-i ajuţi tocmai pe elevii care sunt în vulnerabilitate. Şi, da, vom avea demersurile acestea cu sprijinul european în continuare.

AGERPRES: Dar de ce nu le-au folosit? Nu au avut nevoie sau nu au ştiut de ele?
Dragoş Pîslaru: Nu, nu este vorba că n-au avut nevoie, vă asigur, pentru că am ţinut legătura cu mai multe din familiile care, pur şi simplu, pe de o parte nu ştiau de oportunitate, pe de altă parte şcolile nu le comunicaseră părinţilor lucrurile acestea. Au fost mulţi beneficiari care, din ce am înţeles, n-au ştiut de unde să le ia. Deci, practic, campania de informare pe care am lansat-o cu ministrul Educaţiei şi care cu ajutorul mass-media a ajuns la mulţi oameni, inclusiv pe zona de social media, a generat o reducere destul de rapidă de la 67.000 de copii care nu-şi luaseră şi nu-şi folosiseră sumele la sub 30.000, ceea ce este bine. Încă nu este suficient, mai avem până în luna octombrie. Tocmai ce am trimis o adresă a Ministerului Educaţiei cu vreo 8.900 de cazuri în care cardurile au ajuns şi nu au bani pe ele. Cu această ocazie am descoperit încă o disfuncţionalitate pe care suntem pe cale să o remediem. Şi, atenţie, astea sunt aferente anului trecut, deci noi încă reparăm din lucrurile pe care le-am găsit nefuncţionale şi în neregulă.

Acum ne pregătim să lansăm cardurile cu sumele pentru anul şcolar 2025 – 2026. Marea majoritate a cardurilor sunt distribuite. Mai există o diferenţă, poate, de emitere pentru alte cazuri de elevi în vulnerabilitate care încă n-au card. Dar acum am început mult mai riguros decât înainte să ne uităm la situaţiile acestea şi, vă daţi seama, pentru mine şi colegii din minister nu mai există chestia asta că ‘da, am dat cardul, am bifat acţiunea şi s-a terminat’. E foarte important nu doar să creezi o măsură, ci să te asiguri că măsura respectivă ajunge şi la beneficiar, că elevul respectiv, familia respectivă beneficiază de banii respectivi. Asta este natura sprijinului de la Uniunea Europeană pe care îl avem. Nu sunt mulţi bani, sunt 500 de lei, dar 500 de lei pentru o familie care are mari provocări financiare la început de an şcolar ca să-şi pregătească copilul sunt, poate, exact ce are nevoie pentru hăinuţe curate, rechizite, pentru ce-i necesar.