Autor: Ana Cătănescu
Mi-am adus bunicii
pe prispa inimii.
Stau acolo cuminți, cu ochii adumbriți
de toate nevoile lumii,
îngăduind să le mângâi mâinile cu pielea creponată cu sărutul recunoștinței.
Ea, micuță, cu ochi albaștri senini
și șorțul negru
încingându-i mijlocul.
El, înalt, cu cămașa mereu albă
și mustăcioara neagră,
surâzătoare.
Vrednică,
mamaia pleacă prima agale,
cu o lacrimă agățată în gene.
Tataia își răsucește
o țigară subțirică,
prefirând-o cu drag,
dar rămâne
să ne mai spună povești vechi
și nemaiauzite,
numai de el știute.
Într-un târziu se ridică
ostenit de dor
și pleacă și el.
Amândoi și-au găsit casa pe o stea.
A C iulie 2016
***
Sunt Ana Cătănescu, am 65 de ani, m-am născut, am crescut și locuiesc dintotdeauna la țară, Dărmănești, de Dâmbovița.
Grație unor profesori excepționali la limba și literatura română, am avut mereu o neobosită aplecare pentru citit și scris. Numai că abia pe la cinzeci și ceva de ani am început să scriu spontan și tot pe atât de sporadic. Este modul meu de a-mi exprima emoțiile.
| Știri BVB