Provocări structurale în economia mondială; Se evidențiază creșterea semnificativă a ponderii administrațiilor populiste (Andrei Rădulescu)

de Andrei Rădulescu

În ultimii ani am asistat la acumularea de provocări structurale în sfera economiei mondiale, cu impact nefavorabil atât pentru ritmul potențial de creștere economică și pentru procesul de dezvoltare, cât și din perspectiva stabilității financiare și securității.

Se evidențiază creșterea semnificativă a ponderii administrațiilor populiste (cumulat, stânga și dreapta) spre un nivel record de aproximativ 25% din totalul administrațiilor pe plan mondial, aspect evidențiat în graficul de mai sus.

Această evoluție a fost influențată de o serie de factori, inclusiv consecințele Marii Recesiuni (cea mai severă criză economico-financiară de după Al Doilea Război Mondial), persistența divergențelor macroeconomice (inclusiv din perspectiva balanței comerciale), adresarea deficientă a pandemiei coronavirus și intensificarea rivalității între principalele blocuri economice ale lumii (SUA – China, economii cu o pondere cumulată de peste 40% în PIB-ul mondial).

În acest context procesul de globalizare a încetinit, aspect evidențiat și de evoluția ponderii exporturilor și importurilor în PIB, după cum se poate observa în graficul următor.

Cele mai recente previziuni ale experților FMI exprimă perspective ca acest indicator să scadă în anii următori, până la aproximativ 55% în 2026, cel mai redus nivel din 2020, când am asistat la declanșarea pandemiei coronavirus, cea mai severă criză sanitară pe plan mondial în ultimul secol.

Totodată, deciziile și semnalele recente de politică economică din prima economie a lumii, coroborate cu provocările cu care se confruntă celelalte blocuri economice importante pe plan mondial exprimă faptul că economia mondială se confruntă cu finalul construcției din perioada de după Al Doilea Război Mondial.

Bazele acestei construcții au fost puse la conferința de la Bretton Woods din luna iulie 1944, ținând cont de o serie de ipoteze, inclusiv cooperarea între SUA și Uniunea Sovietică, aspect infirmat de declanșarea Războiului Rece.

Această arhitectură centru – periferie, cu SUA în prim plan, a avut la bază principiul cooperării multilaterale, aspect fundamental pentru convergența economică între țările lumii. În prezent, gradul de incertitudine cu privire la politica economică în prima economie a lumii este foarte ridicat, o situația diametral opusă cu evoluțiile din perioada postbelică.

Schimbările fundamentale în arhitectura economică mondială sunt reflectate și de deprecierea cursului dolarului american pe parcursul ultimelor luni.

În acest context, se poate spune că asistăm la o diminuare a rolului relațiilor multilaterale, care ar putea determina o intensificare a cooperării bilaterale.

Printre principalele provocări pentru evoluția economiei mondiale în perioada următoare se menționează: cooperarea între țările dezvoltate și cele emergente și în dezvoltare, având în vedere schimbările de paradigmă în relațiile din primul grup și intensificarea cooperării în al doilea grup de state; implementarea inteligentă a progresului tehnologic, cu accent pe contracararea riscurilor asociate (inclusiv atacurile cibernetice); convergența economică a țărilor cele mai dezvoltate; adaptarea mix-ului de politici economice la complexitatea noii realități mondiale.