Provocările salariului minim garantat în economia românească: venit vs. cost

Articol de Prof. univ. dr. Emilia Herman

Este nevoie de creșterea salariului minim garantat în economia românească?

Are o justificare socio-economică această creștere a salariului sau doar una politică?

Este suficient de mare salariul minim brut pe ţară garantat în plată, de 3.300 lei (cu valoare netă de 2079 lei), pentru a asigura un nivel de trai decent pentru cei 1.867.588 de salariați (34,8% din total salariați), conform Comunicatului de presă al Ministerului Muncii și Solidarității sociale?

Mediul de afaceri poate suporta acest cost salarial mai mare, fără să fie afectată, în mod semnificativ, competitivitatea afacerilor?

Vom încerca să răspundem la aceste provocări ale salariului minim pe economie printr-o abordare empirică, analizând datele statistice în contextul economiei românești, atât prin prisma beneficiarului salariului minim, cât și a întreprinzătorului, cel ce trebuie să asigure resursele financiare necesare pentru a face față creșterii cheltuielilor salariale generate de obligativitatea asigurării salariului minim pentru angajați.

Necesitatea creșterii salariului minim pe economie în România poate fi justificată din cel puțin următoarele motive socio-economice:

1. Existența unui risc ridicat de sărăcie atât în rândul populației totale, cât și în rândul celor care au un loc de muncă, precum și a unei inegalități accentuate a veniturilor (Figura 1). Conform ultimelor date furnizate de Eurostat (2023), România se poziționează pe primul loc în UE în ceea ce privește rata riscului de sărăcie sau excluziune socială (34,4%), urmată fiind de Bulgaria (32,2%), Grecia (26%) și Letonia (26%). O situație la fel de îngrijorătoare se regăsește și în cazul celor care deși au un loc de muncă sunt afectați de riscul sărăciei. Astfel, România are cel mai ridicat nivel al ratei de sărăcie în rândul populației ocupate din UE, respectiv de 14,5%, cu mult peste media UE (8,5%) sau peste valorile înregistrate de Bulgaria (9,7%), Ungaria (7%), Polonia (9,1%) și Spania (11,7%). Țări ca Cehia, Slovenia, Slovacia și Ungaria înregistrează niveluri mult mai scăzute ale riscului de sărăcie, sugerând preocuparea acestor state pentru o politică socială favorabilă redistribuirii venitului național în vederea asigurării unui venit necesar pentru un nivel de trai peste pragul de sărăcie. La aceste date, se adaugă inegalitatea accentuată a veniturilor, exprimată prin coeficientul Gini calculat la venitul disponibil echivalent (cu valori de la 0 la 100 puncte, 0 pentru echitate perfectă și 100 pentru inechitate perfectă). Coeficientul Gini a înregistrat, în 2022, valori de 34,8 puncte în Bulgaria, 36,2 puncte în Lituania, 34,3 în Letonia, 32,7 puncte în Italia și, 32 puncte în România, mult peste media UE de 29,6 puncte.

2. Creșterea salariului minim pe economie în România poate fi argumentată și prin prisma distribuirii inechitabile a venitului național între muncă și capital (Figura 2), respectiv între cei care contribuie la realizarea acestui venit la nivel macroeconomic. Astfel, în țările dezvoltate din UE se alocă din PIB o pondere cuprinsă între 30%-45% capitalului, iar muncii între 45-55%. În schimb, în cazul României, în anul 2022, doar 35% din PIB a fost alocat pentru remunerarea salariaților, 56,3% pentru capital, iar restul pentru taxe pe producție, mai puțin subvenții. Aceste statistici poziționează România pe penultimul loc în UE în ceea ce privește distribuirea venitului național spre muncă, cu 11,8 puncte procentuale (p.p.) sub media UE.

În plus, beneficiile creșterii economice nu se regăsesc în scăderea ratei sărăciei sau a inegalității sociale, decât într-o foarte mică măsură. PIB-ul în România a crescut în ultimul deceniu (2013-2022) de la 142,93 mld. euro la 285,88 mld. euro (Eurostat), cu 100,01%, adică s-a dublat. În schimb, rata riscului de sărăcie în rândul populației ocupate a scăzut cu doar 23,91% (de la 18,4% la 14%) și cu doar 22,69% (de la 44,5% la 34,4%) a scăzut rata riscului de sărăcie și excluziune socială. Nici coeficientul Gini nu s-a redus semnificativ (cu doar 2,6 puncte, de la 34,6 la 32), ceea ce reflectă menținerea accentuată a inegalităților sociale.

3. Creșterea semnificativă a salariului minim lunar care a avut loc în România, în ultimul deceniu, nu asigură un nivel al salariului compatibil cu un trai decent și nicio îmbunătățire considerabilă a poziției României în UE.

Din analiza comparativă a nivelul salariului minim pe economie, la nivelul UE (Figura 3), se observă că, în S2 2023, România se află pe penultima poziție în UE, cu un salariu de 604,41 euro, depășind doar Bulgaria (398,81 euro). În perioada analizată (S1 2019–S2 2023), în toate țările UE în care este legiferat acest salariu, s-a înregistrat o creștere care variază de la țară la alta. În România, salariul minim a crescut de la 446,5 euro (S1 2019) la 604,41 euro (S2 2023), respectiv de 1,36 ori. Dacă analizăm salariului minim la paritatea puterii de cumpărare (PPC), poziția României în UE este net superioară, aflându-se pe locul 11 din 21 în S2 2023 (1052,86 PPC) și locul 13 din 21 în S1 2019 (789,75 PPC).

Se constată disparități semnificative între statele membre UE în ceea ce privește nivelurile salariilor minime. Astfel, în anul 2022, raportul dintre cel mai mare salariu minim și cel mai mic a fost de 6,29 ori, în cazul salariilor minime exprimate în euro, și de 2,7 ori, în cazul salariilor minime exprimate în PPC.

În ultimii zece ani (2013-2022), în România, salariul minim brut garantat, stabilit la nivel național de către Guvern prin consultarea sindicatelor cu patronatele, a crescut cu 218,75%, respectiv de aprox. 3,2 ori (de la 800 lei, în 2013, la 2.550 lei, în 2022). De asemenea, câștigul salarial nominal mediu a crescut semnificativ, atât în valoare brută (de la 2.163 lei la 6.126 lei, cu 183,22%), cât și în valoare netă (de la 1.579 lei la 3.801 lei, cu 140,72%). Sigur că această creștere nominală a câștigului salarial mediu este diminuată în condiții înflaționiste. Prin urmare, câștigul salarial real a crescut în ultimul deceniu cu 80,2% (Tabel 1). Diferența negativă dintre valoarea netă și cea brută a câștigului salarial este explicată prin existența unei impozitări ridicate a costului forței de muncă, cu peste 42%. Conform INS, sarcina fiscală asupra costului forței de muncă în România, a scăzut de la 43,4% (2013) la 42,8% (2022). Patronatele și sindicatele, împreună cu guvernul, ar trebui să găsească și să implementeze soluții care să ducă la creșterea puterii de cumpărare a salariaților, în special al celor cu salarii minime (Tabel 1).

În diferite studii și rapoarte naționale se arată că un raport sustenabil între salariul minim brut și câștigul salarial mediu brut pentru România ar fi la nivelul de 50%. De altfel, Comisia Europeană (Directiva UE 2022/2041) recomandă printre alte valori de referință și acest prag de 50% din salariul mediu brut pentru a evalua gradului de adecvare a salariilor minime legale. Se conștientizează, astfel, importanța salariului minim pentru a asigura creșterea nivelul de trai. La acest prag se pot maximiza beneficiile salariului minim în economie și societate, și anume: stimularea muncii și a productivității muncii, creșterea consumului cu efecte pozitive asupra procesului de creștere economică, creșterea nivelului de trai și implicit reducerea sărăciei și a inegalităților sociale. În perioada 2013-2022, ponderea salariului minim brut în câștigul salarial nominal mediu brut lunar a variat de la valoarea minimă de 36,99% (în 2013) la valoarea maximă de 44,99% (în 2017), având o valoare sub pragul de 50%, pe toată perioada analizată (Tabel 1).

Nivelul actual al salariului minim nu asigură un trai minim decent. De exemplu, pentru septembrie 2022, specialiștii Friedrich-Ebert Stiftung (2022) au determinat valoarea coșului minim de consum pentru un trai decent, în cazul unei persoane adulte, de 3.275 lei/lună, care este cu mult peste valoarea netă a salariului minim lunar, de 1.898 lei. În plus, dacă avem în vedere costul lunar în cazul unei familii (2 adulți și 2 copii) valoarea coșului minim de consum mult mai mare, respectiv 8.659 lei. Nici cea mai recentă creștere a salariului minim net, la nivelul de 2.079 lei, nu asigură resursele financiare necesare pentru un coș minim de consum pentru un trai decent aferent anului 2022.

Cu toate că legislația națională (Legea 174/2020) prevede fundamentarea politicii de stabilire a salariului minim lunar pe baza coșului minim de consum pentru un trai decent, realitatea economică demonstrează că acest lucru rămâne mai mult un deziderat decât un obiectiv clar asumat de decidenții la nivel macroeconomic. Prin urmare, faptul că salariul minim nu asigură un trai minim decent are consecințe asupra menținerii sau creșterii riscului de sărăcie și a inegalităților sociale din România.

Creșterea salariului minim din România în ultimii 10 ani a fost justificată economic sau a fost doar o decizie politică fără suport în economia reală?

Relația dintre salarii și productivitate trebuie privită în dublu sens. Un argument împotriva creșterii salariului minim adesea invocat este că de această creștere se bucură cei mai puțini productivi sau cei care nu au înregistrat o creștere a productivității pe măsura creșterii salariului. Drept consecință ar fi creșterea costurilor la nivel de angajator, respectiv o posibilă scădere a competitivității firmei. În același timp, trebuie să avem în vedere și impactul pozitiv al creșterii veniturilor salariale (inclusiv salariul minim) asupra productivității muncii. Un salariu mai mare (comparativ cu cel anterior sau comparativ cu salariul minim) creează premisele creșterii interesului angajatului pentru a munci mai mult și mai bine și a interesului pentru perfecționare profesională generând o creștere a productivității muncii.

O analiză sumară a relației dintre salariu minim brut și productivitatea muncii (orară și pe persoană ocupată) scoate în evidență că, în România, în perioada 2013-2022 (Figura 4), salariul minim a fost corelat cu productivitatea muncii, creșterea acestuia având la bază creșterea productivității muncii.

O preocupare majoră atât a mediului de afaceri, cât și a decidenților de politică economică, ar trebui să fie orientată spre găsirea unor soluții care să ducă la creșterea productivității muncii pentru a se putea asigura venituri salariale pentru un trai decent.

Creșterea salariului minim afectează competitivitatea afacerilor?

Se afirmă că majorarea salariului minim produce efecte negative asupra activității economice a firmelor din sectorul privat, în special în cazul sectoarelor în care există o pondere ridicată a salariaților plătiți la nivelul salariului minim brut (comerț, industria prelucrătoare și construcții). Astfel, se consideră că majorarea salariului minim ar putea avea următoarele consecințe negative: scăderea cifrei de afaceri și a profitului, disponibilizarea salariaților, scăderea bugetelor destinate investițiilor și chiar falimentul acestor firme.

Având în vedere că sectorul construcțiilor se caracterizează printr-o pondere ridicată a lucrătorilor remunerați la nivel minim și că există un salariu minim diferențiat în acest sector, în cele ce urmează vom analiza câteva date statistice cu privire la performanța economică a acestui sector. Menționăm că, de la 1 ianuarie 2019, salariul de bază minim brut specific acestui sector a fost de 3.000 lei, acordându-se și anumite facilități fiscale (scutirea de la plata impozitului pe venit, contribuției de asigurări sociale de sănătate, etc.), iar de la 1 ianuarie 2023 acest salariu a fost majorat la 4.000 lei.

Pe baza datelor furnizate de INS (2023), pentru perioada 2013-2021 (Figura 5), se poate observa o creștere a tuturor indicatorilor economico-finaciari specifici sectorului de construcții. Astfel, rezultatul brut al exercițiului (profitul) a crescut  spectaculos, de 35,65 ori (de la 482 la 17.184 mil. lei), valoarea adăugată brută la costul factorilor a crescut de 1,68 ori (de la 25.816 la 43.460 mil. lei), cifra de afaceri de 1,51 ori (de la 22.123 la 33.489 mil. lei) și investițiile brute de 2,09 ori (de la 68.610 la 143.423 mil. lei). De asemenea, numărul salariaților a crescut semnificativ, de la 377.292 la 469.705, respectiv cu 24,5%.

Prin urmare, pe baza acestor date, putem afirma că performanța firmelor din sectorul construcțiilor a crescut considerabil în 2021 față de 2013, precum și numărul de salariați, cu toate că în această perioadă salariul minim brut a crescut cu 187,5%, respectiv de la 800 lei la 2.300 lei. Așadar, opinia conform căreia creșterea salariului minim duce la reducerea locurilor de muncă și la neperformanță economică în sectoarele unde există ponderi ridicate ale salariaților remunerați cu salariul minim pe economie nu este validată de datele statistice.

Sigur că există firme care nu au făcut față majorării salariului minim și au înregistrat restrângerea activității economice sau chiar au falimentat, atât în sectorul construcțiilor, cât și în cel de comerț sau în industria prelucrătoare, dar în condițiile unei concurențe economice specifice unei economii de piață rămân pe piață acele firme care fac față schimbărilor și provocărilor de orice natură, nu numai cele strict legate de costul cu forța de muncă. Pe de altă parte, orice angajator care dorește să obțină o performanță economică ce-i asigură viabilitate pe piață ar trebui să prețuiască resursa umană, plătindu-și salariații cel puțin la un nivel minim decent.

În loc de concluzii

În condițiile în care nivelul salariul minim garantat nu este suficient pentru a acoperi coșul minim de consum pentru un nivel de trai decent este nevoie de creșterea acestui salariu în vederea reducerii sărăciei și a inegalităților sociale. Datele statistice de mai sus susțin această creștere și din punct de vedere a relației productivitate-salariu, precum și prin prisma faptului că majorarea salariului minim din ultimul deceniu nu a afectat negativ performanța economică a firmelor. Deficitul de forță de muncă, invocat frecvent de mediul de afaceri, este un argument în plus pentru creșterea salariul minim garantat pentru a stimula intrarea în rândul ofertanților de forță de muncă a celor care nu sunt motivați de nivelul actual al salariului minim, dar sunt beneficiari de ajutoare sociale. Pe de altă parte, ar putea fi o măsură care să reducă emigrarea forței de muncă din România.

Surse bibliografice:

1. DIRECTIVA (UE) 2022/2041 A PARLAMENTULUI EUROPEAN ȘI A CONSILIULUI din 19 octombrie 2022 privind salariile minime adecvate în Uniunea Europeană, https://eur-lex.europa.eu/legal-content/RO/TXT/PDF/?uri=CELEX:32022L2041&from=RO
2. Eurostat (2023) https://ec.europa.eu/eurostat/data/database
3. Coșul minim pentru un trai decent, actualizat pentru anul 2020 https://romania.fes.de/fileadmin/user_upload/pdf-files/comunicat_cos_lunar_trai_decent_2020.pdf
4. Comunicat de presă https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/comunicare/comunicate-de-presa/7045-cp-majorare-salariu-baza-minim-tara-28092023
5. INS (2023) http://statistici.insse.ro:8077/tempo-online/#/pages/tables/insse-table