de Dan Pălăngean
Bucureștiul figura la mijlocul anului în curs aproape la egalitate cu Roma, peste Lisabona dar sub Timișoara în ceea ce privește puterea de cumpărare locală, potrivit site-ului de specialitate numbeo.com. Locuitorii capitalei italiene stau mai bine decât bucureștenii cu doar 0,26% după ce își ajustează veniturile cu nivelul prețurilor și chiriilor iar lusitanii sunt mai jos cu circa 11%.
Cu toate acestea, la nivel național, cel mai mare index al puterii de cumpărare revine orașului situat tocmai pe locul 6 ca și cost al vieții, Timișoara, care beneficiază de un nivel mai scăzut al costului vieții agregat după mai multe criterii (care includ chiriile și costul cumpărăturilor) decât București, Cluj, Constanța, Brașov și Iași.
Aceste raporturi explică diferențele dintre percepția publică și raportarea la PIB/locuitor (unde, de altfel, Bucureștiul stă semnificativ mai bine ca regiune administrativă decât cele care includ Roma sau Lisabona). Dincolo de nivelul salariilor la nivel local, care nu sunt reprezentative la nivel național, diferă nivelul prețurilor și, mai ales, cel al chiriilor.
Astfel, site-ul permite și realizarea unor comparații simplificate la nivel de orașe mai mari valabile pentru cei care nu dețin o locuință în proprietate (a se citi cu atenție de către cei care vor să plece din țară). Orientativ, am încercat echivalența ca putere de cumpărare între o sumă de 10.000 lei câștigată în București și nivelul din câteva orașe europene, cu observația pentru numbeo.com că valoarea utilizată de 4,92 lei/€ este acum un pic diferită.
București 10.000,00 lei (2.034,17 €)
Paris 21.114,02 lei (4.294,53 €)
Berlin 17.923,75 lei (3.645,64 €)
Roma 17.090,79 lei (3.476,22 €)
Madrid 14.950,71 lei (3.040,94 €)
Lisabona 13.709,40 lei (2.788,73 €)
Varșovia 11.159,68 lei (2.270,07 €)
Budapesta 9.754,97 lei (1.984,33 €)
Astfel, pentru același nivel de trai, sunt necesare venituri față de cele din București de peste două ori mai mari la Paris, cam de 1,8 ori la Berlin sau Roma, de 1,5 ori la Madrid, aproape de 1,4 ori la Lisabona și de 1,2 ori la Varșovia, în timp ce la Budapesta se poate și cu o scădere de 2,5% din venitul net rămas după impozitele aplicate. De-abia peste aceste majorări ale sumelor eventual încasate se justifică, strict economic, schimbarea locului de muncă.
În context, revenind la situația la nivel național, unde Bucureștiul are cele mai mari costuri la toate categoriile urmărite, se poate observa cum Craiova urcă pe locul patru ca putere de cumpărare locală, imediat după București și Cluj, în pofida unor venituri mai reduse pentru că are costuri semnificativ mai reduse (aproape la jumătate la chirii și restaurante și cu mai mult de o cincime în minus față de Capitală la cumpărături).
Așadar, stabilizarea nivelul prețurilor este cel puțin la fel de importantă, dacă nu chiar are un efect mai mare în raport cu majorarea salariilor și pensiilor. Tocmai pentru că stabilitatea remarcabilă a cursului deschimb leu/euro va continua să majoreze costurile în euro la toate categoriile de cheltuieli.
Foarte probabil, fără ca indexările de venituri să poată ține pasul cu efectul dublu al inflației de două cifre și al devalorizării minorea leului față de euro, prevăzută în prezent la mai puțin de patru procente pentru următorii patru ani. În traducere, s-ar putea să fie mai importantă păstrarea nivelul cursului de schimb decât expandarea veniturilor, care ar majora NESUSTENABIL deficitele externe.
| Știri BVB