Politica externă a României nu trebuie să fie afectată major de noul mandat Trump, iar multe dintre poziţiile trumpiste favorizează direct şi indirect interesele ţării noastre, cum ar fi politica sa de energie, cooperarea pe înzestrare militară, sprijinul pentru energia nucleară, politica bazelor în estul Europei, a afirmat, luni, pentru AGERPRES, analistul politic Radu Magdin.
Acesta apreciază că România poate pierde capital politic în relaţia cu Orientul Mijlociu sau cu China dacă Bucureştiul va hotărî să fie “mai catolic decât Papa” şi să dovedească strident alinierea la politici externe americane în regiuni în care interesele româneşti sunt pur economice şi culturale sau istorice.
“Cum ar trebui să evolueze politica externă a României faţă de SUA? Nu trebuie să ne culcăm pe o ureche în relaţia cu SUA după intrarea în programul Visa Waiver. Dimpotrivă, România alocă mai puţine resurse diplomatice americanilor relativ la mărimea sa decât numeroase alte state, cum ar fi cele baltice. România trebuie să implementeze o politică comprehensivă de lobby, de comunicare strategică cu elitele americane, de implantare a companiilor româneşti care să asigure sprijin pentru eforturi diplomatice formale şi informale, de coordonare cu diaspora română în SUA şi cea americană în România şi de creare a unei imagini pozitive pentru România în rândul populaţiei”, a declarat Radu Magdin, iar în acest sens el a subliniat că “brandul de ţară axat pe corupţie, disfuncţie şi delăsare pe care îl promovăm cu entuziasm pe scena internaţională este contraproductiv”.
Analistul politic a fost de părere că pragmatismul lui Donald Trump nu se va răspândi în rândul populaţiei, Statele Unite vor avea în continuare “o viziune moralistă asupra lumii, chiar şi cu ipocriziile sale, iar diferenţa dintre un partener formal şi un aliat apropiat va fi dată nu doar de interesul american, ci şi de calitatea morală şi imaginea aliatului – concretizată prin retorica democraţiilor împotriva autocraţiilor a lui Biden”.
Radu Magdin a remarcat faptul că preferinţele economice ale lui Trump, în materie de tarife vamale, pot dăuna intereselor europene, dar acestea trebuie privite de liderii noştri drept “cost of doing business”.
“Noi avem foarte multe de câştigat direct de pe urma realinierii politice din SUA şi a administraţiei Trump, dar trebuie să fim capabili să ne argumentăm punctele de vedere, să ne cultivăm relaţiile şi interdependenţele critice (spre deosebire de dependenţe unidirecţionale) şi să ne instrumentalizăm toate avantajele pentru a ne asigura că perspectivele americane asupra României, asupra umbrelei de securitate oferite României şi asupra contribuţiilor României la interesele şi securitatea americane rămân pozitive”, a subliniat Radu Magdin.
Analistul politic a explicat că există o ciclicitate a tipului de lider preferat de o populaţie, iar acest ciclu a avut tendinţa să devină global pentru că o mare parte din consumul mass-media al populaţiei globale este comun.
“Liderii şterşi, serioşi, tehnocratici, necarismatici şi neameninţători pot fi în vogă într-o perioadă, iar liderii carismatici, autentici şi iconoclaşti în alta. Suprapunerea acestei faze a ciclului cu revoluţia comunicării politice prin social media (mai ales X/Twitter), cu realinierea politică provocată de eşecul modelelor curente (în industrie, energie, migraţie, lege şi ordine) şi criza de încredere în autorităţi şi instituţii a dus la lideri neconvenţionali precum Donald Trump, Javier Milei în Argentina, Rodrigo Duterte în Filipine. Vestul nu este imun, ci este lider de trend. Fenomenul Trump are influenţă asupra viitorilor lideri aleşi din Europa din mai multe motive. În primul rând, ei văd ce funcţionează şi caută să emuleze modelul – twitterificarea personalităţii politice, interacţiuni directe cu electoratul şi cu publicul global, agresivitate şi vulgaritate ca substitut pentru autenticitate”, a opinat el.
În al doilea rând, punctează Magdin, “dieta media” a europenilor, mai ales a celor tineri şi pe social media, este foarte americano-centrică şi, prin urmare, punctele lor de vedere şi sensibilităţile lor sunt modelate de influenţe americane.
“Am văzut proteste Black Lives Matter în Regatul Unit şi în Japonia, fan cluburi Trump pe tot mapamondul, răspândirea conservatorismului stil american în Europa prin conferinţe stil CPAC sau de National Conservatism şi un efect real de adoptare a unor perspective americane (fie ele democrate sau republicane şi, prin urmare, contradictorii) care câteodată nici nu se potrivesc cu contextul local. Internetul are darul de a crea o hiper-realitate care pare mai reală decât cotidianul în care trăim”, a afirmat Magdin.
El a evidenţiat că diferenţa dintre Donald Trump şi alţi lideri “stă în numărul opţiunilor strategice pe care populistul american le are la dispoziţie”.
“Alţi lideri se lovesc de realitate şi trebuie să îşi modereze agendele. Dacă ne gândim la Giorgia Meloni, Emmanuel Macron, observăm felul în care ambiţiile sunt limitate de realităţile economice şi geopolitice din teren, în timp ce oricine poate fi dur când este în opoziţie. Sau lideri precum Marine Le Pen sau Alice Weidel de la AfD care se află în eternă opoziţie au trecut printr-un proces lung de moderare a partidelor lor pentru a elimina cât mai multe poziţii şi figuri extremiste, pentru a intra în mainstream. Mai este un aspect important care vizează atitudinea cuplului Trump – Musk faţă de liderii europeni şi faţă de opoziţia populistă europeană. Politica europeană are un rol totemic în politica americană – democraţii au fost mereu cei sofisticaţi, cosmopoliţi şi rafinaţi în plan extern american post-Război Rece”, a arătat analistul politic.
El a exemplificat spunând că George W. Bush “a perfecţionat imaginea republicanului bădăran în Europa, iar Trump nu a făcut nimic să o elimine”. “Astfel încât bunele relaţii cu curentele mainstream din Europa au oferit mereu o alură a respectabilităţii democraţilor în politica americană după ce au efectuat tranziţia către a fi partidul celor educaţi şi al salariaţilor şi funcţionarilor bine plătiţi. Acum că asistăm la transformări populiste pe scena principală a politicii ţărilor europene, republicanii caută să erodeze avantajul democrat. Încă dinaintea atacurilor pe Twitter ale lui Elon Musk la adresa politicienilor şi politicilor europene, vedeam antreprenori ideologici precum Steve Bannon şi Yoram Hazony care cultivau relaţii apropiate cu mişcări europene de opoziţie dispuse să se americanizeze. Există un anti-europenism latent în SUA, precum există şi anti-americanism în Europa, însă vedem posibilitatea ca legitimitatea mişcării lui Trump printre elitele americane să crească pentru că ascensiunea mişcărilor analoage europene reduce din imaginea provincialismului şi izolaţionismului MAGA”, consideră analistul politic.
Radu Magdin remarcă, în acest context, “o convergenţă treptată a europenilor conservatori populişti cu americanii, dacă ne uităm la felul în care Viktor Orban, Marion Marechal Le Pen, Geert Wilders, Ayaan Hirsi Ali au participat la conferinţe CPAC”.
“Ajungem practic în situaţia în care perspectivele mainstream europene sunt aliniate cu cele americane (Merkel devenind în 2016, conform presei, liderul lumii libere în locul lui Trump, adică moştenitorul valorilor hegemoniei americane), iar acum şi conservatorii europeni se aliniază la cei americani. S-a văzut şi în contextul politicii noastre interne, în care ‘apelul la Trump’, oricât de nepotrivit ar fi în plan economic, a devenit deja o tactică predilectă pentru populismul care caută patronaj ideologic”, subliniază acesta.
În opinia lui Magdin, cerinţa de alocare a 5% din PIB pentru ţările aliate este imposibilă fiscal pentru majoritatea ţărilor europene.
“Nici măcar pentru Polonia, care a ‘stricat piaţa’, fiind prima care a anunţat această cifră pentru 2025, după 4% alocaţi în 2024, nu este clar că nivelul va fi sustenabil pe termen mediu şi lung. Majoritatea ţărilor europene nu au spaţiul fiscal în termeni de venituri, cheltuieli şi capacitate de a se împrumuta de pe pieţele interne şi internaţionale pentru a menţine un astfel de tempo. Nu este clar nici dacă ar putea cheltui aceşti bani în mod productiv ţinând cont de faptul că durează timp să identifici nevoi, să ceri informaţii, să organizezi competiţii şi licitaţii şi să ai livrarea de armament şi pregătirea. Este foarte clar cazul României care, în majoritatea anilor în care a alocat 2% din PIB pentru apărare, nu a reuşit să şi cheltuiască 2% din PIB. Acest lucru ţine de capacitate administrativă şi ordonarea strategică a priorităţilor. Pachetul de o sută de miliarde de euro anunţat de Germania pentru înzestrare şi reforma armatei în 2022 a fost cheltuit cu mare greutate şi este încă neclar dacă a fost epuizat, deşi liderii militari germani presează pentru alocări şi mai mari, sperând să nu piardă tempoul până vor fi pregătiţi să şi absoarbă astfel de fonduri”, a declarat analistul.
El prevede că mai degrabă prioritatea lui Trump este să obţină un acord politic pentru 3% din PIB pentru Apărare.
“Se va vedea un posibil rezultat în cursul întâlnirii miniştrilor apărării în 12 – 13 februarie la Bruxelles şi la Summitul NATO din Olanda, din 24 – 25 iunie 2025. Pentru a renunţa la pretenţiile sale, Trump va insista pe integrare mai mare între industria de apărare americană şi cea europeană, pe mai multe achiziţii militare din SUA şi poate că va emite pretenţii legate de reglementarea companiilor de tehnologie americane în Europa, care este percepută drept discriminatorie şi vindictivă la Washington”, este de părere analistul politic.
În ceea ce priveşte politica administraţiei Trump privind războiul Rusiei împotriva Ucrainei, Radu Magdin evaluează că noua administraţie va menţine cursul general al politicilor lui Joe Biden.
“Trump a anunţat că va negocia sfârşitul conflictului, dar, în acest sens, el trebuie să ofere asigurări credibile ale sprijinului militar american pentru Ucraina. Altfel, Rusia nu va avea motive să negocieze, ştiind că, mai devreme sau mai târziu, capacitatea defensivă ucraineană va intra în colaps fără sprijinul puternic vestic şi atunci va fi în poziţia de a dicta termenii negocierii. Aşa că propriul caracter de negociator al lui Trump va conduce la un sprijin puternic pentru Ucraina. Nu trebuie să uităm că prima administraţie Trump a început să ofere ajutor ofensiv Ucrainei în 2017 în ciuda obiecţiilor vocale ale democraţilor care făceau aceleaşi apologii ale intereselor şi puterii ruseşti care astăzi ar fi incorecte politic”, arată Radu Magdin.
În acest context, el a evocat un eventual audit. “Dacă egoul lui Trump sau nevoile lui politice interne vor necesita umilirea rituală a lui Zelenski sau o atitudine submisivă şi conciliatorie pe care ucrainenii o adoptaseră încă din campanie, atunci aceasta este doar o cerinţă naturală a diplomaţiei suplicantului pe care România o cunoaşte deja, deşi nu în condiţiile tragice şi cu urgenţa Ucrainei. În timpul dezbaterilor congresionale şi din societate pe tema noilor pachete pentru Ucraina au apărut critici la adresa corupţiei ucrainene şi a felului în care au fost cheltuiţi banii. Pentru a satisface îndoielile electoratului său cu privire la Ucraina, este posibil ca republicanii să ceară un audit al sumelor trimise (dincolo de cele folosite pentru achiziţionarea de armament american), mai ales pentru ajutorul macroeconomic din fazele iniţiale ale conflictului, 2022 – 2023, când SUA livra 1,5 miliarde de dolari lunar pentru plata salariilor şi pensiilor ucrainene (şi a altor obligaţii guvernamentale), spre nemulţumirea electoratului sceptic”, spune specialistul.
În opinia sa, Donald Trump va căuta, de asemenea, “să consfinţească o nouă diviziune a muncii în Ucraina, în interiorul blocului vestic”.
“Au fost lansate tentative retorice pentru a observa reacţia publicului european şi american – Europa ca prim responsabil pentru finanţarea reconstrucţiei (la care să participe firmele americane în calitate de contractori), Europa ca ofertant de trupe pentru o eventuală zonă demilitarizată între ucraineni şi teritoriile ocupate, Europa ca unic ofertant de ajutor logistic curent. Rămâne de văzut care va fi configuraţia acestei diviziuni a muncii”, a spus Magdin.
El susţine că americanii nu au un interes în abandonarea Ucrainei pentru că, “deşi au suferit economic, SUA nu au fost nicicând atât de influente în Europa”.
Radu Magdin a menţionat că est-europenii ştiau deja valoarea garanţiilor de securitate americane, dar acum ştiu şi vest-europenii, iar avantajul psihologic în viitoarele negocieri, mai ales dacă adăugăm înlocuirea parţială a Rusiei cu SUA ca furnizor de gaz natural, “este inestimabil”.
“Un bun indicator al valorii câştigate de SUA în relaţia cu europenii este noua coordonare strânsă între Departamentul Apărării şi Agenţia Europeană de Apărare (EDA), prin acord semnat în 2023, în condiţiile în care EDA ar fi trebuit să fie un vârf de lance al armatei europene şi al autonomiei strategice europene care a avut contacte limitate cu SUA şi NATO încă din anul 2004, când s-a înfiinţat”, a punctat Radu Magdin.
| Știri BVB