Războiul cerealelor – blocaj regional, efecte globale: Pericolul declanșării unei crize care să aibă impact și asupra României este unul ridicat (analiză Mihai Aniţei)

Autor: Mihai Aniței, Președinte Metachim

Criza alimentară a devenit un laitmotiv al analizelor și dezbaterilor din mass-media. Președintele Rusiei, Vladimir Putin, a afirmat marți, 5 aprilie, că lumea a intrat deja într-o criză alimentară din cauza sancțiunilor pe care statele occidentale le impun în contextul conflictului militar din Ucraina declanșat pe 24 februarie, criză care se va agrava în mod inevitabil în condițiile în care sancțiunile nu vor fi eliminate.

Federația Patronală a Producătorilor din Chimie – Metachim, analizând situația în ceea ce privește comerțul cu cereale și îngrășăminte agricole, concluzionează că pericolul declanșării unei crize care să aibă impact și asupra României este unul ridicat. Pe cale de consecință, autoritățile trebuie să pregătească din timp soluții pentru a asigura securitatea alimentară a țării, și totodată trebuie să fie capabile să identifice eventualele oportunități economice care pot însoți dificultățile menționate.

Agresiunea militară a Federației Ruse din Ucraina afectează, în mod direct și indirect, aprovizionarea cu cereale a unui număr important de țări. Moscova a amenințat în mod repetat că va opri exportul către așa-numitele state „neprietenoase”. Poate cu excepția Ungariei, toate țările membre ale Uniunii Europene pot fi incluse în această categorie.

Rusia și Ucraina împreună livrează mai mult de 27% din grâul necesar la nivel mondial. Invazia rusească duce la blocarea acestei cantități din lanțul de aprovizionare și duce la un deficit major pe piață care în final atrage o spirală de creștere a prețurilor la alimente. Trebuie să ținem cont de faptul că regiunea Herson, ocupată actualmente de trupele ruse, este unul din grânarele Ucrainei, și că în momentul de față statul ucrainean a pierdut ieșirea la Marea Azov și nu își poate folosi porturile de la Marea Neagră din cauza unei blocade maritime.

Un raport al FAO (Organizația pentru Alimentație și Agricultură a Națiunilor Unite) estimează o creștere a prețului alimentelor la nivel internațional cu până la 22% peste nivelul deja ridicat de astăzi. Tot conform FAO, în ultimii doi ani s-a înregistrat, în contextul pandemiei, o creștere a prețului alimentelor pe plan global de aproximativ 40%.

Țările cele mai dependente de grâul rusesc sunt: Egipt, Turcia și majoritatea țărilor africane; la porumb avem: Iran, Turcia, Coreea de Sud, Vietnam. Țările dependente de grâul din Ucraina sunt: Egipt, Indonezia și Bangladesh, iar la porumb: China, Egipt, Olanda. Cea mai afectată țară ar fi, se pare, Egiptul, care importă 60 % din necesarul de cereale din Ucraina și Rusia. Situația este similară dacă extindem analiza noastră la întreg continentul african: în 2020 peste 50% din importurile de grâu veneau din cele două țări care astăzi se înfruntă pe front.

Înlocuirea acestor cantități va fi foarte dificilă pe termen scurt: Argentina se confruntă cu o seceta severă în acest an agricol, iar America și-a atins potențialul maxim în ultimii ani. În plus, prețul îngrășămintelor a crescut de 4-5 ori față de anul trecut, în consecință fermierii au cumpărat mai puțin și implicit producțiile vor fi mai mici. Prin urmare, foametea poate alimenta un nou val migraționist din Africa și Orientul Mijlociu către Europa, val care în mod inevitabil ar contribui, cel puțin pe termen scurt, la tensiuni sociale și politice.

În ceea ce privește comerțul cu îngrășăminte, trebuie să ținem cont de faptul că Federația Rusă produce peste 13% din cantitatea folosită la nivel global (aproximativ 50 de milioane de tone pe an). Companii precum Uralchem, Acron, Phosagro sau Eurochem sunt jucători importanți în acest domeniu. Astfel, se va ajunge mai mult ca sigur la o creștere și mai accentuată a prețurilor, ceea ce va afecta producția agricolă și din țările care nu sunt implicate direct în conflictul militar.

În concluzie, România, care la rândul ei este un producător și exportator important de cereale, trebuie să fie capabilă să anticipeze efectele economice și sociale pe care situația prezentată le poate avea. Totodată, autoritățile trebuie să înțeleagă că soluții cu adevărat eficiente nu pot fi identificate în absența unui dialog social veritabil cu jucătorii importanți din lanțul alimentelor. După o pandemie globală, acum trăim un război regional care tinde să genereze o criză alimentară mondială.