România – cel mai mare deficit public pe 2022 din regiune, alături de Ungaria

România a înregistrat anul trecut cel mai mare deficit public pe 2022 din regiune, alături de Ungaria, potrivit datelor publicate de Eurostat. Cu un nivel de 6,2% din PIB ( valoare identică cu a vecinilor de la vest), ne-am situat la mare distanță de Polonia (-3,7%) și Cehia (-3,6%), state foarte aproape de reintrarea în cerința minimală de stabilitate macroeconomică, de -3% din PIB.

De altfel, acestea din urmă au ajuns deja aproape de media europeană, cifrată la -3,4% din PIB. Medie situată sub performanțele consemnate de Slovenia (-3% din PIB), Bulgaria (-2,8%), Slovacia (-2%) și, atenție, Croația (+0,4%). Astfel, se poate observa că statele intrate în Zona Euro sau pe cale să intre au avut o disciplină financiară semnificativ mai bună, ceea ce indică și un obiectiv pentru România în sensul stabilizării macroeconomice.

La nivelul Uniunii, cele mai bune rezultate ale finanțelor statului la revenirea din criza pandemică și reluarea creșterii economice s-au consemnat în Danemarca (+3,3% din PIB), Cipru (+2,1% din PIB), Irlanda (+1,6% din PIB) și Suedia (+0,7% din PIB, interesant, țară care nu face parte din Zona Euro).

Totodată, merită remarcat că trei mari economii ale UE, alături de Malta, încadrează România și Ungaria în materie de diferență neagtivă între încasările și cheltuielile statului. Lanterna roșie este deținută de Italia, aflată ca cota -8% din PIB, în timp ce Malta (-5,8% din PIB), Spania (-4,8%) și Franța (-4,7% din PIB) stau ceva mai bine decât noi.

În context, dincolo de particularitățile regimului valutar de flotare controlată și de apartenența la grupul statelor din fostul bloc estic, ca structură a economiei și nivel de dezvoltare apropiat, ar trebui să luăm aminte la componenta socio-culturală latino-balcanică. Ce ar trebui estompată, pentru a reuși încadrarea în cerințele unei gestiuni de rigoare europeană a banilor publici.

Pentru a vedea similaritățile cu criza anterioară, de la finalul primului deceniu al secolului actual, dar și faptul că se poate obține o performanță superioară în materie de finanțe ale statului, vă prezentăm și seria de rezultate pentru perioada 2006 – 2022, înregistrate de România, inclusiv cu încadrarea temporară în așa-numitul MTO (medium term objective), dacă vă mai amintiți.

Fără a coincide, dar pe trenduri similare, se poate observa cum lucrurile au stat cam la fel în ambele crize, cu valori depășite ale limitei de -3% din PIB, ÎNAINTE de deteriorarea situației ecnomice, amplitudini asemănătoare ale deficitului maxim atins și niveluri identice ulterior (-7,1% din PIB în 2010 dar și în 2021).

Diferența pare să fie la ritmul de corecție actual, atenuat semnificativ pe contabilitatea europeană ESA (doar -6,2% PIB anul trecut, față de -5,6% din PIB în 2011, deși valoarea pe date operative și metodologia națională a fost de -5,74% din PIB). Ceea ce arată că ar fi trebuit obținută o ajustare mai consistentă, îndeosebi pe fondul unei inflații pe 2022 peste așteptările inițiale.

Autor: Dan Pălăngean