România, lanterna roșie în UE a alocărilor guvernamentale pe sectorul de cercetare-dezvoltare

de Dan Pălăngean

România s-a situat pe ultimul loc între statele membre UE la alocările guvernamentale pentru sectorul de cercetare-dezvoltare (R&D) în anul 2024, potrivit datelor publicate de Eurostat. La indicatorul măsurat în euro per locuitor, cuantificat la valoarea de 19,1, a fost de două ori mai mic față de Bulgaria (38,3 €/loc.) și de trei ori mai mic față de Ungaria (58,7 €/loc.), țările clasate în fața noastră.

Tot pentru referință, menționăm că nivelul ridicol de mic al alocărilor românești pentru R&D a fost  de aproape 15 ori mai redusă în raport cu media Uniunii (284 €/loc.). Cele mai mari sume consemnate pe acest domeniu le-au înregistrat Luxemburg (759,2 €/loc.), Danemarca (586,8 €/loc.) și Olanda (542,7 €/loc.).

Banii alocați de guverne de la buget pentru R&D (indicator abreviat GBARD și urmărit de Eurostat) au totalizat anul trecut la nivelul UE aproape 128 miliarde euro sau 0,71% din PIB-ul Uniunii. În ultimii zece ani, creșterea raportată per locuitor a fost de 57%, un factor fiind și tendința de scădere a numărului populației.

În ce ne privește, după ce că eram la coada clasamentului european, am mai și scăzut fondurile alocate R&D de la 0,21% din PIB în 2014 până la doar 0,10% PIB în 2024, infograficul prezentat fiind elocvent. Aflată în urmă cu zece ani sub nivelul României (cu 0,17% PIB), Letonia și-a majorat contribuția la 0,37% PIB iar Malta a scăzut mult mai puțin față de noi (de la 0,21% PIB la 0,19% PIB).

Campioana în materie s-a dovedit a fi Germania, singurul stat care a trecut pragul de 1% PIB (1,04% în 2024, de la 0,85% PIB în 2014), în timp ce Austria a urcat și ea de la 0,80% PIB la 0,95% din PIB. Finlanda și Danemarca au mai redus din alocările de profil, fiind pe cale de a fi ajunse de Olanda și, atenție mare, Slovenia (care a venit puternic din urmă pe ultimii zece ani, de la 0,43% PIB la 0,87% PIB).

În partea dreaptă a graficului se pot observa și campioanele asiatice ale cercetării, Japonia (care a reușit mai mult decât o dublare, de la 0,7% PIB, unde de-abia a urcat anul trecut SUA, până la 1,6% PIB) și Coreea de Sud (de la 1,09% PIB la 1,29% PIB, ceea ce explică avansul tehnologic și invazia de produse de înaltă calitate concepute acolo).

Situația din regiunea noastră este reliefată și de evoluția în cifre absolute la nivel național, unde unele țări din fostul bloc estic au arătat cel mai mare interes pentru a reduce decalajele de dezvoltare prin componenta tehnologică. Concret, Letonia a crescut alocările între 2014 și 2024 de la 38,2 mil.€ la 147,7 mil.€ iar Slovenia de la 161,3 mil.€ la 584,7 mil.€. Mai mult decât dublare au consemnat Lituania (de la 126 mil.€ la 366,3 mil.€), Polonia (1.767,8 mil.€ spre 4.175,7 mil.€), Bulgaria (105,6 mil.€ spre 247 mil.€) sau Estonia (141,9 mil.€ spre 317,7 mil.€).

România a preferat să rămână și la coada clasamentului creșterilor, cu un avans pe zece ani în cifre nominale de doar 13,8% (doar Suedia a rămas cu creșterea la 12,4%, dar ea avea de unde), procentaj foarte probabil anulat în termeni reali prin ritmul inflației, mai ales după evoluțiile din pandemie. Timp în care Ungaria, cu +90,9%, s-a plasat între Olanda (+99,8%) și Germania (+76%).

Sunt date care ar trebui să pună pe gânduri în privința perspectivelor de a mai reuși vreo apropiere de nivelul occidental de trai. Precum și a poziției pe care o vom ocupa pe termen lung pe piața unică, într-un context în care competitivitatea noastră este afectată din start de eterna miopie a deciziilor guvernamentale.