Rugăciunea unui leu

De Laurențiu Mitrache

Motto: “05.03.2021: Curs de schimb BNR RON/EUR = 4,8831!”

Dacă LEUL ar vorbi și EURO i-ar acorda o audiență, mai mult ca sigur cel dintâi ar începe citând ad literam din opera literară a unui meteoric prim-ministru al României antebelice: “Rătăcitor, cu ochii tulburi, Cu trupul istovit de cale, Eu cad neputincios, stăpâne, În fața strălucirii tale. În drum mi se desfac prăpăstii, Și-n negura se-mbracă zarea, Eu în genunchi spre tine caut: Părinte, orânduie-mi cărarea!”

Principial și legal, România este obligată să introducă moneda euro trebuind să îndeplinească în acest scop criteriile de convergență, respectiv condițiile economice și juridice convenite prin Tratatul de la Maastricht în 1992.

Cel puțin odată la doi ani, Banca Centrală Europeană și Comisia Europeană examinează dacă România îndeplinește criteriile de convergență, respectiv dacă este pregătită să introducă moneda euro. Astfel de rapoarte pot fi însă emise oricând, la cererea României, urmând a fi transmise apoi Consiliului Europei. Dar, pentru acest din urmă caz, ar trebui să vrea și România… Oare vrea?!

Concluzia celui mai recent Raport de Convergență , din 2020, întocmit și adresat de Comisia Europeană către Parlamentul European și către Consiliul Europei nu oferă LEULUI nicio speranță de a deveni istorie: “….România nu îndeplinește condițiile în vederea adoptării monedei euro”!

De ce?  Dezarmant de simplu:

• Legea nr. 312 privind Statutul Băncii Naționale a României este doar parțial compatibilă cu cerințele articolului 131 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene;
• România nu îndeplinește criteriul stabilității prețurilor;
• România nu îndeplinește criteriul finanțelor publice;
• România nu îndeplinește criteriul cursului de schimb;
• România nu îndeplinește criteriul covergenței dobânzii pe termen lung ;
• începând cu 2017 balanța de plăti externe a devenit negativă
• mediul de afaceri este printre cele mai nefavorabile în cadrul UE;
• România continuă să înregistreze dezechilibre macroeconomice….

Pentru cei interesați de detalii, Raportul de Convergență este disponibil – și plin de detalii! – pe internet.

Zadarnic ar cauta cineva nu neapărat un plan coerent de măsuri, dar măcar un plan de abordare a deficiențelor de mai sus – parte a nenumărate alte slăbiciuni ale statului român, “lanterna roșie” a Uniunii Europene – în programele partidelor din coaliția guvernamentală sau din opoziție, în discursurile prim-ministrului sau președintelui, în programele electorale (pentru că dezbaterile au fost ocolite cu dibăcie tocmai pentru a masca inocența dar distrugătoarea superficialitate a politicienilor!)… Un observator al auto-intitulatelor “breaking news” zilnice ar putea concluziona că impedimentele majore în elaborarea unor politici care să conducă la o funcționare acceptabilă a economiei de piață în România constau nu în asumarea unor opțiuni doctrinale adecvate și o reformare corespunzătoare a instituțiilor în contextual unui sistem politic decent, ci în recalcularea pensiilor și… independența justiției: procesul recalculării pensiilor a început dea-ndoaselea, fără a avea întâi o nouă lege a pensiilor, iar justiția își cerșește o independență pe care de fapt nu și-o dorește. Condiționarea imparțialității justiției de pensii, salarii și … lipsa oricărei răspunderi ii stigmatizează pe cei care cred că pot invoca lipsa independenței ca o justificare a precarității profesionale și imparțialității de tipul “când cu unul, când cu altul”!

Deoarece aspectele incompatibilității legilor și lipsa asumării în mod public a unor măsuri pentru limitarea, reducerea și, în final, anularea decalajelor mai sus menționate sunt la îndemâna decidenților politici care nu pot invoca – nefiind nicio legătură de cauzalitate –  precaritatea bugetului ca scuză, este inevitabilă o concluzie oficial neasumată de cei responsabili: nu se dorește aderarea la moneda euro! De ce? Ar fi o întrebare pe care (mult prea) numeroșii moderatori TV sau jurnaliști ar putea-o adresa fără reținere invitaților politici…   Iar (mult prea) numeroșii analiști economico-financiari ar putea încerca să răspundă…

Intervenția “salvatoare” pentru guvernanți a COVID-19 a acoperit generos și păgubitor  “comorbiditățile” esenței guvernanței macroeconomice împingând LEUL către un ATI simbolic și ineficient de unde, dacă va ieși, va purta fără mândrie cognomen–ul “QUINTUS”!

Sperăm sincer că în încheierea imaginarei audiențe, întrebat fiind când va ceda locul monedei EURO, LEUL nu a citat celebra replică a comandantului gărzii imperiale napoleoniene, Cambronne, la Waterloo: “Garda moare, dar nu se preda!”  Atitudinea a fost admirabilă, dar rezultatul catastrofal. Iar Garda, suntem noi…