Sânge contaminat: guvernul britanic îşi prezintă schema de despăgubire a victimelor şi familiilor acestora

Guvernul britanic a prezentat marţi planul său de compensare a miilor de victime ale scandalului sângelui contaminat, precizând că victimele vor fi despăgubite integral până la sfârşitul acestui an, transmite AFP, potrivit Agerpres.

După publicarea luni a unui raport dur care condamnă autorităţile în acest scandal care a făcut 3.000 de morţi, premierul Rishi Sunak a prezentat în mod oficial scuze şi a promis “despăgubiri integrale” pentru victime.

“Oricare vor fi costurile” acestei scheme de despăgubire, “vom plăti”, a promis premierul britanic în faţa acestui scandal care este considerat “cea mai gravă catastrofă medicală” din istoria sistemului public de sănătate din Marea Britanie (NHS).

Între anii 1970 şi 1990, zeci de mii de persoane care sufereau de hemofilie sau care au suportat intervenţii chirurgicale au fost infectate cu virusul hepatitei C şi HIV, după ce au primit transfuzii de sânge contaminat.

În timp ce prezenta, marţi, în faţa parlamentarilor, planul de despăgubiri conceput pentru victime, secretarul Trezoreriei, John Glen, a anunţat că plata despăgubirilor finale va începe “înainte de sfârşitul anului”.

Recunoscând că victime “mor în fiecare săptămână” şi că s-ar putea teme să nu fie despăgubite la timp, el a anunţat că guvernul va mai face plăţi în cuantum provizoriu de 210.000 de lire sterline (245.000 de euro). O parte dintre victime au primit deja o primă tranşă de despăgubire în valoare de 100.000 de lire sterline în 2022, după publicarea unui raport intermediar.

Adevărul ascuns

Familiile şi prietenii victimelor care au avut grijă de un apropiat infectat sunt eligibili pentru despăgubiri, conform secretarului de stat.

Costul total nu a fost dezvăluit, dar presa britanică susţine că ar fi vorba de 10 miliarde de lire sterline (11,7 miliarde de euro).

Din cauza penuriei de sânge, serviciul de sănătate publică britanic, NHS, a apelat la furnizori americani care plăteau donatorii, printre care se numărau deţinuţi dar şi membri ai altor grupuri cu risc semnificativ de infecţie. “Amploarea celor întâmplate este înfricoşătoare”, a scris în raportul său de peste 2.500 de pagini, dat publicităţii luni, fostul judecător Brian Langstaff, desemnat în 2018 să conducă această vastă anchetă publică.

În cadrul anchetei, care a durat şapte ani, au fost audiaţi mii de martori şi au fost examinate zeci de mii de documente. Concluzia anchetei a fost că adevărul a fost “ascuns timp de zeci de ani” şi că scandalul “ar fi putut fi în mare măsură evitat”.

“Această catastrofă nu a fost un accident. Contaminările au avut loc pentru că responsabilii – medici, serviciile de transfuzii de sânge şi guvernele succesive – nu au acordat prioritate siguranţei pacientului”, a subliniat Brian Langstaff, citat intr-un comunicat de presă. “Răspunsul autorităţilor nu a făcut decât să agraveze suferinţele victimelor”, a adăugat el.

“Cel mai bun tratament disponibil”

Raportul adresează o listă lungă de reproşuri autorităţilor sanitare: persoanele infectate au fost informate foarte târziu târziu, uneori după mai mulţi ani, în timp ce produsele sanguine cu risc ridicat nu au fost retrase atunci când au fost ridicate semne de întrebare cu privire la calitatea acestora.

NHS nu a căutat suficient să-şi reducă importurile de sânge şi produse conexe din Statele Unite, în timp ce donările de sânge din Regatul Unit nu au fost controlate în mod adecvat.

Dar mai presus de toate, raportul denunţă responsabilitatea guvernelor succesive, care au întârziat să acţioneze când a apărut scandalul.

În anii 1980 premierul Margaret Thatcher a refuzat orice discuţie pe tema despăgubirii victimelor, afirmând în 1989 că acestea “au primit cel mai bun tratament disponibil conform recomandărilor medicale pe atunci în vigoare”. Această frază a devenit o mantră a decidenţilor politici în următorii 20 de ani.