Primul pas în ratificarea, după peste două decenii și jumătate de negocieri, a Acordului UE-MERCOSUR, prin aprobarea, cu majoritate calificată, de către statele membre (prin ambasadori, în COREPER II), pe 9 ianuarie, fost întâmpinată cu emoții puternice, de la entuziasm și până la critici aspre și proteste de stradă. Nici nu e de mirare, dată fiind miza sa, pentru că, dacă va fi parcurs toți pașii până la intrarea în vigoare, va fi cel mai larg acord de comerț liber, eliminând taxele vamale pentru peste 90% dintre marfurile schimbate între cele două blocuri comerciale: UE, cu o populație de 450 de milioane de locuitori, și MERCOSUR (Brazilia, Argentina, Paraguay și Uruguay), cu aproximativ 270 de milioane de locuitori.
Vocile cele mai critice vin dinspre agricultură, iar statele membre care s-au opus (Franța, Irlanda, Austria, Polonia și Ungaria) invocă tocmai sensibilitatea acestui sector care, în UE, este supus unor reguli acerbe ce duc la standardele cele mai ridicate de calitate în producția de hrană.
Fără a minimaliza temeiul acestor temeri, anume frica de necunoscut (care duce la rezistența la schimbare), ar trebui subliniate virtuțile schimburilor comerciale și, mai ales, pe ale celor stimulate prin acorduri de liber schimb sau prin care se acordă diverse forme de concesii. Aceste virtuți sunt cu atât mai valabile în era în care administrația Trump a declanșat o furtună comercială la nivel planetar, ceea ce ar trebui sa stimuleze în mod natural alianțele între celelalte țări sau grupuri de țări, pentru a face față cu succes modificărilor imprevizibile din domeniul comerțului internațional lansate de Washington. Înlocuirea regulilor, a predictibilității date de tratate se întâmplă într-un moment critic, în care, așa cum foarte recent arăta profesorul Jeffrey Sachs[1], statele lumii ar trebui să își alinieze obiectivele și să colaboreze comercial și tehnologic pentru a face față uriașei provocări cu efecte devastatoare pentru Nord și Sud deopotrivă: încălzirea globală. Prin impunerea standardelor de durabilitate proprii și partenerilor săi comerciali în cadrul tratatelor de liber schimb, UE ar putea contribui esențial la ceea ce jargonul internațional numește “acțiunea climatică”.
Pentru țările dezvoltate, o provocare în plus este problema demografică, mai exact îmbătrânirea populației – iar Uniunea Europeană este într-o situație critică și la capitolul natalitate.
Așadar, reprezentând împreună aproximativ o cincime din PIB-ul Mondial, UE și Mercosur ar putea stabili un model de bune practici printr-un parteneriat politic care ar aduce beneficii mutuale, dar analiștii subliniază că ar fi profitabil îndeosebi pentru UE, cu dezechilibrele sale structurale – economice si demografice. Acest lucru s-a întâmplat și cu CETA, acord din care UE a ieșit net câștigatoare în fața Canadei în termeni de excedent comercial (de peste 2 miliarde euro până în 2024), deși semnarea sa a fost precedată, ca și acum, de temeri și angoase.
În domeniul agricol, adevărat măr al discordiei, europenii au negociat cu succes prevederi în aspecte-cheie precum:
- Extinderea treptată și controlată a accesului la piață pentru exporturile agricole din Mercosur.
- Protejarea sectoarelor sensibile pentru UE prin intermediul cotelor și al măsurilor de siguranță alimentară.
- Menținerea standardelor UE în materie de siguranță alimentară și de mediu.
Taxele vamale ar urma să fie eliminate sau reduse atât pentru bunurile comercializate de UE (cărora în prezent li se aplica taxe vamale de 20-35 la sută, îm medie), cât și de Mercosur. O serie de produse au fost considerate sensibile de UE și, ca atare, ca răspuns la preocupările fermierilor europeni, beneficiază de măsuri speciale de protecție, sub formă de contingente tarifare (pentru carne de vită, carne de pasăre, carne de porc, zahăr, etanol), care vor fi introduse treptat (în 5-10 ani) și, respectiv, sub formă de clauze de salvgardare de urgență, aplicabile atunci când importurile provoacă perturbări grave ale pieței (UE putând anula concesiile și reintroduce temporar tarife sau restricții). Acest lucru are scopul de a preveni șocurile bruște asupra piețelor agricole din UE.
Simetric, blocul comunitar va beneficia de acces liber pentru o serie de produse cu valoare adaugată, care vor deveni, astfel, mai competitive: vin, ulei de măsline, alimente procesate, hrană pentru sugari, etc. Un câștig notabil este și protejarea, prin Acord, a peste 350 de indicații geografice din UE (producătorii din Mercosur nu pot utiliza aceste denumiri decât dacă produsul provine cu adevărat din regiunea protejată).
Două aspecte sunt de o importanță excepțională în cadrul Acordului: respectarea standardelor de producție ale UE de catre exportatorii din Mercosur pentru mărfurile care intră în Uniune (parte a normelor sanitare și fitosanitare SPS) și a celor legate de sustenabilitate, de reducere a amprentei agriculturii asupra mediului.
În legătură cu SPS, standardele UE de siguranță alimentară nu vor scădea, iar importurile trebuie să respecte normele UE privind sănătatea animală, limitele UE privind reziduurile de pesticide, standardele UE de igienă și trasabilitate.
În ceea ce privește angajamentele privind durabilitatea, agricultura din statele Mercosur ar trebui să se alinieze pentru a contribui la implementarea Acordului de la Paris privind schimbările climatice, la combaterea defrișărilor ilegale și la promovarea utilizării durabile a terenurillor. Cu toate acestea, criticii Acordului observă că UE nu are, cu adevărat, mecanisme de a impune un model agricol sustenabil partenerilor săi, iar sancțiunile pentru încălcările privind protejarea mediului sunt limitate. Numeroase grupuri politice si ONG-uri se opun Acordului tocmai din motive legate de defrișările Pădurii Amazoniene.
În concluzie, agricultura este cea mai controversată parte a Acordului de comerț liber UE-Mercosur (parte a unui larg Acord de Parteneriat), îngreunând, pe parcursul lunilor următoare, finalizarea procedurilor de ratificare prin votul Parlamentului European (unde ar trebui să obțină majoritate simplă) și al parlamentelor naționale ale statelor membre. Perspectiva unor oportunități mai bune de export pentru produsele europene cu valoare adaugată mare, de acces strategic la piețele sud-americane, de a oferi consumatorilor posibilitatea de a cumpăra la prețuri competitive și de înlocuire a protecționismului cu reguli clare este umbrită de riscul unei concurențe neloiale din partea producătorilor Mercosur (cu costuri mai mici), al unor eventuale daune aduse mediului (prin defrișări, emisii) și de amenințarea că micii fermieri din UE nu vor face față concurenței.
Este rolul decidenților politici să pună în balanță just interesele producătorilor și pe cele ale consumatorilor autohtoni, ca și pe cele ale diferitelor sectoare ale economiei Uniunii Europene, rămase tot mai singure și mai în urmă pe scara competitivității, într-o lume în care tehnologia reconfigurează fără milă echilibrele puterii.
[1] La Antalya Diplomacy Forum
| Știri BVB