Simplificat, dar încă destul de complicat – epopeea microîntreprinderilor (Mihaela Mitroi)

de Mihaela MITROI – Managing Partner, Global Tax and Business Advisory

Mai sunt câteva zile până la data de 15 aprilie, termenul la care antreprenorii trebuie să decidă care este entitatea ce va rămâne în sistemul de impozitare a microîntreprinderilor.

Întrucât au fost o multitudine de modificări legislative în ultimele luni cu privire la statutul acestora, deși prin ultima ordonanță emisă vinerea trecută se dorește simplificarea condițiilor și a criteriilor de încadrare în regimul microîntreprinderilor, cred că sunt antreprenori care încă au semne de întrebare.

Pentru simplificare, analiza ar trebui să ia în considerare în primul rând identificarea societăților în care antreprenorii dețin, în mod direct sau indirect, peste 25% din valoarea/numărul titlurilor de participare sau al drepturilor de vot. Apoi, ar trebui să urmeze alegerea societății pe care antreprenorul o dorește să rămână în regimul de microîntreprindere, și în ultima instanță ar trebui să se facă analiza plafonului de 500.000 euro în baza noii definiții (fiscale) a ceea ce înseamnă întreprinderi legate.

Definiția fiscală cu privire la întreprinderi legate spune practic că, se analizează dacă, direct sau indirect, orice persoană (fizică sau juridică) deține mai multe companii, sau dacă persoana juridică deține sau este deținută de alte companii, în procent mai mare de 25% din titlurile de participare sau drepturile de vot, sau aceasta are dreptul de a numi sau revoca majoritatea membrilor consiliului de administrație sau de conducere.

Cea mai întâlnită situație ar putea fi când un antreprenor care deține peste 25% în mai multe entități, în condițiile descrise mai sus, caz în care va putea alege o singură entitate care să rămână în regim de microîntreprindere, dacă nu depășește cumulat (având în vedere deținerile acestuia) plafonul de 500.000 euro.

Trebuie avut în vedere faptul că în analiza întreprinderilor legate se iau în considerare toate formele de companii, indiferent că sunt microîntreprinderi sau plătitoare de impozit pe profit, și mai mult, și venturile pe care antreprenorul le poate obține din alte forme de organizare, cum ar fi persoană fizică autorizată, întreprinderi individuale / familiale, sau alte forme de organizare fără personalitate juridică (asociere în participațiune).

Astfel, deși se clarifica, nu se poate spune că se și simplifică lucrurile, întrucât va trebui acordată o atenție sporită celorlate forme de organizare pe care o persoană decide să le folosească, în cazul în care deține și o microîntreprindere, întrucât poate afecta statutul acesteia.

Ce aduce bun această ultima clarificare de vineri, este că nu mai contează deținerile persoanelor afiliate antreprenorului (cum ar fi soț/soție), și nici dacă societățile desfășoară activitate sau o parte din activitate pe aceeași piață relevanță sau pe piețe adiacente.

În concluzie, este evident că intenția legiuitorului de a diminua drastic numărul de microîntreprinderi se va realiza, cu toate că, așa cum am menționat de multe ori, consider că acest regim fiscal a fost (acolo unde nu a fost abuzat, desigur) de un mare folos antreprenorilor, având un impact pozitiv asupra mediului de afaceri. Din punctul meu de vedere un regim fiscal simplificat și favorabil întreprinderilor mici ar trebui să existe dacă vrem cu adevărat să susținem ideea de antreprenoriat, referindu-mă aici îndeosebi la tinerii noștri creativi și talentați, care sunt dispuși să-și asume riscuri, cărora un sistem fiscal facil și ușor de înțeles le-ar fi asigurat un start promițător în antreprenoriat.