„Sincronizarea este absolut groaznică”: Guvernul german se prăbușește la doar o săptămână după implozia franceză – Zero Hedge

Europa se dezintegrează în timp ce regimurile politice moștenite se prăbușesc peste tot în lume, scrie Zero Hedge. 

O analiză publicată în Zero Hedge spune: “La doar o săptămână după ce Marine Le Pen a precipitat prăbușirea guvernului francez, luni, cancelarul german Olaf Scholz a pierdut un vot de încredere în Parlamentul german, o înfrângere care a pus capăt efectiv guvernului din ce în ce mai nepopular pe care îl conduce din 2021 și a deschis calea alegerilor la începutul anului viitor.
Parlamentarii germani au votat pentru dizolvarea guvernului existent cu un vot de 394 la 207, cu 116 abțineri.

Prăbușirea guvernului cu doar nouă luni înainte de alegerile programate este un moment extraordinar pentru Germania, cândva centrul de putere al Europei, dar acum o sursă de râs, fiind la mila Chinei și a Rusiei.

Acestea vor fi al patrulea rând de alegeri anticipate din cei 75 de ani de la înființarea statului modern și reflectă o nouă eră a unei politici mai fracturate și mai instabile într-o țară cunoscută de mult timp pentru coalițiile durabile construite pe baza unui consens dificil.

Votul de încredere, care a avut loc în aceeași lună în care a căzut guvernul francez, adâncește criza de leadership din Europa, într-o perioadă de provocări economice și de securitate tot mai mari. Războiul din Ucraina a ajuns la un moment crucial, Rusia urmând să obțină câștiguri teritoriale decisive și poate chiar să se apropie de Kiev, în timp ce președintele ales Donald J. Trump urmează să preia funcția în Statele Unite.

Iar acum, cea mai mare și a doua cea mai mare economie a Europei se află în mâinile unor guverne interimare, în timp ce continentul este aruncat într-o degringoladă de haos și repulsie față de status quo.

Scholz nu a avut de ales decât să facă pasul neobișnuit de a solicita un vot de încredere după ce coaliția sa formată din trei partide s-a divizat în noiembrie, punând capăt lunilor de dispute interne acerbe și lăsându-l fără o majoritate parlamentară pentru a adopta legi sau un buget. Și acum, incertitudinea politică ar putea dura luni de zile.

Se așteaptă ca alegerile să aibă loc la 23 februarie, dar chiar dacă, așa cum se preconizează, partidul său nu se va clasa pe primul loc, Scholz va rămâne în funcția de cancelar interimar câteva săptămâni după aceea. El va demisiona doar după formarea unei noi coaliții, ceea ce probabil nu se va întâmpla până în aprilie sau mai, potrivit NYT.

Șapte partide vor intra în campania pentru Parlament cu șanse reale de a obține locuri, iar unele – în special cele de dreapta – sunt pregătite pentru performanțe foarte bune, conform sondajelor.

Campania va fi probabil dominată de câteva probleme care au zguduit Europa în ultimii ani. Germania și Franța, în mod tradițional cele mai influente două țări din Uniunea Europeană, sunt prinse în dezbateri cu privire la cea mai bună modalitate de a-și revigora economiile aflate în dificultate, de a depăși diviziunile sociale în creștere, de a atenua îngrijorarea alegătorilor cu privire la imigrație și de a consolida apărarea națională.

Între timp, partenerii europeni de bază privesc cu îngrijorare spre Rusia, unde Putin a intensificat amenințările privind utilizarea armelor nucleare pe fondul războiului Moscovei împotriva Ucrainei și unde state precum Germania au furnizat Kievului rachete cu rază lungă de acțiune care urmează să fie utilizate în interiorul Rusiei, asigurându-se astfel că relațiile cu Moscova vor fi abisale pentru anii următori.

În mod tipic social-democrat, principalii politicieni europeni au fost, de asemenea, deranjați de deteriorarea relației lor economice cu China, care a devenit un concurent formidabil pentru multe dintre cele mai importante industrii ale lor, dar nu a devenit piața de consum înfloritoare pentru produsele europene pe care liderii și-au imaginat-o mult timp. În schimb, China a devenit rapid cel mai mare producător mondial de automobile, ridiculizând ceea ce a fost cândva cea mai importantă și profitabilă industrie a Germaniei.

Acum se pregătesc pentru începutul noului mandat prezidențial al lui Trump, care a amenințat cu un război comercial și cu sfârșitul angajamentului Statelor Unite față de alianța NATO, care a garantat securitatea Europei timp de 75 de ani.

Combinația de provocări s-a dovedit catastrofală din punct de vedere politic pentru puterile moștenite ale Europei. Președintele francez Emmanuel Macron și-a numit vineri al patrulea prim-ministru într-un an și este supus unor presiuni tot mai mari pentru a demisiona. Macron spune că va rămâne în funcție și va încerca să repare fisurile profunde din guvernul său cu privire la bugetul pentru 2025. Guvernul Scholz s-a confruntat cu provocări bugetare similare, împreună cu preocupări tot mai mari cu privire la modul de a reconstrui armata germană în fața unei Rusii beligerante și a criticilor lui Trump la adresa NATO.

După cum admite chiar și publicația liberală NYT, este un moment inoportun pentru Germania să fie scufundată într-o campanie electorală de iarnă istovitoare și într-un blocaj politic care ar putea dura până când un nou guvern preia puterea.

Bloomberg News, și mai liberal, a recunoscut cu stupoare că „economia Germaniei se destramă exact când Europa are cea mai mare nevoie de ea” și constată că “Germania atinge un punct fără întoarcere. Liderii de afaceri știu acest lucru, oamenii din țară simt acest lucru, dar politicienii nu au venit cu răspunsuri”.

Acest lucru a împins cea mai mare economie a Europei pe o cale a declinului care amenință să devină ireversibilă.

După cinci ani de stagnare, economia Germaniei este acum cu 5% mai mică decât ar fi fost dacă tendința de creștere de dinainte de pandemie s-ar fi menținut.

Pe scurt, Germania se îndreaptă direct către un colaps economic și politic istoric.

„Momentul este absolut teribil pentru U.E. – practic, aceste crize multiple lovesc U.E. în cel mai prost moment posibil, deoarece motorul tradițional al blocului este ocupat cu el însuși”, a declarat Jana Puglierin, de la Consiliul European pentru Relații Externe, referindu-se la Germania și Franța.

Războiul din Ucraina și necesitatea de a consolida armata Germaniei – și cât va costa acest lucru – se vor număra printre problemele urgente care vor domina probabil campania electorală, alături de economia șubredă, infrastructura deficitară, imigrația și ascensiunea partidelor extremiste. Aflat în urmă în sondaje, Scholz intenționează să sublinieze prudența sa în ceea ce privește aprovizionarea Ucrainei cu arme, în special cu echipamente ofensive sofisticate. Ceea ce, bineînțeles, reprezintă o întoarcere față de poziția moștenită a Germaniei, care a fost literalmente opusă și a profitat de fiecare ocazie pentru a-l înarma pe Zelenski și a depune mai mulți euro în fondul său secret.

În orice caz, Scholz va trebui să lupte din greu pentru a convinge alegătorii să îi mai dea o șansă. Deocamdată, este de așteptat ca dl Merz, o figură veche pe scena politică, să fie următorul cancelar, dat fiind avansul puternic al partidului său în sondaje.

Celelalte trei partide principale sunt, de asemenea, conduse de politicieni cunoscuți, dintre care doi au deținut funcții importante în guvern: Christian Lindner, liderul democraților liberi pro-business, a cărui neînțelegere cu cancelarul a contribuit la prăbușirea coaliției; și Robert Habeck, ministrul economiei și candidatul principal al Verzilor de stânga.

Însă, în peisajul politic fracționat al Germaniei, niciun partid nu are șanse să obțină o majoritate absolută, ceea ce ar putea duce la negocieri dificile pentru a construi o coaliție mai funcțională și mai durabilă decât cea care a eșuat.

Această necesitate înseamnă probabil că adversarii nu pot fi criticați prea dur, deoarece toți sunt potențiali parteneri de coaliție. Dar ar putea, de asemenea, să pună partidele principale în fața unor decizii dificile cu privire la cei cu care au ales să colaboreze.

Toate partidele principale au declarat că vor refuza să colaboreze cu formațiunea conservatoare Alternativa pentru Germania, ale cărei părți sunt monitorizate de către serviciile de securitate internă ca fiind o amenințare la adresa Constituției. Cu toate acestea, partidul, care este cunoscut sub numele de AfD și este ascendent în sondaje, cu o rată de aprobare de 18 %, continuă să câștige teren.

După cum s-a menționat la momentul respectiv, în alegerile de stat din septembrie, care au fost atent monitorizate, atât AfD, cât și un partid mai nou, de extremă-stânga, Alianța Sahra Wagenknecht, au înregistrat cele mai bune rezultate de până acum. Dar partidele principale încă le consideră o anatemă, ceea ce face dificilă formarea de coaliții de guvernare în aceste state. Rezultatele ar putea prevesti o negociere la fel de complicată a coalițiilor la Berlin, după un vot național, deși marginile politice sunt mai puțin populare la nivel național decât sunt în aceste state estice.

Dar, având în vedere numărul probabil de voturi, mulți observatori politici prezic o revenire a marii coaliții de centru între conservatorul CDU și progresistul Partid Social Democrat, care a guvernat Germania timp de 12 din ultimii 20 de ani”.