Stab, Engie: Proiectul autorităţilor de extindere a reţelei de gaze seamănă cu legenda Meşterului Manole

Proiectul autorităţilor de extindere a reţelei de gaze seamănă cu legenda Meşterului Manole şi trebuie să fim foarte atenţi să nu facem mai mult rău, plecând de la o intenţie bună, a declarat Eric Stab, directorul general al Engie România, în conferinţa online FOREN 2020.

“Aud mereu că România nu este suficient de gazeificată, în comparaţie cu alte ţări, că trebuie să se întâmple mult mai multe din acest punct de vedere. Este adevărat, dar nu trebuie să uităm de unde am plecat, de fapt”, a susţinut Stab, citat de Agerpres.

El a amintit că Engie conectează în jur de 50.000 – 60.000 de noi consumatori pe an.

“Nu cred că există o ţară în UE care are o astfel de creştere a conectărilor la reţea şi este un efort investiţional major pentru operatori. Există o dorinţă legitimă de a merge mai departe. Există un potenţial de a merge mai departe, dar întrebarea este cum vom ajunge acolo”, a continuat Stab.

Oficialul Engie a amintit că unele dintre eforturile legislative făcute în acest sens, precum Legea 155/2020 (de modificare a Legii 123/2012) s-ar putea să fie contraproductive şi ar putea duce la inversul efectului scontat, care este dezvoltarea sustenabilă a reţelei de gaze.

“Poate fi asemănată situaţia cu legenda Meşterului Manole, pe care toată lumea o ştie, chiar şi străini ca mine. Ştim ce s-a întâmplat cu meşterul Manole şi cu soţia sa, când a încercat să construiască mănăstirea Curtea de Argeş şi a finalizat prin a se sacrifica pe sine, familia sa şi echipa sa. Trebuie să avem mare grijă pe viitor, că avem intenţii bune să construim – construirea unei mănăstiri e o intenţie bună, construirea unei reţele de gaze e o intenţie bună, dar nu trebuie să o facem într-un fel în care să ne autosacrificăm”, a susţinut Stab.

Potrivit acestuia, sunt multe legende cu înţelesuri în folclorul românesc şi trebuie să-l avem pe Manole în minte când facem politici energetice.

“Liberalizarea e o veste bună, procesul merge bine, concurenţa creşte. Vedem că preţurile au o tendinţă de stagnare şi scădere, vedem şi o îmbunătăţire în ceea ce priveşte designul pieţei, credem că Gas Release Program generează lichiditate pe piaţa angro, care începe să semene cu ceea ce ştim din alte ţări”, a completat responsabilul companiei energetice.

În urmă cu un an, Stab afirma, pentru AGERPRES, că doar unul din zece potenţiali consumatori din satele izolate îşi permite costurile de racordare la reţeaua de gaze, care ajung la 3.000 de euro, astfel că autorităţile trebuie să vină cu măsuri în plus pentru a ajuta locuitorii acestor zone să devină utilizatori de gaze naturale.

“Acesta este un subiect-cheie. Suntem foarte conştienţi de dorinţa autorităţilor de a extinde reţelele de gaze în zonele izolate. Care sunt însă problemele cu care ne confruntăm? În primul rând trebuie să instalezi conductele, apoi să te asigură că acei consumatori se pot conecta la conducte. Dacă nu, nu există niciun beneficiu pentru nimeni, nici pentru consumatori, nici pentru companiile de gaz. Mă refer la aspectele financiare, la faptul că nu pot plăti gazele”, a susţinut Stab.

Potrivit acestuia, costurile de extindere a reţelei în zonele izolate sunt semnificative şi cresc odată cu lungimea conductei.

“Apoi va trebui să rezolvăm problema conectării efective a oamenilor la reţea, iar această problemă este în principal de natură financiară. Dacă ne uităm în urmă la ultimii 10-12 ani ai activităţii noastre în România, când am conectat astfel de zone izolate, ce am constatat a fost că, în multe cazuri, rata de conectare este de aproximativ 10% din potenţial, ceea ce este mult prea puţin. Ca să fie profitabilă o astfel de investiţie, trebuie să ajungi la circa 50%. Dacă investiţia nu este profitabilă, înseamnă că toţi ceilalţi consumatori vor trebui să plătească pentru ea, ceea ce nu este corect. Din acest motiv trebuie să ne asigurăm că există o rată suficientă de conectare”, a continuat Stab.

Responsabilul Engie a estimat că instalaţiile de racordare şi de încălzire a locuinţei cu gaze costă aproximativ 3.000 de euro, o sumă care poate fi considerabilă pentru cei care locuiesc la ţară.

“Depinde de casele despre care vorbim, de costul mediu de racordare, în primul rând, dar şi de achiziţia unui boiler pentru încălzirea casei sau a instalaţiei interne de care ai nevoie. Toate acestea costă în jur de 3.000 de euro. 3.000 de euro poate fi o sumă mare pentru acei oameni care locuiesc în sate izolate”, susţine el.

Astfel că autorităţile trebuie să găsească modalităţi de a-i ajuta pe oamenii de acolo să poată suporta toate aceste costuri.

“Acest fel de mecanisme există în anumite ţări, unde se oferă subvenţii să cumperi un boiler şi lucruri de acest fel. Deci, dacă există o voinţă puternică să racordăm cât mai mulţi oameni la reţeaua de gaze, trebuie să ne asigurăm, de asemenea, că sunt ajutaţi atunci când nu-şi permit. Ne întoarcem la discuţia despre consumatorul vulnerabil, care se leagă de acest aspect, iar autorităţile trebuie să identifice care sunt acei consumatori şi să aloce sumele necesare”, a mai spus şeful companiei de gaze.

Potrivit acestuia, din 2005, de când a achiziţionat Distrigaz Sud, Engie a construit 5.500 de kilometri de reţea nouă, echivalentul distanţei dintre Bucureşti şi Mumbay din India.

“Au fost făcute lucruri, multe sunt încă de făcut, dar trebuie să ne asigurăm că putem pune cap la cap condiţiile, pentru a face aceste lucruri posibile şi sunt încă multe lucruri de rezolvat”, a conchis Stab.