Stan TÎRNOVEANU, UNPIR: Trebuie să promovăm mai mult procedurile preventive

Esențial este ca debitorii, cei care trebuie să beneficieze de procedurile preventive (pre-insolvența), să știe de ce trebuie să apeleze la aceste mecanisme, de ce să aleagă procedura aceasta versus procedura reoganizării, care este mult mai formală, respectiv, când să ia decizia aceasta, a spus Stan TÎRNOVEANU, Prim-Vicepreședinte al Uniunii Naționale a Practicienilor în Insolvență (UNPIR), la Dezbaterea RESTRUCTURAREA – MĂSURĂ DE PREVENIRE A INSOLVENȚEI, organizată de Financial Intelligence, pe 9 mai.

Legea nr. 216/2022 de transpunere a Directivei UE 2019/2013  reglementează statutul și cadrul de acces în cadrul procedurilor preventive, reglementează acordul de restructurare, concordatul preventiv, planul de restructurare, abrogă mandatul ah-hoc și restructurează concordatul preventiv.

Stan TÎRNOVEANU a spus: “Când alegi una dintre cele două proceduri preventive trebuie să te gândești la următorul lucru: permite acordul de restructurare suspendarea executării silite? Nu, ceea ce înseamnă că debitorul nu are presiunea unor executări silite pe rol și deci poate apela la o procedură preventivă în care perioada negocierii și realizării acordului nu este limitată în timp. Acordul de restructurare este o procedură mult mai în amonte față de riscul privind apariția stării de insolvență. Concordatul preventiv permite și suspendarea executării silite în anumite condiții riguros determinate, însă iminența apariției stării de insolvență este mai accentuată, cauzată de executările silite existente pe rol. “

La aceste proceduri poate apela debitorul aflat în stare de dificultate, dar care nu este încă în insolvență ca situație deja instalată, ci îi este amenințată capacitatea viitoare de a face față plăților scadente.

Nu pot accesa procedura debitorii care în ultimii trei ani s-au aflat sub imperiul anumitor dispoziții legale, fiind condamnați definitiv pentru infracțiuni intenționate contra patrimoniului, de corupție, de serviciu, fals, infracțiunile prevăzute de Legea nr. 31/1990 privind societățile comerciale, de  Legea nr. 129/2019 privind prevenirea și combaterea spălării banilor sau de Legea nr. 241/2005 privind prevenirea și combaterea evaziunii fiscale, infracțiunile de bancrută simplă și bancrută frauduloasă reglementate de Codul penal, etc.

O altă limitare privind accesul la procedurile preventive este si in cazul în care debitorul a parcurs o procedură de prevenire a insolvenţei care a avut ca efect o descărcare definitivă de obligaţii. Debitorul nu poate accesa o altă procedură de prevenire a insolvenţei într-un termen de 12 luni de la data închiderii acelei proceduri, deoarece se consideră că nu este rezonabil și echitabil ca, după ce a beneficiat de efectul descărcării de obligații, să nu poată menține afacerea la un nivel adecvat încât să își poată plăti toți creditorii și să fie din nou sub amenințarea unei viitoare stări de insolvență.

Trebuie să dezbatem legea pentru o înțelegere adecvată a acesteia și să promovăm   mai mult procedurile preventive. Este evident că prevenția conduce la o mai mare îndestulare a creditorilor, inclusiv a celor bugetari, duce la salvarea afacerilor și a locurilor de muncă, astfel că acestea ar trebui să fie mult mai frecvente, apreciază Stan Tîrnoveanu.

El a spus și de ce ar fi bine pentru debitor, și nu numai, să se apeleze la această procedură : “ În primul rând, debitorul păstrează controlul business-ului, își conduce afacerea ca și când nu s-ar fi întâmplat nimic din punct de vedere juridic. În cadrul procedurii pur judiciare,  chiar și atunci când nu se ridică debitorului dreptul de administrare (debitorul este în posesie), activitatea organelor statutare (consiliu de administrație, adunarea asociaților/acționarilor) este consistent afectată, chiar suspendată.

De asemenea, sunt prevederi care stipulează că toate contractele sunt menținute, simpla apelare la procedurile preventive nu poate fi motiv de încetare a unor contracte. Acestea nu pot fi denunțate în procedura preventivă pentru simplul motiv al deschiderii acesteia ca un drept născut din lege, însă nimic nu împiedică aplicarea unor clauze deja existente cu privire la dreptul de dezicere, ca acestea să își producă efectele conform convenției.

Un alt atu al procedurilor preventive este acela că permit negocierea în condiții mult mai flexibile decât procedurile reorganizării judiciare, prioritară fiind păstrarea relației dintre debitor si creditori și salvarea a ceea ce este important pentru amandoi – patrimoniul.

Cred ca poate fi considerat tot un avantaj faptul ca este o procedură fie și parțial colectivă, în sensul că nu trebuie restructurată întreaga masă credală, nu trebuie luat acordul tuturor creditorilor. Astfel poate să fie purtată o negociere secvențială și poate interveni o restructurare parțială a creanțelor, legea reglementând atât ipoteza creanțelor afectate ca și întindere sau cuantum, cât și creanțele neafectate (…).

De asemenea, prin faptul că procedurile preventive sunt nepublice, se evită publicitatea negativă care afectează afacerea. Procedura insolvenței este eminamente publică, astfel ca în secunda următoare apare ștampila că debitorul este în procedura insolvenței. Prin urmare, partenerii comerciali își pot reanaliza politica comercială și de gestiune a riscului juridic sau chiar pot apărea fenomene de preluări ostile.”

Nu în ultimul rând, procedurile preventive permit finanțările intermediare (de urgență) în vederea continuării activității curente în momentul în care sunt imediat necesare și rezonabile ca și mărime. Mai mult, chiar și furnizorii pot beneficia de regimul privind finanțarea nouă în cadrul procedurii, în măsura în care asigură un credit furnizor mai mare de 90 de zile.

Finalmente, drept dovadă că este o facilitate, această procedură este eminamente facultativă, deoarece deschiderea procedurii se face la cererea debitorului sau cu acordul acestuia.

Pentru asigurarea unei proceduri legale și echitabile prin lege sunt reglementate căi de control judiciar al procedurii de către creditori, care pot sancționa orice act făcut în detrimentul creditorilor. Acestora trebuie să li se asigure un tratament echitabil, acordandu-li-se îndestularea adecvată prin simularea următoarei ipoteze posibile pentru debitor, care poate fi chiar și cea privind falimentul.