Statul român cere bani contribuabililor, dar serviciile pe care le oferă pentru colectarea taxelor lasă mult de dorit. Un exemplu elocvent a fost în acest început de an, care a venit cu impozite mărite, calcule greşite, slabă digitalizare, cozi interminabile la ghişee. În loc să învețe din regulile simple ale mediului privat – claritate, respect și eficiență – statul continuă să transfere costul incompetenței sale asupra cetățeanului. Până când contribuabilul nu va fi tratat ca un partener și nu ca un suspect permanent, relația dintre stat și cetățean va rămâne una dezechilibrată, frustrantă și profund ineficientă.
În economia de piață, regula este simplă: cine vrea bani de la clienți face tot posibilul să fie amabil, clar și eficient. Companiile private investesc în relația cu clientul, în platforme funcționale, în comunicare pro-activă și în corectarea rapidă a greșelilor. Altfel, riscă să piardă bani, reputație și, în final, să dispară.
Statul român, în schimb, pare să funcționeze după o logică inversă. Atunci când cere taxe și impozite de la cetățeni, nu doar că nu este pro-activ sau orientat spre contribuabil, dar reușește adesea să transforme o obligație legală într-o experiență frustrantă, confuză și, uneori, nedreaptă.
Un exemplu frecvent întâlnit este cel al calculării greșite a impozitelor și taxelor, apărute imediat după modificările legislative recente. Cetățeni care se trezesc cu sume mai mari de plată decât cele anterioare, fără explicații clare. Decizii de impunere emise cu erori, corectate doar după drumuri repetate la ghișee sau după sesizări insistente. Penalități aplicate automat, chiar și atunci când vina aparține instituției care a introdus datele greșit.
În mediul privat, o astfel de situație ar genera scuze oficiale, despăgubiri şi reclamaţii. În relația cu statul, cetățeanul este, de cele mai multe ori, cel care trebuie să demonstreze că nu a greșit.
Problemele nu își au originea doar la nivel local. Actul normativ prin care au fost majorate taxele a fost adoptat foarte din scurt, fără un interval rezonabil de pregătire. Primăriile s-au trezit nevoite să aplice noile prevederi aproape peste noapte, fără timp suficient pentru a solicita clarificări sau pentru a adapta corect sistemele de calcul.
În mod normal, responsabilitatea ar fi trebuit să revină Guvernului. O guvernare predictibilă ar fi presupus consultarea administrațiilor locale și solicitarea unor simulări de calcul înainte de intrarea în vigoare a noilor taxe. Astfel de simulări ar fi putut identifica din timp erorile, interpretările diferite ale legii și impactul real asupra contribuabililor. În lipsa lor, haosul a devenit inevitabil.
- Impozite mai mari, comunicare slabă
Majorările de taxe și impozite sunt o realitate constantă. Problema nu este doar creșterea poverii fiscale, ci lipsa de comunicare și transparență. De multe ori, oamenii află din presă sau din notificări sumare că au de plătit mai mult, fără simulări, fără ghiduri clare, fără explicații accesibile. Statul nu explică cum sunt calculate aceste taxe sau ce servicii publice concrete vor fi îmbunătățite. Statul cere mai mult, dar nu se oferă claritate sau predictibilitate contribuabililor.
Mai mult, la acest început de an cu majorări de taxe şi impozite, oamenii au vrut să plătească şi au intrat încă din primele zile pe platforma ghișeul.ro, însă aceasta a funcţionat cu mari sincope. Încă o frustrare pentru cetăţeni.
Pentru un contribuabil obișnuit, aceste probleme înseamnă timp pierdut, stres și incertitudine: „Am plătit sau nu?”, „De ce apare restanță?”, „Voi primi penalități pentru o eroare tehnică?”. Răspunsurile vin greu sau deloc.
- Cetățeanul, tratat ca un datornic permanent
Diferența de abordare este izbitoare. În general, o companie privată vede clientul ca pe o resursă care trebuie păstrată. Statul român pare să vadă contribuabilul ca pe un potențial evazionist, care trebuie presat, verificat și sancționat.
Nu există mesaje de mulțumire pentru plata la timp. Nu există stimulente reale pentru conformare voluntară, doar nişte bonificaţii pentru achitarea într-o anumită perioadă de timp. Există, în schimb, somații automate, limbaj rigid și instituții care comunică mai degrabă prin amenințări legale decât prin dialog.
- O problemă de mentalitate, nu doar de tehnologie
Digitalizarea nu înseamnă doar platforme online, ci schimbarea mentalității. Atât timp cât statul nu se vede pe sine ca un furnizor de servicii publice, ci doar ca un colector de taxe, relația cu cetățeanul va rămâne una tensionată. Într-o societate modernă, plata taxelor nu ar trebui să fie un act de supunere, ci rezultatul unui contract social funcțional: cetățeanul plătește, iar statul oferă servicii eficiente, corecte și respectuoase.
| Știri BVB