Studiu în Nature: 150 de ani – limita fizică a vieţii unui om

Elitele din Silicon Valley sunt obsedate de nemurire, făcând investiții în tehnologii de exploatare a materialului genetic, fără a ține cont de standardele etice acceptate, în căutarea lor de a trăi pentru totdeauna.

Potrivit unui nou studiu publicat în revista Nature, limita superioară a mortalității umane este de 150 de ani.

Cercetatorii companiei Gero, o companie biotehnologică din Singapore, în colaborare cu Roswell Park Comprehensive Cancer Center din Buffalo, New York, au publicat noi cercetări în revista Nature, care arată rezultatele dintre îmbătrânire și pierderea capacității de recuperare din stres. Cu această ocazie, au fost colectate date medicale şi din iPhone de la voluntari din SUA și Marea Britanie pentru a calcula vârsta maximă a oamenilor.

Folosind inteligența artificială, cercetătorii au analizat datele de sănătate ale voluntarilor. Studiul a găsit două date cruciale pentru durata de viață a omului – vârsta biologică și rezistența. Prima este legată de stres, stil de viață și boli cronice, iar cea de-a doua este legată de cât de repede o persoană revine la condiții normale în urma răspunsului la stres.

Heather Whitson, directorul Centrului pentru Studiul Îmbătrânirii de la Universitatea Duke, care nu a fost implicată în studiu, a declarat pentru Scientific American că cercetătorii au vrut să răspundă la întrebarea „Care este cea mai lungă viață pe care ar putea să o trăiască un sistem complex uman dacă orice altceva ar merge foarte bine și s-ar afla într-un mediu fără stres? ‘”

Procedând astfel, cercetătorii au reușit să stabilească „ritmul îmbătrânirii”, care a constatat că corpurile umane nu sunt nemuritoare, ci au o „limită absolută” de 120 până la 150 de ani.

„Îmbătrânirea la oameni prezintă trăsături universale comune sistemelor complexe care operează în pragul dezintegrării. Această lucrare este o demonstrație a modului în care conceptele împrumutate din științele fizice pot fi utilizate în biologie pentru a testa diferite aspecte ale senescenței (îmbătrânire a țesuturilor și a organismului) și fragilității pentru a produce intervenții puternice împotriva îmbătrânirii”, a declarat Peter Fedichev, cofondator și CEO al Gero.

„Această lucrare, în opinia mea, este o descoperire conceptuală, deoarece determină și separă rolurile factorilor fundamentali în longevitatea umană – îmbătrânirea, definită ca pierderea progresivă a rezistenței și a bolilor legate de vârstă, ca “executori ai morții” , în urma pierderea rezistenței. Acesta explică de ce chiar și cea mai eficientă prevenire și tratament al bolilor legate de vârstă ar putea îmbunătăți durata medie de viață, dar nu cea maximă, cu excepția cazului în care au fost dezvoltate adevărate terapii anti-îmbătrânire”, a spus prof. univ. dr Andrei Gudkov, președinte al Departamentului de biologie la Centrul de Cancer Comprehensive Roswell Park.

David Sinclair, profesor de genetică la Harvard Medical School, a comentat studiul spunând că „arată că rata de recuperare este un semn important al îmbătrânirii care poate ghida dezvoltarea medicamentelor pentru a încetini procesul și pentru a extinde spațiul de sănătate”.