Supraaglomerarea locuințelor – România, pe primul loc la tineret

de Dan Pălăngean

Ponderea tinerilor din UE cu vârsta cuprinsă între 15 și 29 de ani aflați în locuințe supraaglomerate s-a situat la 26%, potrivit datelor comunicate de Eurostat pentru anul 2023. Acest indicator a fost cu 9,2 puncte procentuale mai mare decât pentru populația generală, în rândul acesteia rata fiind de 16,8%.

Din păcate, statistica de profil a plasat (din nou) România pe primul loc, cu 59,4% (față de 60,3% în 2022) persoane din grupa 15 – 29 ani fără un spațiu corespunzător de locuit. În urma noastră s-au regăsit Bulgaria (55,3%, în scădere mai rapidă, de la 57,2%), Letonia (54,8%), Grecia (45,4%) și Polonia (43,4%, de la 47% anterior). La polul opus figurau Malta (3,9%), Cipru (4%), Irlanda (4,4%), Belgia (8,6%), Țările de Jos (9,5%) și Luxemburg (9,9%).

Raportarea la situația generală a arătat diferențe maxime, cu un raport de peste 2 la 1, pentru tineret în Danemarca (22% la tineri față de 8,7% persoane de toate vârstele), Țările de Jos (9,5% față de 3,7%) și Finlanda (19,2%, comparativ cu 8,8%).

Dacă se face diferența în puncte procentuale, atunci pe primul loc apare Bulgaria (20,4), urmată la mică distanță de România și Grecia (18,5 pp). Invers, Irlanda (cu un ecart de numai 0,5 puncte procentuale), Malta (1,5 pp), Cipru (1,8 pp), Luxemburg (2,5 pp) și Belgia (2,9 pp) au înregistrat diferențe minime după vârstă.

Notă metodologică

Rata de supraaglomerare este definită drept procentajul din populație care locuiește în condiții improprii din perspectiva spațiului de locuit, acestea fiind definite în cazul în care o locuință nu are câte o cameră pentru: o gospodărie, un cuplu, o persoană singură de 18 ani sau mai mult, o pereche de adolescenți (12-17 ani) de același gen, o persoană între 12 și 17 ani neinclusă într-una din celelalte categorii sau o cameră pentru o fiecare doi copii cu vârsta sub 12 ani.

Dacă se face o analiză mai detaliată după poziționarea în raport cu nivelul de trai (convențional se ia ca limită 60% din venitul median echivalent la nivel național), procentajul tinerilor afectați de supraaglomerare din perspectiva condițiilor de locuit urcă în cazul României până la 73,1%. Din nou peste Bulgaria (70,3%), dar apoi apare Slovacia (60,6%), urmată de Grecia (58,5%), Cehia (57,6%), Austria (56,3%), Polonia (55,3%), Croația (53,9%) și Italia (52,5%).

Pentru referință, mai menționăm că media UE urcă pentru persoanele cu venituri relativ reduse până la 43%, nivel mediu peste care figurează până și țări precum Suedia (49,1%) sau, marginal, Germania (43,1%). La polul opus, cele mai bune cifre în materie apar pentru Irlanda (4,5% !), Malta (8%) și Cipru (8,3%).

Problema locuirii afectează, la nivelul întregii Uniuni dar mai accentuat la noi, posibilitățile de dezvoltare personală și de integrare socială ulterioară, îngreunând accesul la o educație de calitate prin condițiile precare de studiu necesar pentru o performanță academică superioară. De aceea este și unul dintre factorii importanți care ne trimit pe ultimul loc în materie de populație cu studii superioare și în top la abandon școlar.

Desigur, chestiunea nu privește doar tinerii, în condițiile în care România apare pe primul loc în rândul statelor membre UE la supraaglomerare în populația generală cu venituri sub 60% din medie. Unde, cu un procentaj de 50,9%, suntem singuri peste pragul de 50%, peste Slovacia (48,6%), Letonia (46,6%), Bulgaria (45,5%), Suedia (40,8% !) sau Polonia (40,3%).

Practic, se impun măsuri urgente, pentru a recupera rămânerea în urmă la acest indicator critic pentru nivelul de trai. De luat aminte, nu e suficient să anunțăm că am ajuns la 80% din media UE la PIB/locuitor (desigur la paritatea puterilor de cumpărare), peste alte șase state membre și alături de Polonia, dacă am rămas tot pe ultimul loc la condițiile de locuit pentru tineri, cu consecințe ce se vor vedea pe termen lung.