Costul orar al forţei de muncă a scăzut marginal în T1 2022 (-0,47%) față de trimestrul precedent, potrivit datelor publicate de INS. Comparativ cu aceeaşi perioadă din 2021 (+8,84%), s-a înregistrat o valoare mai mare dar sub cea din 2020, înainte de declanșarea pandemiei. În perioada 2017 – 2019, România depășise nivelul de siguranță la acest indicator-cheie pentru economie, impus prin tabloul de bord european (maxim 12% pentru țările non-euro).
Odată cu revenirea economică (circa +2% în plus în termeni reali pentru PIB 2021 față de PIB 2019), avansul costului cu forța de muncă a rămas în limitele cerute. Totuși, diferențele sunt foarte mari între diversele sectoarele economice, cu bugetarii la coada clasamentului, în tentativa de ajustare fiscală.
După o reușită favorizată de efectul de bază anul trecut (+8,2%), productivitatea muncii pe salariat în industrie (care poate fi măsurată în condiţii rezonabile şi este luată ca reper macroeconomic) a stagnat în primul trimestru al anul curent (-0,2%, pe trend de scădere, respectiv -1,8% în luna martie). Altminteri, evoluția costului forței de muncă a fost în linie cu inflația medie pe T1 2022 (9,01%).
Astfel, după ce în 2021 raportul teoretic favorabil între cele două evoluții, avansul productivității muncii și majorarea salariilor, a fost refăcut, situația s-a schimbat din nou în primul trimestru al anului curent. Ceea ce nu este de natură să ajute la refacerea echilibrelor macroeconomice.
În structura pe ramuri de activitate, s-au înregistrat diferenţe semnificative la nivelul creșterilor de costuri salariale. Suprinzător, pe prima poziție apar alte activități de servicii (+17,23%), podiumul fiind completat din motive complet diferite de sectoarele IT (+16,84% după o creștere importantă ca productivitate și pondere în PIB) și HoReCa (+15,20%), urmare a efectului de bază dat de salariile mai reduse în pandemie.
Sectorul „Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale” a coborât spre coada clasamentului (+3,28%), semnificativ sub media generală a creșterilor salariale, pentru a mai limita deficitul bugetului public. Sănătatea a rămas la limită pe plus (+1,32%), în timp ce învățământul a fost singura activitate în care s-a înregistrat o scădere (-3,12%).
Totuși, în perioada care urmează, s-ar impune păstrarea avansului salariilor bugetare în limitele necesare pentru refacerea echilibrelor macroeconomice. Inclusiv pe calea menținerii trendului de reducere a facturii pe zona bugetară în termeni rezonabili raportat la PIB (coborâtă de la 10,4% în 2020 la 9,4% anul trecut), cu diminuarea ponderii în cheltuielile statului.
Dan Pălăngean
| Știri BVB