T1 2025 – costul cu forţa de muncă, majorat excesiv

de Dan Pălăngean

Costul orar al forţei de muncă a crescut în T1 2025 cu 4,54% față de trimestrul precedent, potrivit datelor publicate de INS. Comparativ cu aceeaşi perioadă din 2024 (+16,04%), s-a înregistrat o majorare excesivă, pentru al treilea an la rând, în pofida unei inflații anuale în scădere pronunțată (15,04% media pe T1 2023, 7,08% pe T1 2024 și doar 4,94% pe T1 2025).

Reamintim, limita de siguranță la acest indicator-cheie pentru economie, impus prin tabloul de bord european este de +12% pentru țările non-euro (+9% pentru Zona Euro) iar situația s-a înrăutățit continuu din perspectiva macrostabilității. De reținut, indicatorul fusese adus în limitele cerute între 2020 și 2022, după depășirile din 2018 și 2019.

De reținut, după o revenire favorizată de efectul de bază postpandemie în 2021 (+8,2%), productivitatea muncii pe salariat în industrie (care poate fi măsurată în condiţii rezonabile şi este luată ca reper macroeconomic) s-a plafonat în 2022 și a intrat pe un trend de scădere, accentuat în primul trimestru al anul curent (-2,1% media pe T1 și -2,6% în luna martie, de la -1,5% pe 2024).

De reținut, diferențele în evoluția salarială sunt majore între diversele sectoarele economice, cu intermedierile financiare și asigurările în fruntea plutonului creșterilor anuale pe luna martie 2025 (+19,6% nominal și +14,1% în termeni reali), în timp ce fabricarea substanțelor chimice, exact sectorul unde avem cel mai mare deficit comercial, a consemnat o scădere de -5,2% nominal și -9,6% ca putere de cumpărare.

În ce privește corelația cu productivitatea muncii, după ce în 2021 raportul teoretic favorabil relativ la avansul salariilor a fost refăcut, situația s-a schimbat și s-a deteriorat din nou în primul trimestru al anului curent. Ceea ce nu este de natură să ajute la refacerea echilibrelor macroeconomice.

În structura pe ramuri de activitate, s-au înregistrat diferenţe semnificative la nivelul creșterilor de costuri salariale. Pe primele poziții, peste pragul de 20%, apar intermedierile financiare și asigurările (+21,95%, altminteri sector cu contribuție nulă la avansul PIB), construcțiile (+20,41%) și grupa eterogenă de alte activități de servicii (+20,35%).

Referință importantă, industria prelucrătoare (+17,84%) figurează cu aproape două puncte procentuale peste media pe economie, în pofida scăderii de productivitate. Totodată, revelația în formarea PIB ca schimbare de structură, sectorul de informații și comunicații, apare sub această medie, după ce și-a redus o contribuția la rezultatul economic.

Administraţie publică şi apărarea, împreună cu asigurările sociale, au coborât în partea a doua a clasamentului (+14,04%), dar au ținut aproape de media generală a creșterilor salariale, contrar cerințelor de a limita deficitul bugetului public. Sănătatea, beneficiară anterior a atingerii mai rapide a grilei prevăzute pentru 2022, apare peste medie, cu +16,75%, în timp ce învățământul, fostul lider din urmă cu an, a ajuns penultimul prin efect de bază (+9,95%).

În perioada care urmează, va fi dificilă limitarea avansului salariilor bugetare pentru echilibrarea finanțelor publice. Trendul de reducere a facturii publice raportat la PIB (de la 10,4% în 2020 la 9,4% în 2021 și 8,4% în 2022) a fost stopat în 2023 (tot 8,4%) și a revenit în 2024 la 9,3%, departe de fosta cerință venită din partea instituțiilor internaționale (doar 7% din PIB).