T2 2025 – costul cu forţa de muncă, reintrat sub limita de stabilitate

de Dan Pălăngean

Costul orar al forţei de muncă a crescut în al doilea trimestru din 2025 cu 10,34% față de aceeași perioadă din anul anterior, potrivit datelor publicate de INS. Totodată,  avansul comparativ cu T1 2025 a fost de doar 1,53%, mult mai mic decât cel omolog din urmă cu un an (6,79%), în pofida unei inflații în creștere.

Astfel, România a reintrat sub limita de siguranță recomandată la acest indicator-cheie pentru economie, impusă prin tabloul de bord european (+12% pentru țările non-euro  și +9% pentru Zona Euro) iar situația s-a îmbunătățit din perspectiva macrostabilității. De reținut, indicatorul urcase aproape de limită în 2022 și o depășise  fusese adus în limitele cerute în 2023 și 2024.

După o creștere favorizată de efectul de bază postpandemie în 2021 (+8,2%), productivitatea muncii pe salariat în industrie (care poate fi măsurată în condiţii rezonabile şi este luată ca reper macroeconomic) s-a plafonat în 2022 și a intrat pe un trend de scădere, întrerupt marginal doar în primul semestru al anul curent (+0,1% media pe S1, după reveniri de +9,6% în mai și +3,9% în iunie). Astfel, productivitatea muncii a rămas sub nivelul din 2019.

Referitor la corelația între salariul real și productivitatea muncii, după ce în 2021 raportul teoretic dezirabil a fost refăcut, situația s-a deteriorat în cei trei ani ulteriori. El s-a ameliorat pe trend în ultimele 12 luni (avansul salariului real s-a redus de la +8,9% la +1,3%). Ceea ce indică un proces în curs, de refacere a echilibrelor macroeconomice.

În structura pe ramuri de activitate, s-au înregistrat diferenţe semnificative la nivelul creșterilor de costuri salariale. Pe primele poziții apar construcțiile (+15,04%), alte activități de servicii (+14,37%) și industria prelucrătoare (+13,44%). Foarte aproape se mai situează activităţile profesionale, ştiinţifice şi tehnice (+12,36%) și intermedierile financiare şi asigurările (+12,11%).

Referință importantă, industria prelucrătoare figurează cu peste trei puncte procentuale deasupra mediei pe economie, în pofida stagnării pe partea de productivitate. Totodată, fosta revelație în formarea PIB pe elemente de structură, sectorul de informații și comunicații (+9,47%), apare sub această medie, după o contribuție minoră la avansul economic.

Administraţia publică şi apărarea, împreună cu asigurările sociale (+5,84%), au ajuns la coada clasamentului după blocarea creșterilor salariale, împreună cu învățământul (doar +6,02%, însă după ce fusese lider în T2 2024, cu +22,42%) și sănătatea (+6,12%, mult anteriorul +15%). Astfel, statul a acționat în calitate de market-maker în sensul scăderii mai substanțiale a costului muncii.

Sub presiunea necesității de a scădea deficitului bugetar, va continua limitarea avansului salariilor bugetare pentru echilibrarea finanțelor publice. Trendul de reducere a facturii publice raportat la PIB (de la 10,4% în 2020, anul pandemiei, la 9,4% în 2021, 8,4% în 2022 și 8,3% în 2023) a fost stopat temporar și a revenit la 9,3% pe fondul anului electoral 2024.

Se întrevede acum o nouă reducere semnificativă, cu apropiere de cerința venită din partea instituțiilor internaționale (7% din PIB). Cu efecte implicite pe piața muncii din zona privată a economiei, oricum afectată de ritmul redus de creștere într-un context internațional nefavorabil și de necesitatea de creștere a competitivității.