T4 2021: Avansul anual al costului cu forţa de muncă, redus la 6,73%

Costul orar al forţei de muncă a crescut în T4 2021 cu 6,73% faţă de aceeaşi perioadă din anul anterior și a continuat trendul de scădere, potrivit datelor publicate de INS. În perioada 2017 – 2019, România depășise nivelul de siguranță la acest indicator-cheie pentru economie, impus prin tabloul de bord european (maxim 12% pentru țările non-euro și 9% pentru Zona Euro).

Astfel, după ce au păstrat un ritm relativ ridicat, pe contrasens cu evoluția PIB în 2020 (-3,7%) costurile cu forța de muncă au venit mai aproape de posibilitățile reieșite din revenirea economică (cu observația că rezultatul preliminat pentru avansul PIB 2021 a fost ajustat la +5,6%, de la +7% în prognoza de toamnă).

Productivitatea muncii a revenit, producția industrială nu

Pentru raportare la rezultatele la nivel individual din economie, menţionăm că productivitatea muncii pe salariat  în industrie (cea care poate fi măsurată în condiţii rezonabile şi este luată ca reper pentru referință macroeconomică) a crescut anul trecut cu 8,2%, după ce se diminuase atât înainte de pandemie, cu -1,3%, cât și cu -4,2% în 2020.

Majorarea salariilor ușor sub cea a productivității muncii vine să alinieze politica economică la regulile clasice. Cu toate acestea, ar trebui să reținem că evoluția pozitivă a acestui indicator ( +2,3% față de 2018), nu se corelează cu cea negativă a producției industriale (-5%), deoarece numărul angajaților a scăzut semnificativ (urmare a unor restructurări generate de criză), la fel ca și ponderea industriei în formarea PIB.

Sănătatea și tranzacțiile imobiliare, singurele sectoare pe minus

În structura pe ramuri de activitate, s-au înregistrat diferenţe semnificative la nivelul modificărilor salariale, de la majorări de circa 13,5% în HoReCa (după -3,78% în anul anterior) și cu două cifre în învățământ (11,59%) și activităţi de servicii administrative şi servicii suport (10,33%). Foarte aproape de acest prag s-a plasat sectorul IT, cu 9,90%.

De reținut, sectorul „Administraţie publică şi apărare; asigurări sociale” a coborât la doar 1,13%, la mare distanță de media generală a creșterilor salariale, în încercarea de a ajusta deficitul bugetului public. Din păcate, în pofida valului nou de Covid19, sectorul sanitar a înregistrat chiar o scădere a costului orar a muncii (-0,50%), alături de tranzacțiile imobiliare (-0,55%).

Una peste alta, creșterea costurilor cu munca a majorat veniturile, dar a contribuit la creșterea deficitelor externe, în lipsa revenirii depline a industriei. De reținut, limitarea majorărilor salariale a redus sursa de taxare pentru alimentarea bugetului de asigurări sociale sub ritmul în care au avansat pensiile, de unde a rezultat și adâncirea deficitelor interne.

De aceea, se impune recorelarea avansului sumelor angajate de stat în limitele de suportabilitate pentru echilibrele macroeconomice. Inclusiv pe calea temperării facturii publice, nu doar pe zona salariaților bugetari (cu implicații mai largi pe piața muncii, unde statul este market-maker) dar și pe zona pensiilor. Deja majorate la începutul anului în curs cu 10% (25% la referința constituită de valoarea minimă, compensată de stat).

Dan Pălăngean