Taxarea capitalului și muncii a ajuns la un nivel foarte ridicat și pierdem investiții, potrivit unei postări a Camerei Consultanților Fiscali. În aceste condiții, mai este România atractivă dacă ne uităm la Bulgaria și Ungaria?
Președintele CCF, Dan Manolescu, la Summitul de Fiscalitate și Tehnologie: „În zona muncii, lucrurile s-au schimbat, în sensul că s-au eliminat facilitățile din construcții, agricultură, IT. Taxarea muncii iar a crescut in general, dar munca e de mai multe feluri. Vorbim de muncă în ansamblu, dar la rândul ei e taxată diferit.
De exemplu:
• Munca dependentă, salariată, e cea mai taxată
• Munca independentă (PFA) e taxată la nivel de impozit pe venit la fel, dar la nivel de contribuții puțin mai bine pentru că există plafoane.
• Munca creativă și drepturile de autor sunt taxate aparent la fel la nivelul cotei nominale de impozit pe venit, dar de fapt mai puțin la nivelul cotei efective de impozit datorita deducerii unor cheltuieli forfetare de 40% din venit, ceea ce duce la o cota efectivă de 6% și, în plus, la contribuții din nou există exceptări și plafonări.
Mai avem partea de venituri pasive cu 16% dividende de la 1 ianuarie 2026. Chiriile și dobânzile, momentan, nu au avut parte de modificări și este posibil să vedem acolo niște schimbări.
În ceea ce privește taxarea capitalului, acolo am văzut cea mai abruptă creștere a taxării de la 1% impozit pe cifra de afaceri cu 5% la dividende (la micro), la 16% dividende cu 16% impozit pe profit (luând în considerare că multe societăți nu se mai încadrează la microîntreprinderi).
Eu nu mai știu o altă zonă de impozitare care să crească de 5 ori față de acum doi ani.
Dacă vorbim despre investiții și competitivitatea României, cât de competitivă mai e România cu Bulgaria lângă noi, cu 10% impozit pe profit, Ungaria cu 9%, iar noi cu 16% la profit? Dacă creștem impozitul pe profit, mai suntem competitivi? Având în vedere și IMCA, mai suntem competitivi? E un lucru pe care vrem să-l facem? S-ar putea să pierdem competitivitatea, daca nu cumva deja am pierdut-o.
La nivel de decizie în grupuri de companii, fiecărui country manager de la fiecare companie i se pune în față bugetul și i se spune: <Uite ce e în România, de ce să facem investițiile aici? Care sunt randamentele pe care le-am putea obține?>
Nu e complicat să înțelegem cât de mult pierdem din faptul că, prin astfel de lucruri, noi ne descalificăm la acea masă a discuțiilor pe bugetele de dezvoltare. Ca atare, pierdem investiții.”