Un elev care a intrat la universitățile de top Harvard, Yale și Princeton împărtășește lucrurile diferite pe care le-au făcut părinții săi

Un elev care a intrat la universitățile de top Harvard, Yale și Princeton împărtășește, pentru CNBC, lucrurile diferite făcute de părinții săi.

Am absolvit recent Academia PCTI STEM din Wayne, New Jersey. În primăvara aceasta, am fost acceptat la 10 dintre cele mai bune 25 de universități din SUA, inclusiv Harvard, Yale, Princeton, Columbia și Universitatea din Pennsylvania, spune elevul: “În această toamnă, voi urma cursurile Universității Harvard.”

El a primit  o admitere completă pe merit de la Universitatea Washington ca Bursier Langsdorf și o desemnare de Probabil Bursier prin programul Bursier C.P. Davis al Universității Columbia.

Ce a făcut toată diferența? Elevul dă exemple din comportamentul părințpilor săi: “Totul a început cu mult înainte de liceu, cu modul în care m-au crescut părinții mei. Nu ne permiteam consultanți universitari sau programe scumpe, așa că s-au concentrat pe rutine simple și consecvente care au pus bazele succesului meu.

1. Pun accent pe somn, mâncare și sănătate

Cercetările arată în mod constant că un somn bun și o nutriție adecvată duc la performanțe academice mai bune. Părinții mei au luat acest lucru în serios.

Pentru a se asigura că mă odihnesc suficient, tata se trezea devreme pentru a mă putea duce la școală în fiecare dimineață înainte de a merge la serviciu. Faptul că nu trebuia să iau autobuzul îmi oferea o oră în plus de somn. Mama se trezea, de asemenea, înainte de răsăritul soarelui, uneori chiar de la 4:30 dimineața, pentru a-mi putea pregăti un mic dejun nutritiv – de obicei câteva ouă, niște proteine și pâine prăjită cu usturoi.

Părinții mei și-au aranjat, de asemenea, programul astfel încât să nu mă întorc niciodată acasă singur. De îndată ce terminam școala, veneau acasă de la serviciu.

2. M-au încurajat să explorez oportunitățile

În romanul „Outliers” de Malcolm Gladwell, acesta vorbește despre cum succesul necesită nu doar talent și muncă asiduă, ci și găsirea de oportunități pentru a ne dezvolta propriile interese. Asta mi-a rămas cu adevărat în minte.

La începutul liceului, eram prea concentrat pe studii. Totuși, părinții mei m-au încurajat să mă alătur cluburilor. Dacă nu-mi plăcea, nu trebuia să le urmez. Crescând, părinții mei imigranți nu aveau acces la activități extracurriculare. Mi-am amintit cât de norocos sunt.

Am devenit unul dintre cei mai implicați elevi din districtul meu și, în mod surprinzător, am sfârșit prin a mă distra de minune. Am participat la Robotică, Future Business Leaders of America (FBLA) și SkillsUSA. Am lucrat chiar și la proiecte de inginerie din lumea reală, cum ar fi optimizarea modelelor matematice pentru inițiative școlare.

Cea mai mândră realizare a mea? Conducerea unei echipe NASA HUNCH care a proiectat un rover lunar construit pentru a supraviețui terenului dificil al Lunii. Am fost invitați să prezentăm designul nostru la Centrul Spațial Johnson din Houston, direct inginerilor și astronauților NASA.

Părinții mei m-au învățat că poți deveni talentat prin dezvoltarea abilităților, dar ai nevoie de oportunități pentru a pune acel talent în practică.

3. M-au crescut cu o morală puternică și un simț al scopului

Părinții mei, care au imigrat în SUA fără o educație americană formală, m-au învățat că succesul înseamnă mai mult decât note. Este vorba și despre caracter.

Mi-au insuflat valori înrădăcinate în credința noastră islamică: curiozitatea față de lume, onestitatea, recunoștința și perseverența. Credința noastră ne încurajează, de asemenea, să observăm și să apreciem frumusețea lumii, ceea ce inițial m-a făcut să mă interesez de știință!

Aceste valori au modelat modul în care am abordat totul, de la studii la relațiile cu profesorii și colegii de clasă. Când a venit momentul scrisorilor de recomandare, profesorii mei nu au scris doar despre notele mele. Au vorbit despre cine sunt ca persoană, iar acest lucru a provenit din modul în care m-au crescut părinții mei.

Ceea ce contează cel mai mult pentru mine este să dau înapoi – părinților mei, comunității mele și tuturor celor care m-au ajutat de-a lungul timpului. Cred că așa voi profita cu adevărat la maximum de educația mea de la Harvard.”