Vasile Bănescu: Dumnezeu nu este membru de partid. „Nimic fără Dumnezeu!” pot spune fără să mintă „făcătorii de pace”, „cei blânzi”, „cei curați cu inima”, „cei flămânzi și însetați de dreptate” și adevăr, nu de putere și răzbunare, nu de minciună devastatoare

„Nimic fără Dumnezeu!” pot spune fără să mintă „făcătorii de pace”, „cei blânzi”, „cei curați cu inima”, „cei flămânzi și însetați de dreptate” și adevăr, nu de putere și răzbunare, nu de minciună devastatoare. Dumnezeu nu este membru de partid, spune Vasile Bănescu, fostul purtător de cuvânt al Patriarhiei Române. 

Domnia sa explică:

«„Nimic fără Dumnezeu!”,
… îndrăznesc să afirme mieros cei ce compun armata fariseic-isterică a lui „Doamne-ajută”, a unui „dumnezeu” revelat la colț de stradă, la târguri de funcții, la manifestații politice și la microfoanele propagandei, armata unui „dumnezeu” Bau Bau cu invocarea căruia își încheie intrigile, imprecațiile, predicile ultranaționaliste, instigările la ură și, amical, convorbirile telefonice sau nu, târându-L și folosindu-L pe Dumnezeu în cele mai sordide bolgii ale „cezarului”.
A te folosi de Dumnezeu, a-L scoate obscen la taraba intereselor pentru putere pe Cel Smerit, a-L asocia cu menajeria fiarelor hămesite din tine, este abjecția supremă, sacrilegiul absolut! Este descompunere morală în cel mai înalt grad.
Este, așadar, periculos.
Imperativul concis de a nu-L exclude pe Dumnezeu din nimic înseamnă a nu-L evacua din ecuația vieții interpersonale, a nu-L îmbrânci pe scările conștiinței, a-i rămâne fidel împlinindu-i voia, a nu te lepăda niciodată de El pentru că Îl venerezi roditor în altarul inimii, nu pentru că-ți imaginezi maladiv că ți-a devenit complice.
„Nimic fără Dumnezeu!” poate spune cu acoperire omul care a parcurs deja o bună parte din calea vieții lui în însoțirea tainică, nu clamată de la tribună a lui Dumnezeu, însoțire care a rodit în gânduri, cuvinte și fapte curate ca lumina, nu cel care, pe calea parvenirii obscure, înjură politeist de toți dumnezeii, agresează pe cine i se opune, urlă sloganuri agitatoare, scuipă în sus, în jos și mai ales spre Vest, urăște și dezbină.
„Nimic fără Dumnezeu!” pot spune fără să mintă „făcătorii de pace”, „cei blânzi”, „cei curați cu inima”, „cei flămânzi și însetați de dreptate” și adevăr, nu de putere și răzbunare, nu de minciună devastatoare.
„Nimic fără Dumnezeu” înseamnă „totul” pe calea Lui „strâmtă și dreaptă”, nu pe scurtăturile întunecate ale omului care-și imaginează sau căruia demonul i-a șoptit că „totul e permis”. Nu, nu e!
Dumnezeu nu este membru de partid.»