Vicepremierul Dragoş Anastasiu a demisionat, după cum a anunțat într-o conferință de presă.
“În acest moment, în acest climat, îmi este foarte clar că nu mai pot să ajut. indiferent ce aș spune, ce aș face, va continua procesul de denigrare, bazat pe niște fapte, dar dus la extrem. E momentul să fac un pas în lateral, în spate și să demisionez”, a spus el.
Dragoş Anastasiu a susţinut duminică, o conferinţă de presă, în contextul scandalului legat de mita dată timp de opt ani unui funcţionar ANAF, care a şi fost condamnat, dar şi al contradicţiilor cu DNA legate de statutul său în dosar, Anastasiu susţinând că a fost martor, în timp ce DNA afirmă că a fost martor denunţător.
DECLARAȚII Dragoș Anastasiu:
Am luat câteva zile de gândire, înainte să ies după ce s-a întâmplat în spațiul public, (…) pentru a reflecta cu privire la cea mai mare decizie pe care a trebuit să o iau de a nu periclita Guvernul României și chiar persoana mea fizică.
Avem nevoie și suntem obligați la reforme, situația în momentul de față este una extrem de dură.
A fost necesară o frână de mână trasă brusc pentru a nu fi degradați la penultimul nivel posibil.
Sunt multe categorii afectate. Un lucru nedorit, dar necesar pentru a evita degradarea la junk. Nu ne putem limita categoriile vulnerabile, trebuie să mergem mai departe. S-a vorbit mult de pachetul doi de măsuri fiscale.
Trebuie să mergem înainte cu planul de reformă, suntem în faza pachetului 2, care are mult de a face cu risipa și eficiența. Sunt măsuri în zona de sănătate , a administrației locale, de eficientizare și redresare a companiilor de stat din România. Aici a apărut persoana mea în joc, într-un grup de lucru care s-a dorit a fi înființat.
A apărut în spațiul public implicarea mea într-un dosar care era public … și când am fost chemat să fiu consilier prezidențial și când am asigurat tranziția…
Nu am venit să mă poziționez ca victimă sau pentru justificări.
Am fost făcut spăgar. Există două tipuri de șpăgi – de supraviețuire și de îmbogățire; Spaga noastră a fost de supraviețuire, de frică
”Din punctul nostru de vedere, treaba a fost din zona de supravieţuire. În perioada de timp în care au continuat aceste contracte până la un moment dat, după care, mult mai mult, facturi neplătite, pur şi simplu facturi neplătite, în toată perioada asta a fost zona de frică şi de supravieţuire. În toată această perioadă compania mea a plătit 75 de milioane de lei impozite la stat. 75 de milioane de ron. În toată această perioadă”
”Nu a fost nici o secundă, dar nici o secundă, când noi am făcut evaziune fiscală, şi am avut, avem şi vom avea toate veniturile înregistrate, am avut, avem şi vom avea toate salariile plătite oficial, spre deosebire de foarte multe firme care se plătesc salariile la minim pe economie plus în plic, şi gândiţi-vă de ce se întâmplă lucrul ăsta şi de ce nu se iau măsuri din această privinţă”
El a arătat că niciodată, nici o secundă, nici un moment, nu a fost vorba de zona cealaltă care se cheamă îmbogăţire, să plăteşti mai puţine impozite la stat sau să ai încasări ilicite.
Asta este imaginea pe care, cu cea mai mare sinceritate, v-o pun pe masă. Dacă nu mă înşel, este totuşi înrechizitoriu. Asta este realitatea.
Am avut de ales între faliment și a da curs șantajului
Cu privire la calitatea mea, s-a născut o dispută dacă am fost martor sau denunțător. Eu vă spun ce știu eu, nu pot sa fac interpretări juridice. Eu nu am mințit când am spus că am fost martor
Am făcut multe greșeli, dar țara a crescut cu noi
Intrarea mea în Guvern a avut de a face cu normalizarea. Ca să ajungem la reforme trebuie să ne normalizăm.
Nu mai putem continu cu un stat care nu este partener, ci asupritor.
Cu urmează – am vrut să ajut. M-a întrebat premierul ce vreau să fac cu restul vieții mele. Cel mai simplu era să continui proiectele din zona de business.
“În acest moment, în acest climat, îmi este foarte clar că nu mai pot să ajut. indiferent ce aș spune, ce aș face, va continua procesul de denigrare, bazat pe niște fapte, dar dus la extrem. E momentul să fac un pas în lateral, în spate și să demisionez”
Alte declarații legate de dosarul DNA, citat de Digi24
N-am venit să mă poziționez ca victimă, ci să vă dau câteva explicații pentru a înțelege contextul. O să încep cu contextul anilor 2005, 2006, 2009, așa cum l-au avut companiile conduse de mine în acea perioadă. Am avut o companie care făcea transporturi internaționale, avea suficient de multe autocare, mulți angajați, o activitate care este în așa fel reglementată încât e necesară rambursarea de TVA.
Aș vrea să vă povestesc relația noastră cu statul român la acel moment. Trei ani de zile compania mea a fost anchetată de poliția economică, cu suspiciunea de evaziune fiscală. S-a constatat la un control la graniță al câtorva autocare ale subantreprenorilor noștri că erau mai mulți pasageri decât bilete prezente. Au venit să verifice ultimii cinci ani, 500.000 de bilete, era un munte de cutii.
Ne-au solicitat să detașăm un om ca să fie prezent la verificări, am detașat un om acolo. Lucrul acesta a durat trei ani. După ceva timp am întrebat mirat ce anume caută pentru că am zis că poate putem să ajutăm, au spus că vor să compare numărul de bilete din plicuri cu evidențele de la Poliția de Frontieră. Am întrebat Poliția de Frontieră să ne spună dacă evidențele sunt opozabile justiției și să ne dea intrările și ieșirile șoferilor noștri în perioada unui an de zile. Răspunsul a fost așa: Evidențele noastre nu sunt opozabile justiției. Ne-au dat evidențele legate de fiecare șofer în parte, evidențele erau absolut nerelevante.
Trei oameni au lucrat la Poliția Economică trei ani, timp în care rambursarea de TVA a companiei noastre a fost blocată, că așa era regula, și se adunaseră bani mulți, depășeam un milion de euro. Venise criza financiară. Pe autocarele noastre, jumătate din pasageri. Fiecare cursă era o pierdere, acum mergeam cu 25-30 de pasageri.
Situația companiei era absolut dezastruoasă, motiv pentru care am tot încercat să urgentăm finalizarea anchetei. După trei ani și ceva am fost chemat și mi s-a spus: Nu avem absolut nimic ce să vă reproșăm. Pe un sens aveți mult mai multe bilete decât avem noi evidențe, pe alt sens aveți ceva mai puține, dar per total aveți mult mai multe în înregistrări decât în acele evidențe de la Poliția de Frontieră, care oricum erau neopozabile justiției.
Am fost privit în ochi și mi s-a spus: După trei ani de anchetă eu nu pot să închid pur și simplu acest dosar, voi propune începerea urmăririi penale, nu pot închide dosarul pentru că s-a lucrat prea mult la el. Motiv pentru care s-a solicitat începerea urmăririi penale împotriva mea.
Am fost chemat la parchet și mi s-a spus textual: eu nu știu ce să fac cu acest dosar, pentru că nu am ce să fac cu el, de ce este la noi? Nu știu să spun. Am scris o declarație, peste două săptămâni s-a închis dosarul. Acesta este contextul în care în 2009 vine ANAF cu persoana inculpată în dosarul de care facem vorbire și începe control de fond pe cinci ani. Durează patru luni și la un moment dat colaboratorii mei vin la mine și mi-au spus totul pe contabilitate este foarte bine, dar avem probleme legate de evidențele din ștatele de plată.
Inspectoarea ne-a spus că e grav și are o propunere constructivă: Avem două variante, ori suspendăm controlul, vă uitați pe toate evidențele, le refaceți, ștate de plată de mii de persoane timp de cinci ani, și vedem ce iese – sau închidem acum controlul și vă recomand o firmă care se va ocupa de aceste lucruri, va dura câteva luni, dar eu am încredere în această firmă că va face lucrurile să se întâmple în așa fel încât să avem evidențele la zi.
„Partenerul meu a mers la DNA și a denunțat”
Acesta e un moment în care eu și partenerul a trebuit să decidem ce facem. Aveam de ales între un posibil faliment, sute de angajați cu familiile lor, munca noastră de 15 ani, 20.000 de călători peste tot în Europa care n-ar mai fi putut să se întoarcă cu aceste autocare ale noastre acasă, sau să dau curs șantajului, să dau curs propunerii și să închidem dosarul. În măsura în care toate celelalte elemente ale controlului erau în regulă.
Partenerul meu a semnat un contract pe una din firmele noastre pe care el o gestiona și de aici încolo cred că lucrurile sunt clare în rechizitoriu. Eu nu l-am avut la momentul respectiv.
Ce anume s-a întâmplat ulterior și ideea că a durat foarte mult până când partenerul meu a mers la DNA și a denunțat. Au fost niște încercări de rezolvare a problemei, n-au fost de succes, după care nu s-a mai întâmplat nimic, colaboratorii mei au preluat lucrul, au refăcut toate ștatele de plată pentru ca la sfârșit să vedem că sumele plătite de noi către stat erau mai mari decât ar fi fost nevoie.
La un moment dat, au început să fie solicitări de excursii din partea funcționarului de la ANAF și a firmelor respective, care s-au soldat cu facturi pur și simplu neplătite, un an, doi, trei, patru. Eu n-am avut informații cu privire la faptul că de exemplu facturile nu erau plătite și la un moment dat lucrul acesta a explodat, am aflat, am întrebat de ce, mi s-a spus că de frică pentru că persoana respectivă a mai venit în control la noi cu alte ocazii și că de fiecare dată cu aceeași severitate, aceleași țipete, amenințări la adresa colaboratorilor mei, a introdus acest sistem de teroare care a generat frică, de a pune presiune pe reziliere de contracte, pe plata facturilor etc.
Am decis cu partenerul să spunem adevărul, el semnase contractul, el a fost cel care a depus denunțul, eu am fost martor, am știut în primă fază, mi-am asumat într-o situație de foarte mare criză. Ce s-a întâmplat apoi ați văzut.
***
Conferinţa a avut loc şi pe fondul solicitărilor venite din partea PSD şi AUR privind plecarea sa din Guvern. De asemenea, preşedintele Nicuşor Dan a calificat situaţia creată drept ”o problemă foarte mare”.