Efervescența listărilor din ultima perioadă arată că antreprenorii români au înțeles utilitatea bursei, consideră avocatul Victor Stănilă, specializat pe piața de capital. Din experiența sa,Victor Stănilă spune că intervalul de timp necesar din momentul în care societatea începe procesul de transformare, în vederea listării, până când sună clopoțelul primei ședințe de tranzacționare poate dura șase luni. Domnia sa a acordat Financial Intelligence următorul interviu.
***
Cum vedeți evoluția numărului de plasamente private, finalizate cu listare la bursă, în ultimii ani?
Victor Stănilă: Efervescența listărilor din ultima perioadă arată că antreprenorii români au înțeles utilitatea bursei, dincolo de avantajul său principal, acela de a fi o sursă de finanțare.
A fost un proces sinuos de educare și convingere a pieței început în 2010, când a fost creat CAN-ATS, reproiectat în 2015 sub numele AeRO. În ciuda eforturilor susținute de promovare, aș putea afirma că de abia acum încep să se vadă roadele și că acest segment de piață a început să fie perceput de IMM-uri ca o alternativă flexibilă şi simplificată de listare şi acces la finanţare prin mecanismele pieţei de capital la creditele bancare.
Cifrele vorbesc de la sine: din 2019 și până astăzi au venit pe sistemul multilateral de tranzacționare (AeRO) acțiunile a 7 noi companii. În schimb, pe segmentul obligațiunilor au fost din 2019 până în prezent aproape 40 de runde în care s-a atras finanțare de 2,1 mld. euro.
Toate aceste date arată că antreprenorii români au înțeles avantajele pieței de capital: mai multe surse de finanțare, mai multă vizibilitate, o evaluare corectă a companiei. Concluzia? Poveștile de creștere convingătoare au atras investitori, fapt ce s-a reflectat în prețul acțiunii. Succesul unor companii la bursă s-a rostogolit și asistăm la creșterea interesului antreprenorilor căci, după cum spunea François de la Rochefoucauld, „nimic nu-i atât de contagios ca exemplul”.
AeRO începe să semene cu sistemul alternativ de tranzacționare al bursei din Polonia, NewConnect, anterior anului 2010. Sper că în curând să atingem nivelul acela deoarece creșterea numărului de emitenți va atrage atenţia şi marilor jucători de la nivel global și în final, toată lumea are de câștigat. Bineînțeles că cei deja listați vor fi avut un avantaj în a atrage investitori străini având deja un istoric pe bursă.
Care sunt pașii premergători listării pe care trebuie să îi parcurgă o companie?
Victor Stănilă: În general, prima întrebare pe care orice antreprenor o adresează este „câți bani pot să accesez și la ce costuri?”, urmată îndeaproape de întrebarea: „acțiuni sau obligațiuni, ce să fie?”. Răspunsul la aceste întrebări le află în urma unei evaluări pe care o face îndeaproape cu intermediarul.
Dacă din evaluare rezultă că bursa este o soluție viabilă, atunci urmează pregătirea structurii de guvernanță corporativă. Din experiență pot spune că, de cele mai multe ori, compania care urmează a se lista este o societate cu răspundere limitată și atunci trebuie transformată în societate pe acțiuni. Este un proces ce implică anumite rigori astfel că, în acest punct, asistența juridică a avocaților specializați are un rol important, pentru că există riscul ca cererea de listare să fie respinsă sau amânată, mai ales dacă operațiunile corporative necesare sunt complexe.
De asemenea, orice societate care decide să devină publică trebuie să afle și la ce se angajează. Listarea aduce cu ea obligații suplimentare, cu precădere legate de transparență: cerințe noi de raportare. Aceste cerințe necesită timp și o pregătire specifică a conducerii și a angajaților desemnați pe linia relației cu investitorii. De aceea, este posibil să implice modificări la nivel de personal, prin angajări sau pregătirea unor angajați existenți. Poate fi luată în calcul și externalizarea serviciului de raportare.
Când societatea este pregătită sub toate aspectele, iar documentul de ofertă este gata, atunci se poate da drumul la plasamentul privat. Urmează întocmirea documentației pentru BVB și ASF.
Făcând o analiză pe baza experienței avute cu companiile pe care le-am susținut în procesul de listare, aș spune că intervalul de timp necesar din momentul în care societatea începe procesul de transformare până când sună clopoțelul primei ședințe de tranzacționare poate dura șase luni. Totul depinde însă de gradul de implicare tuturor actorilor și de rapiditatea cu care sunt publicate hotărârile în Monitorul Oficial.
Care sunt motivele care considerați că îi fac pe antreprenori să se gândească la finanatarea prin bursă?
Victor Stănilă: Cei mai mulți antreprenori ajung să ia în calcul bursa atunci când nu mai au resursele necesare pentru dezvoltarea afacerii, indiferent că ne referim la extindere pe orizontală sau verticală, investiții în cercetare sau pentru finanțarea unor noi linii de business ori chiar reducerea gradului de îndatorare. Mulți antreprenori au înțeles că utilizarea bursei reprezintă o alternativă mai ieftină. Acesta este punctul în care încep a pune întrebări și a analiza opțiunile: îndatorare prin emisiunea de obligațiuni sau vânzarea de acțiuni contra unei infuzii noi de capital.
Din punctul meu de vedere, îndatorarea prin emisiunea de obligațiuni este încă un instrument financiar prea puțin utilizat de companiile românești, deși avantajele sunt multiple în comparație cu creditul bancar. Mai mult, spre deosebire de acțiuni, obligațiunile au avantajul că permit menținerea structurii de acționariat a companiei în condițiile atragerii de noi fonduri de la un număr mare de investitori.
Momentan, avem pe piața principală a Bursei de Valori București 13 obligațiuni corporative și 25 pe sistemul multilateral de tranzacționare.
A doua variantă, listarea acțiunilor, reprezintă o modalitate de a obține o evaluare obiectivă a companiei. De asemenea, odată ce sunt listate acțiunile, societatea poate crea planuri de fidelizare a salariaților prin oferirea cu titlu gratuit (sau preferențial) a unor pachete de acțiuni sau își poate finanța achizițiile unor companii mai mici, fără a avea nevoie de capital suplimentar, proprietarii societăților absorbite primind acțiuni ale societății absorbante în urma fuziunii.
Dar cele care îi țîn departe de bursă?
Victor Stănilă: Motivele invocate cel mai des sunt teama de a pierde controlul afacerii și regulile de transparență. Faptul că influența și puterea în companie scade este un laitmotiv, ce arată o necunoaștere a mecanismelor pieței de capital. Noii acționari vin alături de antreprenorul respectiv tocmai pentru că ei cred în povestea lui și au convingerea că că acesta le poate multiplica investiția. În plus, câtă vreme antreprenorul păstrează un pachet important din capitalul societății nu se întâmplă în mod normal ca noii veniți să poată realmente bloca decizii și acțiuni ale acestuia.
Există mecanisme prin care se poate preveni acest lucru și în acest context reiterez ideea că este nevoie ca antreprenorii să fie consiliați corect din punct de vedere juridic.
Totuși, nu trebuie trecut cu vederea faptul că, pentru a veni către bursă, antreprenorul trebuie să fie dispus să împărtășească informația și să împartă profituri viitoare.
Care sunt obligațiile unui emitent?
Victor Stănilă: Dacă ne referim la raportare, obligațiile unui emitent diferă în funcție de piața pe care este listat: reglementată sau sistemul multilateral de tranzacționare, precum și după tipul de instrument financiar listat: acțiuni sau obligațiuni.
În cazul unei companii care se tranzacționarea pe piață reglementată, vorbim de o rigurozitate mai mare, cerințele de transparență fiind maxime. Cu toate acestea, trebuie precizat că utilizarea informației privilegiate este interzisă indiferent de piață sau instrument.
Ceea ce trebuie reținut este că investitorii acordă o atenție sporită nivelului de încredere transmis de structura/compunerea guvernanței corporative a societății. Această se datorează faptului că un sistem de guvernanță solid inspiră siguranță. Or, piața de capital este despre sentimentul de siguranță față de cinstea, bună-credință sau sinceritatea societății în raport cu stakeholderii ei, în special investitorii.
În calitate de societate listată, orice companie va trebui să asigure o anumită vizibilitate publică și transparență în ceea ce privește contractele semnificative, remunerația conducerii, litigiile și unele operațiuni. Aceste aspecte nu sunt deloc de neglijat, motiv pentru care recomand antreprenorilor să participe la cursuri de guvernanță corporativă anterior începerii procesului de tranzacționare.
Cum ar putea fi încurajate listările de către autorități și implict bursă?
Victor Stănilă: Dacă a fi listat vine la pachet cu un alt tratament fiscal din partea statului, mai multe societăți ar fi impulsionate să facă pasul către bursă. Cred că se poate identifica și o schemă prin care statul să încurajeze emisiunea de obligațiuni ale IMM-urilor, nu doar garantarea de credite bancar. Pe partea juridică, un ajutor real ar fi simplificarea procedurilor de înregistrare la Registrul Comerțului a operațiunilor aferente listării. Aici am în vedere în special diminuarea perioadei pentru publicarea hotărârilor emitenților în Monitorul Oficial, care poate ajunge chiar și la 2,5 luni în momentul de față.
În plus, statul este cel mai bun furnizor de emitenți, iar aceasta este o perioadă prielnică listărilor din punctul de vedere al momentului de piață caracterizat de lipsa turbulențelor financiare. Să nu uităm că bursa înseamnă transparență, iar acesta este un motiv mai mult decât suficient pentru a susține piața de capital.
În concluzie, dezvoltarea bursei este strâns legată de deschiderea statului către privatizările prin piaţa de capital, de legislaţia fiscală, de reglementarea fondurilor de pensii private care să încurajeze investiția în acțiuni românești, dar şi de interesul investitorilor străini faţă de piaţa românească.
| Știri BVB