Vrea România alinierea fiscală a IMM-urilor? (Opinie Mihaela MITROI – Managing Partner, Global Tax Advise)

Acum 20 de ani, Comisia Europeană definea companiile mici și mijlocii (IMM) drept acele firme care au venituri până în 2 milioane de euro și maximum 10 angajați. Comisia Europeană încuraja atunci statele membre să susțină și să protejeze dezvoltarea acestor IMM-uri și să creeze cadrul fiscal propice înființării acestor companii, deoarece sunt recunoscute ca reprezentând motorul și avansul economiei europene.

În România, ce vedem în ultima vreme nu pare deloc a fi o politică a statului de susținere a acestor companii. Avalanșa de modificări fiscale, deocamdată neasumate, nici de Executiv nici de ministerul de resort, agită antreprenorii și mediul de afaceri în general de mai bine de două luni de zile. Politica fiscală a României pare că se îndreaptă spre introducerea unui regim unic de impozitare a afacerilor, indiferent de puterea și anvergura financiară.

Din declarațiile publice aflăm că avem în pragul de impozitare de 1% impozit pe venit 420.000 de microcompanii, iar în pragul de 3% aproximativ 176.000. Cât de relevante sunt aceste cifre? Guvernul, cred, ar trebui să vină cu măsuri și propuneri care să încurajeze crearea a cât mai multor microîntreprinderi ca formă de susținere a antreprenoriatului român, pentru că astfel își va asigura și mai multe venituri la bugetul de stat, va avea angajați care vor plăti taxe și contribuții pe salarii, încurajându-se într-un final consumul. Și mi se pare dezamăgitor faptul că în spatiul public se lansează cifre, fără să se țină seama că în spatele acestora sunt oameni curajoși care nu au stat comod într-o funcție oriunde ar fi aceasta, la stat sau în mediul privat, și au îndrăznit să riște, că creeze și să dezvolte afaceri. Dar dacă Executivul se uită cum să ia mai mulți bani de la acești antreprenori este posibil ca pe termen lung să pierdem mai mult decât să câștigăm.

Spre exemplu de ce ne auto-impunem reguli restrictive de genul unui prag de profitabilitate de 30%? Consecința va fi cât se poate de evidentă, vor rămâne mai puțini bani pentru dezvoltare, pentru investiții, pentru crearea de noi linii ale afacerii. Prin această limitare a profitabilității vor fi  lovite în principal companiile din sfera serviciilor unde „producția” este susținută de intelect și nu de o activitate manufacturieră. Ori se stie că industria de prestări servicii arată nivelul de educație și dezvoltare al unei economii. Țările moderne dezvoltă servicii bazate pe cunoaștere, pe inteligență artificială, pe tehnologii noi. Este o mutare naturală a unei societăți dezvoltate, ca pe măsură ce nivelul de educație și cunoaștere crește, economia să se mute către un mediu mai puțin bazat pe munca fizică, și mai mult pe servicii cu valoare adăugată.

În timp ce în România principiul de taxare unică a afacerilor pare a prinde rădăcini, cu efecte în viitor ce nu pot fi cuantificate în acest moment, alte țări cum ar fi de pildă Franța, Spania, Polonia, Olanda, Croația, Lituania au introdus și susțin de ani buni cote de impozitare mai reduse pentru IMM-uri față de cota standard. Vorbim despre un principiu fiscal susținut de aceste țări, întrucât ele conștientizează nevoile societății și privesc pe termen lung interesele proprii. Mă întreb, când ne vom așeza și noi la masa europeană și ne vom susține cu tărie interesele?