Europa este pe cale să-și refacă rețeaua de stocare a gazelor naturale epuizate, fără a utiliza aproape deloc livrările din conductele rusești, pentru prima dată în istorie. Însă planurile regiunii de a renunța complet la gazul rusesc par în continuare o provocare dificilă, scrie analistul pe energie Ron Bousso, de la Reuters.
Deși importurile UE de gaz rusesc prin conducte au scăzut drastic de la invazia Ucrainei în februarie 2022, aproximativ 19% din importurile de gaz ale blocului provin în continuare din Rusia, prin importuri de gaz natural lichefiat și prin conducta TurkStream către Europa Centrală.
Însă UE pare hotărâtă să schimbe această situație. Săptămâna trecută, Uniunea Europeană a publicat o foaie de parcurs pentru eliminarea completă a importurilor de petrol și gaze din Rusia, iar luna viitoare Comisia Europeană va propune măsuri legale pentru interzicerea importurilor de gaze naturale și GNL din Rusia în cadrul contractelor existente până la sfârșitul anului 2027. Organul executiv al UE va propune, de asemenea, interzicerea unor noi acorduri pentru gazul rusesc și a contractelor spot existente până la sfârșitul anului 2025.
La prima vedere, Europa pare destul de bine poziționată pentru această schimbare, întrucât piețele gazelor se bucură în prezent de o perioadă relativ liniștită după o iarnă dificilă.
Vremea deosebit de rece, combinată cu închiderea ultimului gazoduct important care furniza gaz rusesc în regiune, au dus la o scădere bruscă a stocurilor europene. În același timp, normele stricte ale UE care impun traderilor să umple rezervoarele până la 90 % până la începutul lunii noiembrie au creat distorsiuni în prețurile regionale ale gazelor.
Însă creșterea importurilor de GNL din ultimele luni și vremea mai caldă au permis traderilor să înceapă lungul proces de realimentare a vastei rețele de depozitare subterană a regiunii.
Conform Gas Infrastructure Europe, stocurile au atins 43% din capacitate până la 11 mai, recuperându-se de la un minim sezonier de 35% la sfârșitul lunii martie, deși nivelul actual este cu aproximativ o treime mai mic decât în aceeași lună a anului trecut.
La rata actuală de injectare a gazelor, stocurile vor ajunge probabil la 90% până la sfârșitul lunii septembrie, potrivit calculelor Reuters.
Diminuarea îngrijorărilor cu privire la stocurile europene, împreună cu creșterea producției de GNL și slăbirea cererii asiatice au dus, de asemenea, la o scădere bruscă a prețurilor de referință ale gazelor TTF europene la aproximativ 35 de euro pe megawatt-oră, de la un maxim de trei ani de 58 de euro/MWh înregistrat pe 10 februarie.
FRONTUL DE EST
Deci, planul blocului de a renunța treptat la energia rusă este deja stabilit?
Din păcate, lucrurile nu sunt deloc liniștite pe frontul de est al Europei.
În primul rând, statele membre Slovacia și Ungaria, care depind de aprovizionarea cu petrol și gaze din Rusia și ai căror lideri sunt prieteni cu președintele rus Vladimir Putin, s-au opus vehement propunerii de interzicere.
Este adevărat că propunerea Comisiei necesită doar o majoritate calificată în Parlamentul European pentru a fi adoptată, ceea ce înseamnă că cele două state din Europa Centrală nu ar putea să o blocheze. Însă obiecțiile lor ar putea complica procesul.
Propunerea ar putea întâmpina rezistență și din partea unei surse neașteptate: președintele SUA, Donald Trump, care a făcut presiuni pentru încheierea unui acord de pace între Rusia și Ucraina. Și, ca parte a oricărui acord, Rusia ar putea încerca să reia – sau cel puțin să mențină – o parte din vânzările de gaze către Europa, care a fost de-a lungul timpului cea mai importantă piață pentru petrolul și gazul său.
Este posibil ca acest lucru să fie puțin probabil. Comisarul european pentru energie, Dan Jorgensen, a declarat că blocul nu va relua importurile după un eventual acord. Dar Trump, dornic să încheie un acord, ar putea face presiuni asupra Europei pentru a accepta acest punct.
Întreruperea completă a livrărilor de gaze rusești s-ar putea dovedi, de asemenea, dificilă, având în vedere concentrarea pieței GNL.
Rusia a atins aproximativ 15% din totalul importurilor de GNL ale Europei în primele patru luni ale acestui an, devenind al doilea furnizor după Statele Unite, care au reprezentat aproximativ 55 % din livrări.
Interzicerea GNL rusesc ar crește astfel puternic dependența Europei de aprovizionarea din SUA. O dependență de această amploare – potențial 70% din importurile de GNL ale regiunii – s-ar putea dovedi riscantă în cazul unor întreruperi ale aprovizionării, cum ar fi uraganele și inundațiile de-a lungul coastei Golfului SUA, unde se produce marea majoritate a GNL-ului american.
În plus, UE ar înlocui, în esență, dependența de Rusia cu o dependență excesivă de Statele Unite, într-un moment în care acestea din urmă au devenit un partener mult mai puțin fiabil.
Pe de altă parte, înlocuirea ponderii semnificative a Rusiei în importurile de GNL ar putea fi facilitată de o creștere a ofertei preconizată în următorul deceniu, ca urmare a demarării unor proiecte, în special în Statele Unite și Qatar.
În plus, scăderea preconizată a consumului european de gaze naturale, ca urmare a creșterii rapide a energiei din surse regenerabile și a contracției industriilor mari consumatoare de energie, ar putea face tranziția de la gazul rusesc mai puțin dureroasă.
În cele din urmă, Europa ar putea constata că reducerea dependenței de gazul transportat prin conducte din Rusia a fost un lucru, dar decuplarea completă de la aprovizionarea cu energie din Rusia ar putea fi o provocare mult mai dificilă.
| Știri BVB