Autor: Sorin Cristian Niță, Asist. Univ. Dr., Academia de Studii Economice — un policy brief și un apel la acțiune pentru autoritățile fiscale, legiuitori și publicul larg
Criptomonedele și celelalte active digitale nu mai sunt o curiozitate de nișă: ele devin un vector în creștere pentru economisire, plăți, investiții și inovație. În România — ca în întreaga Uniune Europeană — aceasta aduce un amestec neobișnuit de oportunitați și dificultăți administrative, mai ales in contextul în care Markets in Crypto-Assets( MICA) care stabilește reguli uniforme pentru emiterea, oferirea publică și tranzacționarea criptoactivelor în Uniunea Europeană începe să preseze actualizarea cadrului legislativ național.
Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF) se confruntă cu o problemă structurală: regulile fiscale și instrumentele administrative actuale au fost scrise pentru o lume a conturilor bancare, facturilor și registrelor, nu pentru portofele descentralizate, tranzacții transfrontaliere și tokeni programați.
Fără reglementări țintite, reguli fiscale clare și o abordare bazată pe risc la nivelul ANAF, România riscă atât pierderi de venituri la bugetul de stat, cât și frânarea inovației.
- Economia problemei: de ce vechile cadre fiscale nu se potrivesc cripto
Sistemele fiscale se bazează pe vizibilitatea evenimentelor economice (vânzări, salarii, transferuri) și pe atribuirea lor către contribuabili. Criptomonedele slăbesc ambele dimensiuni.
Tranzacțiile cripto sunt adesea peer-to-peer, instantanee și transfrontaliere, realizate prin portofele sau platforme situate în străinătate. În plus, aceste active generează o multiplicitate de tipuri de venituri — câștiguri de capital, venituri din activități comerciale, mining, staking, recompense, airdrops sau tokeni primiți ca plată — care nu se încadrează clar în categoriile tradiționale din Codul Fiscal. Rezultatul este dublu: complexitate administrativă și stimulente pentru neconformare.
- Ghidurile ANAF și problema vizibilității
ANAF a publicat materiale introductive despre impozitarea veniturilor obținute din transferul de monedă virtuală, explicând contribuabililor că aceste venituri trebuie declarate. Totuși, aceste materiale sunt descriptive, nu un manual operațional pentru detectare, raportare sau tratamentul TVA. Astfel, contribuabilii care fac tranzacții off-exchange (portofel la portofel), acceptă plăți în cripto pentru bunuri și servicii sau utilizează platforme din afara țării pot rămâne practic invizibili pentru ANAF.
Un exemplu concret: plățile în cripto pentru bunuri sau servicii ocolesc lanțurile clasice de facturi și plăți bancare. Dacă vânzătorul nu convertește imediat în lei/euro și nu înregistrează tranzacția, evenimentul fiscal scapă de verificările curente. Consecința economică este pierdere de venituri pe termen scurt (TVA și impozite nedeclarate) și erodarea echității fiscale pe termen lung.
- TVA: reguli ambigue, risc major de evaziune
Problema TVA este una dintre cele mai critice atunci când vorbim despre criptomonede. Sistemul actual de colectare a TVA se bazează pe documente clare: facturi emise, coduri de TVA, plăți prin bănci. În cazul plăților realizate în cripto, acest lanț documentar se rupe în ceea ce privește capabilitatea ANAF de a vedea aceste tranzacții.
De exemplu, dacă un comerciant acceptă Bitcoin sau USDT pentru un bun sau serviciu și nu emite factură sau nu convertește imediat suma în lei, evenimentul fiscal devine greu de urmărit. Mai mult, dacă plata are loc printr-un portofel digital sau printr-o platformă aflată în afara UE, ANAF nu are acces la informație și nu poate verifica nici baza de impozitare, nici TVA-ul colectat.
Acest lucru creează un risc major de evaziune. Spre deosebire de tranzacțiile în numerar — unde există totuși un control prin casele de marcat și regimul bancnotelor — plățile în cripto pot trece complet neobservate. În lipsa unor reglementări clare, România riscă să piardă milioane de lei din TVA, unul dintre pilonii bugetului național ce apare pe prima pagina a ziarelor tot mai frecvent.
Un sistem modern ar trebui să impună obligații clare pentru comercianți: orice tranzacție în cripto trebuie tratată la fel ca o tranzacție în lei sau euro, cu factură emisă și TVA declarat. În paralel, ANAF trebuie să dezvolte mecanisme de monitorizare și colaborare cu procesatorii de plăți cripto.
- Standardele internaționale: CARF și MiCA schimbă jocul
Două inițiative globale au un impact direct:
- CARF (Crypto-Asset Reporting Framework, OECD): stabilește standardele pentru schimbul automat de informații despre active cripto între jurisdicții, similar cu schimbul de date bancare. Dacă România implementează acest cadru, ANAF va câștiga vizibilitate considerabilă.
- MiCA (Markets in Crypto-Assets, UE): reglementează la nivel european furnizorii de servicii cripto. Deși nu este o reglementare fiscală, obligă firmele licențiate să raporteze și să respecte norme care pot furniza informații utile ANAF.
Împreună, aceste inițiative oferă României atât presiunea, cât și oportunitatea de a-și moderniza administrarea fiscală.
- Ce trebuie să facă ANAF: o agendă pragmatică bazată pe risc
Reforma nu poate fi realizată doar prin schimbări legislative; este nevoie și de o schimbare de mentalitate și infrastructură la nivelul ANAF.
- Clarificarea definițiilor fiscale și publicarea de ghiduri tehnice
Nu este suficient ca ANAF să spună contribuabililor „trebuie să declarați veniturile din cripto”. Este nevoie de exemple concrete: cum se calculează câștigul în cazul staking-ului, cum se determină cursul de schimb, ce se întâmplă când cineva primește un NFT ca plată. Manuale detaliate, obligatorii și aplicabile vor reduce atât confuzia contribuabililor, cât și litigiile cu statul. - Raportare obligatorie de la intermediari
Intermediarii (exchange-uri, platforme de plăți cripto, procesatori de stablecoins) trebuie obligați să raporteze tranzacțiile românilor, la fel cum băncile raportează conturile. Altfel, ANAF nu are nicio șansă să țină pasul cu piața. România trebuie să adere rapid la CARF și să creeze mecanisme interne pentru preluarea și analizarea acestor raportări. - Tratament uniform pentru plățile în cripto
Nu putem permite existența unei „zone gri” în care plățile în Bitcoin sau stablecoins scapă de reguli. Pentru contribuabili, mesajul trebuie să fie simplu: dacă vinzi ceva și accepți cripto, trebuie să emiți factură și să colectezi TVA. Asta înseamnă și investiții în educarea comercianților, dar și controale țintite. - Registru de risc și unitate de analiză
Un pas esențial este crearea unui departament specializat în cripto în cadrul ANAF, format din experți fiscali și IT, care să utilizeze instrumente de analiză blockchain. Acest departament ar trebui să construiască un „registru de risc” pentru a identifica zonele vulnerabile: tranzacții mari, sectoare expuse (e-commerce, servicii digitale), tipuri de tokeni riscanți. - Regimuri simplificate pentru tranzacții mici
Nu este realist să tratăm toate tranzacțiile cripto ca pe unele de mare risc. Pentru plățile de mică valoare sau pentru utilizatorii ocazionali, pot fi implementate regimuri simplificate, cum ar fi impozitarea doar la momentul conversiei în lei sau introducerea unor praguri minime de raportare. Astfel, ANAF nu-și va irosi resursele pe cazuri minore și își va concentra atenția asupra riscurilor mari.
- Economie politică: cum se poate obține sprijinul necesar
Orice reformă fiscală se lovește de rezistență, atât din partea mediului de afaceri, cât și din partea contribuabililor individuali. În cazul criptomonedelor, situația este și mai complexă: comunitatea cripto are o cultură de independență și scepticism față de autorități.
Pentru ca România să implementeze un cadru eficient, este nevoie de un pact între stat, mediul privat și contribuabili:
- Dialog structurat cu industria: ANAF și Ministerul Finanțelor ar trebui să creeze grupuri de lucru cu exchange-uri, procesatori de plăți, firme fintech și comunitatea cripto locală. Reglementările nu trebuie impuse unilateral, ci construite pe baza practicilor de piață.
- Programe pilot: în loc să încerce să controleze întreaga piață dintr-o dată, ANAF ar putea lansa programe pilot cu marile exchange-uri și procesatori de plăți pentru a construi un flux de date, a testa infrastructura și a ajusta regulile.
- Comunicare publică clară: contribuabilii trebuie să înțeleagă că reglementarea cripto nu este o „vânătoare de vrăjitoare”, ci o modalitate de a asigura echitate fiscală. Statul nu urmărește să descurajeze inovația, ci să creeze un cadru predictibil în care toți jucătorii să concureze corect.
- Utilizarea momentului european: România trebuie să profite de faptul că UE implementează MiCA și că OECD a lansat CARF. Asta înseamnă că există deja o presiune internațională și o oportunitate de a adopta reguli armonizate.
- Concluzie — o prioritate strategică pentru România
România are o fereastră îngustă de oportunitate. Dacă ANAF și decidenții politici acționează acum, țara poate deveni un exemplu regional de cum se reglementează inteligent un fenomen inevitabil. Dacă nu, România riscă să piardă atât venituri bugetare, cât și credibilitate fiscală, în timp ce contribuabilii cinstiți vor suporta costurile unei piețe distorsionate.
Trebuie să subliniem clar: nu mai este o opțiune să ignorăm criptomonedele. Ele sunt deja folosite ca mijloc de plată, ca instrument de investiție și ca mecanism de transfer internațional. Fără reguli clare, România se expune la evaziune, la lipsă de transparență și la pierderea încrederii în instituțiile statului.
ANAF trebuie să facă un pas curajos: să își modernizeze infrastructura, să își întărească capacitatea de analiză și să colaboreze atât cu mediul privat, cât și cu instituțiile internaționale.
Miza nu este doar colectarea unor taxe suplimentare, ci construcția unui stat modern, capabil să gestioneze economia digitală a viitorului. România nu își poate permite să rămână în urmă. Acțiunea este necesară acum.
| Știri BVB