Studiul BCE vine în contextul în care Ţările de Jos, Austria şi Finlanda ţi-au sfătuit cetăţenii să deţină acasă între 70 şi 100 euro de persoană.
Şi Comisia Europeană a cerut anul acesta cetăţenilor să depozitele acasă suficient numerar, apă, mâncare şi medicamente, pentru a supravieţui 72 ore în cazul perturbării serviciilor. Războiul din Ucraina, pandemia şi dezastrele naturale, cum ar fi incendiile şi inundaţiile, au scos în evidenţă vulnerabilităţile Europei şi au dus la majorarea cheltuielilor cu securitatea şi apărarea.
“Numerarul este o componentă critică a pregătirii naţionale pentru situaţii de criză. Lichidităţile nu ajută doar la satisfacerea nevoilor individuale, ci contribuie la o rezilienţă sistemică mai amplă”, consideră BCE.
Deşi studiul nu stipulează nivelul minim de lichidităţi pe care ar trebui să-l deţină gospodăriile, el vine în contextul unei dezbateri mai ample din Europa privind viitorul numerarului.
În timp ce plăţile digitale domină tranzacţiile de retail şi băncile îşi reduc costurile prin închiderea filialelor şi extinderea reţelei de ATM-uri, autorităţile sunt sub presiune pentru a se asigura că gospodăriile din UE îşi menţin accesul la bancnote şi monezi.
Studiul BCE scoate în evidenţă un paradox. Deşi numerarul este din ce în ce mai absent din plăţile zilnice, cererea pentru el creşte când scade încrederea în sistemul financiar sau când se prăbuşesc sistemele digitale de plăţi. Acest tipar a fost evident în timpul pandemiei sau al altor evenimente, cum ar fi pana de curent care a paralizat anul acesta Spania şi Portugalia.
În cazul pandemiei, deţinerile de numerar au crescut cu 140 miliarde de euro în doi ani, comparativ cu o creştere anuală înaintea crizei de 55 miliarde de euro. Creşterea a venit chiar dacă consumatorii au apelat din ce în ce mai mult la plăţi contactless cu cardurile şi la cumpărături online, pe fondul temerilor legate de sănătate şi a restricţiilor de deplasare, se arată în studiu.
Pentru BCE, bancnotele sunt văzute ca “o anvelopă de rezervă”: nu sunt necesare în fiecare zi, dar sunt esenţiale când se prăbuşesc alte sisteme.
Unele ţări se adaptează deja. Finlanda lucrează la un sistem de ATM-uri “rezistent la perturbări”, care furnizează numerar chiar şi când au căzut sistemele de bază ale băncilor.
În Austria, unde băncile comerciale şi-au redus reţeaua de ATM-uri în zonele rurale, există planuri ca Banca Centrală să instaleze propriile echipamente în municipalităţile care nu mai dispun de sisteme de plăţi fiabile.