de Dan Pălăngean
Costul orar al forţei de muncă a crescut în T4 2025 cu 6,71% faţă de aceeaşi perioadă din anul anterior, potrivit datelor publicate de INS. Pe fondul unei inflații situată în apropierea pragului de 10% (+9,74% media lunară pe T4), România a revenit la un nivel relativ moderat la acest indicator-cheie pentru economie, la un nivel similar cu cel din T4 2021.
Creșterea costurilor cu forța de muncă a coborât sub nivelul inflației în 2022 (+13,8%). Ulterior, creșterile nominale apar cu un ecart în creștere în raport cu inflația medie anuală (+10,8% în 2023 și +5,59% în 2024). Datele actuale indică o revenire mai aproape de posibilitățile reieșite din creșterea PIB pe anul trecut (când inflația medie a fost de 7,32%), estimată curent la 0,7% în termeni reali.
Pentru raportare la rezultatele la nivel individual din economie, menţionăm că productivitatea muncii pe salariat în industrie (cea care poate fi măsurată în condiţii rezonabile şi este luată ca reper pentru referință macroeconomică) a crescut anul trecut cu doar 1%, după scăderi de -3,3% în 2023 și -1,5% în 2024. Interesant, costul muncii și productivitatea nu apar a fi corelate.
Sectoarele bugetare, pe ultimele locuri
În structura pe ramuri de activitate, s-au înregistrat diferenţe semnificative la nivelul modificărilor salariale, de la majorări de 15,63% în construcții (justificate de performanța acestui sector în avansul PIB pe 2025, adică +0,5 puncte procentuale din rezultatul de +0,7%), 11,79% la activităţi profesionale, ştiinţifice şi tehnice (nejustificate de performanța acestui sector în avansul PIB pe 2025, adică -0,3 pp) și 10,33% la intermedieri financiare şi asigurări (altminteri cu efect nul pe creșterea economică).
De reținut, cele trei sectoare bugetare au încheiat clasamentul evoluției costurilor salariale, cu partea de „Administraţie publică şi apărare, asigurări sociale” (-3,19%) și învățământul (-3,12%) trecute în domeniul negativ iar sănătatea și asistența socială foarte puțin pe plus (+2,14%). Toate cu mult sub media la nivel național, din necesitatea de a ajusta deficitul bugetului public.
Cifrele prezentate de INS arată clar și important jucat de stat ca market-maker pe piața muncii, cu o temperare indusă anul trecut după excesele din perioada preelectorală. Temperarea s-a extins rapid în sectorul privat, unde au apărut și o serie îngrijorătoare de disponibilizări, și a afectat veniturile populației.
Pe de o parte, reducerea ritmului de creștere a contribuit la scăderea deficitelor externe și la o anumită reorientare spre exterior a producției de bunuri. Pe de altă parte, salariile moderate au redus sursa de taxare pentru alimentarea bugetelor de asigurări sociale și de sănătate. Ceea ce, în absența unor creșteri procentuale de contribuții, a diminuat ajustarea deficitului public.
Una peste alta, se impune recorelarea avansului sumelor angajate de stat în limitele de suportabilitate pentru echilibrele macroeconomice. Din păcate, „înghețarea” salariilor la stat (cu corolarul indexărilor modice din mediul privat) imediat după majorarea puternică și discutabilă a pensiilor din 2024, nu pare a fi cea mai bună pentru ameliorarea structurii bugetare.
| Știri BVB