Folosim cookie-uri pentru a analiza traficul și a îmbunătăți experiența ta.
RefuzAdriean PÂRLOG, Președinte ICSS
Autor: Adriean PÂRLOG
Președinte ICSS
Reluarea controlului Afganistanului de către Mișcarea Talibană a surprins major comunitatea internațională, mai ales prin viteza de realizare a acesteia. Rămâne de văzut dacă această performanță reprezintă rezultatul unei strategii talibane sau dacă este rodul unei consilieri externe, care nu a putut fi decriptată de serviciile de informații și contrainformații occidentale.
După ce surpriza strategică s-a finalizat, a fost declanșată și confruntarea în spațiul comunicării strategice, ca parte a războiului informațional continuu care are ca principali actori marile puteri politice, economice și militare ale momentului. Partea al cărei vârf de lance este reprezentat de Mișcarea Talibană, dorește să transmită către opinia publică internațională că subiectul Afganistan este unul foarte complex și greu de înțeles din perspectivă geopolitică și geostrategică. Momentan, scopul propus se conturează a fi atins, ceea ce se traduce prin instalarea unei stări de confuzie și ambiguitate.
Reamintim că Statele Unite au intrat în Afganistan, după atacul de la 11 septembrie 2001, pentru a anihila organizația teroristă al Qaeda şi pe liderul acesteia, Osama bin Laden. Aceste obiective au fost atinse, în cadrul Operaţiunii Enduring Freedom. NATO a intervenit în Afganistan prin Operaţiunea ISAF ce presupunea stabilizare şi asistență pentru constituirea, dotarea şi pregătirea forţelor de securitate ale Afganistanului, precum şi reconstrucția instituțională a țării. Retragerea trupelor coaliției – convenită prin Acordul cu talibanii la Doha, a fost condiționată de eliberarea prizonierilor, de dezangajarea trupelor părților, până în 31 august a.c. și încetarea de către talibani a oricăror conexiuni cu organizațiile teroriste. Concomitent cu reducerea prezenței militare străine în Afganistan, talibanii au trecut la preluarea controlului unor regiuni, mai întâi prin lupte în zona rurală, ulterior și în orașele mici, pentru ca, în prima parte a lunii august, să preia controlul marilor orașe – inclusiv prin acorduri bilaterale rapide (nu prin luptă) cu autoritățile locale. La 15 august, talibanii au intrat fără opoziție și în capitala Kabul și a fost consimțit colapsul instituțional al puterii afgane.
Într-o scurtă evaluare a evenimentelor recente din Afganistan, realizată în 16 august, 2021, fostul Director al CIA, Gen. (ret.) David H. Petraeus, aprecia că SUA ar trebui să demonstreze că nu le este indiferent viitorul cetățenilor afgani care au sprijinit misiunile militare succesive derulate în această țară, începând cu anul 2001. La această stare de lucruri s-a ajuns și urmare a unei strategii surprinzătoare adoptate de forțele talibane care au pus presiune fizică directă, simultan asupra tuturor unităților administrativ teritoriale afgane. Singura excepție o reprezintă provincia muntoasă din N-E țării, Pansjir, unde vice-președintele afgan, Amrullah Saleh a început deja organizarea rezistenței armate.
Aceste considerente au determinat marile unități ale armatei guvernamentale să abandoneze orice formă de rezistență armată, în condițiile lipsei de coordonare politică centrală și locală, precum și a lipsei de sprijin de aviație. În noua situație creată, s-a petrecut fuga președintelui Ghani în Emiratele Arabe Unite și preluarea controlului capitalei, Kabul, de către talibani.
În primul rând, prin lipsa de înțelegere, adaptată la context, de către SUA a conceptelor de aliat și partener, așa cum au fost acestea asumate de fostul Secretar al Apărării al SUA, James Mattis, în scrisoarea sa de motivare a demisiei din funcția deministru al apărării, înregistrată în 1 ianuarie 2019. Un efect asemănător al acestei stări de fapt îl înregistrăm și la nivelul NATO și al UE. Secretarul general al Alianței Nord Atlantice, Jens Stoltenberg a convocat o reuniune extraordinară în format online a miniștrilor de externe din cadrul Alianței, în 20 august, pentru coordonarea aliaților referitoare la modul de abordare comună a dosarului Afganistan. Decizia lui Stoltenberg urmează atitudinii critice pe acest subiect a unor lideri politici din Franța, Estonia sau Germania.
În aceste zile, în Afganistan, a fost reconfirmat un adevăr pe care multă lume l-a uitat sau i-a minimizat importanța. Derularea operațiilor militare, chiar și a celor bine asigurate uman, material, tehnologic și informațional se bazează pe antrenamente intense, pe folosirea de tehnologii și echipamente sofisticate, precum și pe curajul personal al celor implicați direct în acest tip de activități. Dar toate aceste considerente nu sunt suficiente pentru garantarea eficacității unei operații sau lupte. În cele din urmă, aproape totul se decantează în ceva personal, tradus prin disponibilitatea de asumare a unor riscuri legate de propria viață pentru a învinge inamicul. La un astfel de nivel se ajunge prin pregătire individuală care presupune identificarea puternică cu o cauză pe care o susții, o respecți și pe care o asumi (combinație materializată într-un crez – politic sau religios – în care ai încredere). La acestea se adaugă o comandă politico-militară motivantă și de încredere, care utilizează valori ce inspiră depășirea fricii, o comandă operativă care te poate obliga să servești o cauză și prin amenințare, dar și cu convingerea că adversarul trebuie distrus pentru ca tu să te salvezi. Majoritatea acestor factori ar trebui să fie prezenți simultan, altfel antrenamentele, tehnica de luptă și nivelul de angajare devin aproape irelevante. Fără să am certitudini, consider că aceasta a fost și situația pentru mulți luptători ai armatei guvernamentale afgane, cei mai mulți dintre ei aproape dominați tacit de un fanatism religios pe care l-au mascat bine. În altă ordine de idei, nu trebuie subestimată disponibilitatea acestor forțe, practic cu și fără uniforme, de a se pierde pur și simplu (de a dispărea) în societatea civilă locală, ceea ce este ceva aproape imposibil de admis în armatele moderne, bine structurate cu tradiții îndelungate de a evita astfel de încălcări ale angajamentelor militare. Este posibil ca ceea ce am descris mai sus să nu identificăm chiar la toate, de acum, fostele structuri de securitate națională ale Afganistanului (armată, poliție și forțe de impunere a păcii).
La toate acestea ar mai trebui să adăugăm lipsa unor informații preventive în legătură cu ofensiva rapidă a talibanilor și colapsul forțelor de securitate locale. Serviciile de informații și contrainformații, americane și occidentale, au apreciat eronat că, după aproape 20 de ani de pregătire și aproximativ 90 de miliarde de dolari investite în dotarea și antrenarea forțelor de securitate afgane, acestea vor fi capabile să lupte eficient cu islamiștii. Realitatea a arătat ca predicția a fost eronată.
Trăim într-o lume în care nu putem prognoza cu mare probabilitate cine va câștiga un test electoral într-o țară cunoscută în cele mai mici detalii, dar pretindem aproape imperativ comunităților de informații să furnizeze informații cu veridicitate maxima, inclusiv în zone în care adversarul face eforturi uriașe pentru mascarea intențiilor sale. Se conturează astfel în domeniul gestiunii problematicilor de securitate nevoia menținerii controlului unor spații sociale dominate de coexistența unor evenimente multiple, complexe și contradictorii inundate de rutină, apatie, ambiguitate, confuziei și frică socială.
Dificultatea în care se află SUA, NATO și Occidentul, în general, este dată și de greutatea cu care vor putea fi abordate subiecte la fel de sensibile. Unele dintre acestea, fără a le dezvolta, le vom enumera în continuare.
Deja presa chineză a deschis seria de analize conform cărora eventuale incidente de securitate în zona Taiwanului „odată izbucnite vor conduce la colapsul sistemelor de apărare a insulei” pentru că SUA se vor gândi de două ori dacă intervin sau nu. Probabil că aceleași considerente pot fi invocate și în cazul Hong Kong. Este posibilă lansarea unor evaluări conform cărora SUA este o putere în declin și incapabilă să-și apere prietenii.
Ambele țări vor încerca să își sporească influența în țările Asiei Centrale și mai ales, asupra Turciei. În plan economic preocupările Chinei vor fi multiple. Proiectul „Belt and Road Initiative” va fi extins în Afganistan ca bonus la prezumtiva colaborare chino – afgană în domeniul mineralelor și a metalelor rare. Rusia ar putea propune deschiderea unor noi baze militare în regiune pentru noi baze militare rusești în regiune pentru contracararea terorismului.
Comandantul Forței Qods din Iran, Esmail Qaani, are o experiență considerabilă în problemele afgane și probabil va fi implicat în modelarea viitorului sistem religios judiciar din Afganistan, după experimentele făcute în Siria. Relația îndelungată a Pakistanului cu talibanii îi va conferi mai multă putere de influență comparativ cu alte țări, mai ales în domeniile securitate, informații și contrainformații.
[1] Gen (ret.) David H. Petraeus – This Is a Dunkirk Moment and Our Decisions Created It Batălia de la Dunkerque ( Punga de la Dunkerque ) – numele sub care este cunoscută operația de evacuare a forțelor aliate, care fuseseră separate de ofensiva germană, de gruparea principală de forțe ale defensivei franceze.
BET, principalul indice al Bursei de Valori Bucuresti, a depasit, azi, pragul de 20.000 de…
Premierul Ilie Bolojan a informat, marți, că va prelua interimar până la numirea unui nou…
David Popovici a obținut azi medalia de aur la Campionatele Mondiale de nataţie de la…
Liderii SUA (prima economie a lumii, cu un PIB nominal de aproximativ 30 de mii…
Societatea Națională a Sării anunță că, în data de 28 iulie 2025, a fost finalizată…
Premierul Ilie Bolojan propune ca valoarea pensiei unui magistrat să fie de maximum 70% din…
This website uses cookies.
Read More
View Comments
O analiza de pe coordonate de inteligente, făcută de un profesionist în materie de, aduce în fata noastră niște "de"-uri relevante. Așteptăm continuarea, care, cu siguranță, va aduce niște răspunsuri cu greutate ptr comunitatea analiștilor români.