Europa accelerează investiţiile în hidrogen verde, construind huburi şi conducte care să reducă dependenţa energetică de combustibilii fosili, în timp ce România rămâne la linia de start, cu proiecte-pilot şi planuri încă doar pe hârtie, susţin reprezentanţii Asociaţiei Energia Inteligentă (AEI), potrivit Agerpres.
În contextul adoptării Strategiei Naţionale a Hidrogenului 2025-2030, Asociaţia Energia Inteligentă continuă campania privind promovarea hidrogenului verde, dar şi a paşilor pe care România trebuie să îi urmeze pentru a atinge poate unul dintre cele mai ambiţioase planuri energetice din ultimii ani, oferind totodată exemple din ţările vestice.
Potrivit sursei citate, România produce anual circa 200.000 de tone de hidrogen, aproape exclusiv “gri”, iar ţinta pentru 2030 este de 153.000 de tone de hidrogen verde. În realitate, există doar trei proiecte-pilot, “mici, aproape experimentale”.
Pe de altă parte, Olanda îşi construieşte reţeaua de conducte înainte de a exista cererea. În portul Rotterdam, primele conducte pentru hidrogen sunt deja montate, iar până în 2030, ţara vrea să lege printr-o reţea de 1.200 de kilometri porturile şi marile zone industriale. “Strategia e riscantă, dar vizionară: dacă infrastructura există, investitorii vor veni”, se arată în analiza AEI, potrivit sursei citate.
De asemenea, în Groningen, proiectul Heavenn arată cum poate funcţiona “economia hidrogenului”: electrolizoare alimentate de vânt, hidrogen stocat şi folosit de fabrici, autobuze şi nave – un ecosistem deja funcţional.
Potrivit AEI, Berlinul ţinteşte 10 GW de electrolizoare până în 2030. Primele unităţi funcţionează deja, însă tranziţia este costisitoare şi plină de provocări. Trenurile pe hidrogen, lansate încă din 2018, s-au dovedit promiţătoare, dar greu de întreţinut. Totuşi, experienţa acumulată plasează Germania înaintea Europei Centrale şi de Est, susţin experţii AEI.
La rândul lor, Franţa şi Spania îşi transformă porturile în huburi energetice. La Port-La Nouvelle, Franţa ridică Hyd’Occ – un proiect de 20 MW care va produce 3.000 de tone de hidrogen verde anual. În Spania, proiectul HyVal de la Valencia vizează 2 GW de electrolizoare, iar Andaluzia a atras deja peste 300 de milioane de euro pentru un hub similar. Ibericii mizează pe exporturi de hidrogen şi combustibili curaţi pentru aviaţie şi transport naval.
În Danemarca, autorităţile investesc într-un electrolizor de mari dimensiuni şi construiesc o conductă spre Germania, pentru a transforma porturile în huburi de hidrogen verde. Primele instalaţii sunt deja în funcţiune şi livrează direct industriei.
Norvegia, la rândul ei, foloseşte energia hidro pentru a produce hidrogen curat destinat transportului şi industriei – inclusiv feriboturilor care leagă insulele.
La nivel european, UE îşi propune 10 milioane de tone de hidrogen verde pe an până în 2030. Pentru atingerea acestui obiectiv ar fi necesari 100 GW instalaţi, însă, în realitate, doar 2% dintre proiectele anunţate sunt în construcţie, restul fiind încă pe hârtie, potrivit raportului EY Hyvolution 2025.
Problema majoră rămâne costul: 5 euro/kg pentru hidrogenul verde, faţă de 1-2 euro/kg pentru cel “gri”. Pragul de competitivitate ar fi sub 3 euro/kg – un obiectiv dependent de scăderea preţului energiei regenerabile.
“Discuţia despre preţuri este sensibilă şi riscă să fragmenteze economia hidrogenului şi tehnologiile power-to-gas. Într-o economie, nu preţul e decisiv, ci mecanismele – tehnice, economice şi legislative – care creează piaţa. Mai întâi, trebuie să înţelegem rolul hidrogenului în economia viitorului, să construim această piaţă, şi o să vedeţi că se va găsi preţul corect”, a explicat Ioan Iordache, preşedintele Asociaţiei pentru Energia Hidrogenului şi membru al AEI, citat în comunicat.
Acesta afirmă că România poate recupera decalajul faţă de ţările occidentale, însă acest lucru va necesita eforturi susţinute.
“Aceste ţări au investit în această direcţie multe resurse – financiare, administrative, industriale, umane – timp de mulţi ani. Astăzi, ele sunt furnizori de tehnologii şi soluţii integrate şi au deja proiecte la scară mare. Din păcate, exceptând articole ştiinţifice, comunicări la conferinţe de profil şi câteva proiecte rarisime, noi nu prea ne regăsim pe o hartă europeană a hidrogenului. Orice decalaj se recuperează, dar acest lucru înseamnă efort”, a mai transmis Ioan Iordache.
| Știri BVB