Alexandru Petrescu, ASF: Adoptarea de către Guvern a proiectului de lege prin care se transpune în legislația națională Directiva europeană AIFMD II – un progres important în direcția modernizării pieței de capital

Adoptarea de către Guvern a proiectului de lege prin care se transpune în legislația națională Directiva europeană AIFMD II reprezintă un progres important în direcția modernizării pieței de capital din România, spune preşedintele ASF, Alexandru Petrescu.  

Domnia sa a scris: “Salut decizia Guvernului de a adopta proiectul de lege prin care se transpune în legislația națională Directiva europeană AIFMD II, un pas esențial pentru consolidarea cadrului legislativ aplicabil organismelor de plasament colectiv și administratorilor de fonduri de investiții de pe piața locală de capital.

Modificările introduse vizează reglementarea fondurilor de investiții alternative care acordă împrumuturi, cu reguli clare de prudențialitate și raportare, noi obligații pentru administratorii de fonduri, ce sporesc transparența și protecția investitorilor, dar și diversificarea rolului acestora.

Un element esențial al proiectului îl reprezintă și alinierea la recomandările OCDE, prin eliminarea cerinței de reciprocitate pentru societățile de administrare a investițiilor din țări terțe. Demersul reflectă angajamentele asumate de ASF în cadrul evaluării desfășurate de Comitetul pentru Investiții al OCDE și reprezintă un pas esențial pentru accelerarea procesului de aderare la Organizație.

Adoptarea acestui proiect reprezintă un progres important în direcția modernizării pieței de capital din România. Pe de o parte, ne asigurăm că legislația națională este pe deplin aliniată la standardele și bunele practici europene, ceea ce sporește credibilitatea și compatibilitatea pieței noastre la nivel internațional. Pe de altă parte, acest demers aduce mai multă claritate și predictibilitate pentru investitori și companii, contribuind la dezvoltarea sustenabilă a economiei și la creșterea încrederii în mecanismele pieței financiare”.

Potrivit Guvernului, proiectul de lege adoptat azi introduce noi reglementări privind delegarea, administrarea riscului de lichiditate, raportarea în scopuri de supraveghere, furnizarea de servicii de depozitar și de custodie și acordarea de împrumuturi de către fondurile de investiții alternative. Este un demers important pentru realizarea obiectivului național de accedere a României la statutul de membru OECD, având în vedere că măsurile sunt luate în contextul evaluării în cadrul Comitetului Investiții al  Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OECD) cu privire la obligația existenței unui acord de reciprocitate în cazul înființării de către societățile de administrare a investițiilor (S.A.I.)  a sucursalelor pe teritoriul României. De asemenea, se transpun în legislația națională prevederile directivelor europene în ceea ce privește dispozițiile privind delegarea, administrarea riscului de lichiditate, raportarea în scopuri de supraveghere, furnizarea de servicii de depozitar și de custodie și acordarea de împrumuturi de către fondurile de investiții alternative.

Directiva (UE) 2024/927 are în vedere următoarele:

•  extinderea listei serviciilor auxiliare prevăzută la articolul 6 alineatul (4) din AIFMD pe care un A.F.I.A. le poate presta suplimentar activităților din cadrul funcțiilor de administrare colectivă, prin includerea celor privind administrarea de indici de referință în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1011 și a celor privind administrarea creditelor în conformitate cu Directiva (UE) 2021/2167;
• completarea prevederilor privind autorizarea A.F.I.A. prin introducerea de prevederi privind obligația administratorilor de a face o descriere detaliată a resurselor umane și tehnice utilizate pentru îndeplinirea funcțiilor și, în cazul acordurilor de delegare, pentru supravegherea delegaților, precum și introducerea unei noi cerințe conform căreia cel puțin două persoane fizice (care conduc efectiv activitatea A.F.I.A.) cu reședința în UE să fie angajate/să aibă contracte cu normă întreagă;
• introducerea de prevederi privind dreptul F.I.A. de a acorda împrumuturi, directiva abordând atât acordarea de împrumuturi în sensul general (loan originating fund), cât și împrumuturile din partea acționarilor (shareholders loans);
• în ceea ce privește F.I.A. care desfășoară operațiuni de împrumut (loan originating fund) au fost introduse prevederi potrivit cărora A.F.I.A. autorizați în UE care administrează F.I.A. care acordă împrumuturi să fie supuși unor noi cerințe, precum implementarea și menținerea politicilor, procedurilor și proceselor de creditare eficiente care să fie revizuite cel puțin anual, limitarea împrumuturilor acordate unui singur debitor de către F.I.A. la maximum 20% din capitalul F.I.A. (sub rezerva aplicării unor condiții specifice în temeiul Regulamentului (UE) nr. 345/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene cu capital de risc (Regulamentul EuVECA), a Regulamentului (UE) nr.346/2013 al Parlamentului European și al Consiliului din 17 aprilie 2013 privind fondurile europene de antreprenoriat social (Regulamentul EuSEF) și a Regulamentului (UE) 2015/760 al Parlamentului European și al Consiliului din 29 aprilie 2015 privind fondurile europene de investiții pe termen lung (Regulamentul ELTIF), în cazul în care împrumutatul este o entitate financiară, un alt F.I.A. sau un O.P.C.V.M.;
• extinderea listei activităților care pot fi desfășurate de S.A.I., cum ar fi:

– preluarea și transmiterea ordinelor în legătură cu diferite instrumente financiare;
– orice altă funcție sau activitate care este deja furnizată de S.A.I. în legătură cu un O.P.C.V.M. pe care îl administrează sau în legătură cu serviciile pe care le furnizează, cu condiția ca orice potențial conflict de interese creat prin furnizarea funcției sau activității respective către alte părți să fie gestionat în mod corespunzător;
– administrarea indicilor de referință în conformitate cu Regulamentul (UE)
2016/1011;

• introducerea de prevederi privind administrarea riscului de lichiditate în cazul
  S.A.I./A.F.I.A. care administrează O.P.C.V.M./F.I.A. de tip deschis. Administratorii de fonduri vor putea accesa instrumentele necesare de administrare a riscului de lichiditate în circumstanțe excepționale;
•  introducerea de prevederi privind depozitarii centrali (CSD) care atunci când oferă servicii de custodie pentru un F.I.A. este necesar a fi incluși în lanțul de custodie, pentru a se asigura că, în toate cazurile, există un flux stabil de informații între custodele activelor unui F.I.A. și depozitar. Un alt element de noutate în ceea ce privește activitatea de depozitare, adus de AIFMD II, este acela că autoritățile competente pot permite furnizarea de servicii de depozitare în alte state membre în anumite cazuri justificate (e.g. lipsa de servicii de depozitare relevante în statul membru de origine al F.I.A. în raport cu strategia de investiții a F.I.A.) și în baza unei evaluări de la caz la caz, urmând a se face o evaluare a necesității de a introduce pe viitor un regim de pașaportare pentru depozitari. Până la apariția AIFMD II, principiul era ca depozitarul să fie stabilit obligatoriu în statul membru de origine al F.I.A.;
•  introducerea de noi prevederi privind regimul național de plasament privat („NPPR”) conform cărora A.F.I.A. din afara UE care doresc să distribuie F.I.A. din UE sau din afara UE prin NPPR trebuie să fie stabilit într-o țară terță care îndeplinește anumite condiții;
• introducerea de noi prevederi privind transparența listei de comisioane și taxe.

Autoritatea de Supraveghere Financiară, denumită în continuare A.S.F., în calitate de
autoritate competentă pentru societățile de administrare a investițiilor și administratorii de fonduri de investiții alternative, conform atribuțiilor și competențelor conferite prin Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 93/2012 privind înfiinţarea, organizarea şi funcţionarea Autorităţii de Supraveghere Financiară, aprobată cu modificări şi completări prin Legea nr. 113/2013, cu modificările şi completările ulterioare, prin O.U.G. nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările și completările ulterioare, prin Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările și completările ulterioare va urmări aplicarea cerințelor ce rezultă din transpunerea în integralitate la nivel național a prevederilor Directivei (UE) 2024/927.

Modificările principale aduse actelor normative vizează:
1. O.U.G. nr. 32/2012 privind organismele de plasament colectiv în valori mobiliare şi societăţile de administrare a investiţiilor, precum şi pentru modificarea şi completarea Legii nr. 297/2004 privind piaţa de capital, cu modificările și completările ulterioare:

•  introducerea unei referințe ce vizează definiția de depozitar central de titluri de valoare, în sensul definiției de la art. 2 alin. (1) pct. 1 din Regulamentul (UE) nr.909/2014 al Parlamentului European și al Consiliului din 23 iulie 2014 privind îmbunătățirea decontării titlurilor de valoare în Uniunea Europeană și privind depozitarii centrali de titluri de valoare și de modificare a Directivelor 98/26/CE și 2014/65/UE și a Regulamentului (UE) nr. 236/2012;
• extinderea listei activităților care pot fi desfășurate de S.A.I., după cum urmează:

– preluarea și transmiterea ordinelor în legătură cu diferite instrumente financiare;
orice altă funcție sau activitate care este deja furnizată de societatea de administrare
în legătură cu un OPCVM pe care îl administrează sau în legătură cu serviciile pe
care le furnizează, cu condiția ca orice potențial conflict de interese creat prin
furnizarea funcției sau activității respective către alte părți să fie gestionat în mod
corespunzător; administrarea indicilor de referință în conformitate cu Regulamentul
(UE) 2016/1011;
– completarea condițiilor de autorizare a S.A.I., persoană juridică română, în sensul
transmiterii unor informații din care să rezulte:

• faptul că S.A.I. deține un program de activitate care prezintă structura
  organizatorică a acestuia;
• structura organizatorică a S.A.I., precizând resursele umane și tehnice care
  vor fi utilizate pentru conducerea activității S.A.I., precum și informații
  despre persoanele care conduc în mod efectiv activitatea respectivei S.A.I.,
  inclusiv prin descrierea rolului, a titlului și a nivelului funcției de conducere
  a persoanelor respective, a liniilor și responsabilităților de raportare care le
  revin persoanelor respective în cadrul S.A.I. și în afara acesteia; prezentareagenerală a timpului pe care fiecare dintre aceste persoane îl alocă fiecărei responsabilități;
• modul în care S.A.I. intenționează să își respecte obligațiile care îi revin în temeiul O.U.G. nr. 32/2012 și obligațiile care îi revin în temeiul art. 3 alin.(1), al art. 6 alin. (1) lit. a) și al art. 13 alin. (1) din Regulamentul (UE) 2019/2088 al Parlamentului European și al Consiliului din 27 noiembrie 2019 privind informațiile privind durabilitatea în sectorul serviciilor financiare; introducerea de noi prevederi din care să rezulte faptul că:

– S.A.I. care intenționează să delege unor terți sarcina de a îndeplini, în numele lor,
una sau mai multe dintre funcțiile sau activitățile trebuie să notifice acest lucru A.S.F. înainte ca dispozițiile privind delegarea să intre în vigoare;
– prospectele O.P.C.V.M.-ului trebuie să enumere serviciile și funcțiile pe care
S.A.I. a fost autorizată să le delege, precum și să justifice întreaga sa structură de
delegare cu argumente obiective;
– S.A.I. furnizează, pentru fiecare O.P.C.V.M. pe care îl administrează, informații despre instrumentele pe care le tranzacționează, piețele pe care este membră sau pe
care tranzacționează în mod activ, precum și despre expunerile și participațiile
fiecărui O.P.C.V.M. Informațiile trebuie să includă și identificatorii necesari pentru
a face legătura dintre datele furnizate despre active, O.P.C.V.M.-uri, S.A.I. și alte
surse de date publice sau de supraveghere disponibile;
– depozitarul acționează cu competență, grijă și diligență atunci când selectează și
numește o entitate terță căreia intenționează să îi delege o parte dintre sarcinile sale, cu excepția cazului în care entitatea terță respectivă este un depozitar central de titluri de valoare care acționează în calitate de CSD investitor, astfel cum este definit în actul delegat adoptat în temeiul art. 29 alin. (3) și al art. 48 alin. (10) din
Regulamentul (UE) nr. 909/2014;
– O.P.C.V.M.-urile dispun de o listă de instrumente de administrare a lichidităților,
care trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații: modul de suspendare a
subscrierilor, răscumpărărilor la inițiativa investitorilor și rambursărilor; perioadele
de preaviz; comisioanele de răscumpărare; mecanisme prestabilite prin care valoarea activului net al unităților sau acțiunilor unui fond de investiții este ajustat prin aplicarea unui factor (denumit «factor de fluctuare») care reflectă costul lichidității; sistemul dual de prețuri; taxele anti-diluție aplicabile; modul de transferare a activelor deținute de fond, în loc de numerar, pentru a satisface cererile de răscumpărare ale deținătorilor de titluri de participare sau ale acționarilor, precum
și lista conturilor pentru active nelichide;

– A.S.F. în calitate de autoritate competentă din statul membru gazdă al O.P.C.V.M.-
ului poate solicita autorităților competente din statul membru de origine al O.P.C.V.M.-ului să își exercite, fără întârziere, competențele, precizând motivele
solicitării lor într-un mod cât mai detaliat posibil și informând în acest sens ESMA
și, în cazul în care există riscuri potențiale pentru stabilitatea și integritatea
sistemului financiar, Comitetul european pentru risc sistemic;

Totodată, suplimentar transpunerii prevederilor din Directiva (UE) 2024/927 în legislația națională, proiectul de lege cuprinde o serie de prevederi ce clarifică unele aspecte ale cadrului de reglementare în vigoare, inclusiv prin abrogarea/modificarea unor prevederi pentru uniformizarea terminologiilor utilizate, precum:
– înlocuirea la art. 5 alin. (3) din OUG nr. 32/2012 a termenului „activități” cu termenul „servicii” pentru a fi în concordanță cu terminologia utilizată în varianta în limba engleză a Directivei (UE) 2024/927;
– modificarea părții introductive a prevederilor art. 6 din OUG nr. 32/2012, cu scopul de a clarifica semnificația termenului funcții, așa cum se regăsește în varianta în limba engleză a Directivei (UE) nr. 927/2024;
– introducerea la art.33 alin. (2) din OUG nr. 32/2012 a două noi litere, lit. h) și i) referitoare la condițiile de delegare a funcției principale de administrare a investițiilor ce este dată unei S.A.I. dintr-o țară terță, pentru care trebuie să existe cooperare între autoritățile de supraveghere implicate;
– abrogarea lit. e) de la alin.(1) al art. 178 din OUG nr. 32/2012 referitor la obligația existenței unui acord de reciprocitate în cazul înființării de sucursale pe teritoriul României de către S.A.I. din ţări terţe, urmare a celor asumate de A.S.F. în contextul evaluării în cadrul Comitetului Investiții al Organizației pentru Cooperare și Dezvoltare Economică (OCDE).

Implementarea cu celeritate a recomandărilor OCDE, reprezintă un demers esențial pentru realizarea obiectivului național de accedere a României la statutul de membru OCDE;

2. Legea nr. 74/2015 privind administratorii de fonduri de investiţii alternative, cu modificările și completările ulterioare:

•  modificarea definiției investitorului profesional, în sensul definiției din anexa II a Directivei 2014/65/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 15 mai 2014 privind piețele instrumentelor financiare și de modificare a Directivei 2002/92/CE și a Directivei 2011/61/UE;
•  introducerea unor noi definiții, după cum urmează:
  – definiția depozitarului central de titluri de valoare;
  – definiția capitalului F.I.A.;
  – definiția privind acordarea unui împrumut sau a acorda un împrumut;
  – definiția unui împrumut din partea acționarilor;
• – definiția F.I.A. cu efect de levier;

• extinderea listei activităților care pot fi desfășurate de A.F.I.A., în sensul
  introducerii unor noi activități, cum ar fi: orice altă funcție sau activitate care este deja furnizată de A.F.I.A. în legătură cu un F.I.A. pe care îl administrează sau în legătură cu serviciile pe care le furnizează, cu condiția ca orice potențial conflict de interese creat prin furnizarea funcției sau activității respective către alte părți să fie gestionat în mod corespunzător; administrarea indicilor de referință în conformitate cu Regulamentul (UE) 2016/1011; activitățile de administrare a creditelor în conformitate cu Directiva (UE) 2021/2167 a Parlamentului European și a Consiliului, precum și completarea activităților de acordare de împrumuturi persoanelor juridice în numele F.I.A.și de administrare de entități special constituite în scopul securitizării., cu scopul de a recunoaște aceste activități ca fiind activități legitime ale A.F.I.A.;
•  completarea condițiilor de autorizare a A.F.I.A., stabiliţi în România, în sensul
  transmiterii unor informații cu privire la membrii consiliului de administrație sau consiliului de supraveghere, după caz, precum şi cu privire la directori sau membrii directoratului, după caz, în ceea ce privește activitățile suplimentare ale A.F.I.A., inclusiv prin descrierea rolului, a titlului și a nivelului funcției de conducere a persoanelor respective; o descriere a liniilor ierarhice și a responsabilităților de raportare care le revin persoanelor respective în cadrul A.F.I.A. și în afara acestuia; prezentarea generală a timpului pe care fiecare dintre aceste persoane îl alocă fiecărei responsabilități; o descriere a resurselor umane și tehnice care sprijină activitățile respectivelor persoane; informații cu privire la identitatea acționarilor sau membrilor direcți sau indirecți ai A.F.I.A., persoane fizice sau juridice, care dețin participații calificate, precum și valoarea respectivelor participații; un program de activitate care prezintă structura organizatorică a A.F.I.A., inclusiv informații despre modul în care A.F.I.A. intenționează să își respecte obligațiile care îi revin prin aplicarea legii;
• introducerea unor noi prevederi din care să rezulte faptul că:

– A.F.I.A. dispun de o listă de instrumente de administrare a lichidităților, care
trebuie să cuprindă cel puțin următoarele informații:

 modul de suspendare a subscrierilor, răscumpărărilor la inițiativa investitorilor și a rambursărilor;
 perioadele de preaviz;
 comisioanele de răscumpărare;
 mecanisme prestabilite prin care valoarea activului net al unităților sau acțiunilor unui fond de investiții este ajustat prin aplicarea unui factor (denumit «factor de fluctuare») care reflectă costul lichidității;
 sistemul dual de prețuri;
 taxele anti-diluție aplicabile;
 modul de transferare a activelor deținute de fond, în loc de numerar, pentru a satisface cererile de răscumpărare ale deținătorilor de titluri de participare sau ale acționarilor,
 lista conturilor pentru active nelichide;

– A.S.F. furnizează ESMA, o singură dată, date privind costurile, inclusiv toate taxele, comisioanele și cheltuielile care sunt suportate direct sau indirect de investitori sau de A.F.I.A. în legătură cu operațiunile F.I..A. și care urmează să fie alocate direct sau indirect F.I.A.;

*  reglementarea F.I.A. specializate în acordarea de împrumuturi către persoane juridice, inclusiv IMM -uri (Loan originating fund), prin care să se stabiliească modalitatea în care aceste entități trebuie să-și organizeze activitatea de creditare
astfel încât să asigure o gestiune adecvată a riscului de credit, atât în ceea ce privește
acordarea, cât și administrarea și monitorizarea împrumuturilor din portofoliu, prin
aplicarea unor politici și proceduri corespunzătoare, solide și eficace;

• introducerea unor noi prevederi din care să rezulte faptul că:
  – A.F.I.A. se asigură că F.I.A. care acordă împrumuturi este de tip închis, iar prin
  derogare, un F.I.A. care acordă împrumuturi poate fi de tip deschis, cu condiția ca A.F.I.A. care îl administrează să poată demonstra autorităților competente din statul membru de origine al A.F.I.A. că sistemul de administrare a riscului de lichiditate al F.I.A. este compatibil cu strategia sa de investiții și cu politica sa de răscumpărare;

– A.F.I.A. se asigură că efectul de levier al unui F.I.A. care acordă împrumuturi pe
care îl administrează reprezintă cel mult:

 175%, în cazul în care F.I.A. respectiv este de tip deschis;
 300%, în cazul în care F.I.A. respectiv este de tip închis, cu precizarea că se
aplică o limită de concentrare de 20% pentru împrumuturile acordate unui singur împrumutat dacă împrumutatul este o entitate financiară, un F.I.A. sau un organism de plasament colectiv în valori mobiliare.

– prestarea de servicii de către un depozitar central de titluri de valoare care acționează în calitate de CSD emitent, astfel cum este definit în actul delegat adoptat
în temeiul art. 29 alin. (3) și al art. 48 alin. (10) din Regulamentul (UE) nr. 909/2014,
nu se consideră o delegare a funcțiilor de custodie ale depozitarului;
– obligația A.F.I.A. de a prezenta o listă a comisioanelor, a taxelor și a cheltuielilor
suportate de A.F.I.A. în legătură cu funcționarea F.I.A. și care urmează să fie alocate
direct sau indirect F.I.A.;
– A.F.I.A. raportează periodic către A.S.F. piețele pe care operează și instrumentele
pe care le tranzacționează în numele F.I.A. pe care le administrează;
– A.F.I.A. comunică, pentru fiecare F.I.A. pe care îl administrează, informații
referitoare la instrumentele pe care le tranzacționează, la piețele pe care este
membru sau pe care tranzacționează în mod activ, precum și la expunerile și activele
fiecărui F.I.A. Informațiile respective includ identificatorii necesari pentru a face
legătura între datele furnizate despre active, F.I.A. și A.F.I.A. și alte surse de date
de supraveghere sau aflate la dispoziția publicului;
– un A.F.I.A. autorizat din UE poate distribui unități sau acțiuni ale unui F.I.A. din
UE care investește predominant în acțiunile unei anumite societăți către angajații
societății respective sau ai entităților sale afiliate în cadrul schemelor de economii
ale angajaților sau al schemelor de participare a angajaților, la nivel național sau
transfrontalier;
* introducerea unor noi prevederi referitoare la:
– instituirea interdicției privind acordarea și/sau administrarea pe teritoriul României, de către AFIA/FIA stabilite în România sau în alte state membre, a împrumuturilor către consumatori ca urmare a exercitării opțiunii naționale introduse la art. 15 alin. (4g) din Directiva 2011/61/UE, astfel cum aceasta a fost modificată prin art. 1 pct. 7 (b) Directiva (UE) 2024/927;

Exercitarea acestei opțiuni este justificată din considerente de interes public, astfel
cum se precizează la pct.15 din preambulul directivei (”din motive imperative de
interes public, statele membre ar trebui să poată interzice pe teritoriul propriu
acordarea de către FIA de împrumuturi pentru consumatori”). Astfel, trebuie avut în
vedere că implicarea FIA în desfășurarea activității de creditare către consumatori,
fie direct, fie indirect prin intermediul unui terț sau al unui vehicul investițional
special (SPV), poate expune sistemul financiar la riscuri considerabile. Luând în
considerare principiul expus la preambulul 13 din Directiva (UE) 2024/927 conform
căruia este de așteptat ca FIA să crediteze societățile, în special IMM-uri, pentru care
sursele tradiționale de creditare sunt mai greu de accesat, nu este exclus ca și în
domeniul creditelor acordate consumatorilor, FIA să aibă tot un apetit la risc mai
ridicat decât împrumutătorii tradiționali, iar acest lucru ar putea favoriza
comportamente de creditare agresivă, sporind riscul de supraîndatorare al consumatorilor, în timp ce expansiunea nesustenabilă a creditării ar putea genera
riscuri sistemice, amplificând interdependențele dintre sectorul bancar tradițional și
sistemul de „shadow banking”.
– reglementarea, pentru situațiile în care AFIA/FIA stabilte în România sau în alte
state membre derulează activități de creditare permise pe teritoriul României (altele
decât împrumuturile către consumatori), a unor cerințe referitoare la:
a. realizarea analizelor de bonitate a debitorilor pe baza unor cerințe prudențiale;
b. raportarea la CRC (Centrala Riscului de Credit) pentru creditele acordate,
respectiv consultarea informaţiilor existente la Centrala Riscului de Credit;

În ceea ce privește introducerea cerințelor mai sus arătate la lit. a și b este de
menționat că implicarea AFIA/FIA în activitatea de creditare, în absența unui cadru
de reglementare și supraveghere prudențială care să asigure condiții solide de
monitorizare, pe baze continue, a riscului de credit, atât la acordare, cât și pe
perioada derulării finanțărilor, poate genera acumularea de active de slabă calitate
în bilanțurile acestora, fenomen care poate deveni o sursă de vulnerabilitate, mai
ales în cazul unor șocuri adverse. Absența cadrului de reglementare ar putea reduce
totodată eficiența politicii macroprudențiale, întrucât măsurile macroprudențiale
privind debitorii nu s-ar aplica uniform entităților ce pot acorda credite sectorului
real. Astfel, lipsa unor reglementări riguroase pentru aceste entități ar putea crea
premisele apariției unui fenomen de arbitraj de reglementare, în condițiile în care
celelalte categorii de entități, care activează pe piață în condițiile legale
corespunzătoare, se supun unor norme stricte în materie de creditare. Acordarea de
credite prin intermediul unei entități de forma AFIA/FIA ar putea fi preferată în
detrimentul instituțiilor de credit sau IFN, în urmărirea unor cerințe mai laxe privind
capitalul, provizioanele sau standardele de creditare. Mai mult, AFIA/FIA prezintă
interconexiuni cu alte instituții financiare, astfel că pierderile înregistrate de
AFIA/FIA care acordă credite cu profil de risc ridicat s-ar putea transmite către
bănci sau alți intermediari financiari, cu potențial de a amplifica efectele negative
în cazul apariției unor șocuri adverse. Un alt aspect care ridică îngrijorări este lipsa
de transparență și de monitorizare adecvată a activității AFIA/FIA care acordă
credite. Absența unor cerințe detaliate de raportare privind volumul, structura și
calitatea portofoliilor de credite limitează capacitatea autorităților de a evalua corect
riscurile sistemice și de a lua măsurile ce se impun.

Modificările celor două acte normative enumerate anterior au fost incluse într-un act
legislativ unic, având în vedere interconectarea dintre obiectul și obiectivele acestor
modificări, respectiv în cadrul prezentului proiect de lege.

Neadoptarea proiectului de act normativ presupune nerespectarea obligațiilor ce revin României în calitate de stat membru UE și ar atrage aplicarea de sancțiuni României legate de netranspunerea la nivel național a prevederilor legislației comunitare, respectiv a prevederilor Directivei (UE) 2024/927.