România are posibilitatea să atragă de la investitori câteva zeci de miliarde de euro grupând companiile cu capital majoritar de stat care sunt viabile într-un superholding pe care să îl listeze, a declarat, marţi, Gabriel Biriş, co-managing partner Biriş Goran SPARL şi Fondator The Tax Institute, la un eveniment de specialitate.
“Care ar fi o posibilă soluţie? Identificăm companiile viabile, grupăm companiile, probabil că vor fi multe zeci, grupăm aceste companii viabile, le punem pe căprării, le punem într-un holding intermediar, pe industrie. Şi apoi, holding-urile astea intermediare le punem într-un superholding pe care iniţial îl listăm. Estimarea, aşa, ochiometric, uitându-te la principale companii la care statul e majoritar, dar nu neapărat majoritar, e undeva peste 30 de miliarde. Asta înseamnă că noi putem să aducem în superholding până în 30 de miliarde de euro listând compania asta, sunt fonduri suverane care fac asta, să atragem capital fără să vindem capitalul, după care să-l reinvestim, fie prin intermediul holding-urilor intermediare, în companiile operaţionale. Le-am numit OPCO. De exemplu, un OPCO poate să fie Romgaz, alt OPCO poate să fie Hidroelectrica, Transgaz, toate companiile mari, şi nu numai din energie. Asta aduce avantaje şi în ceea ce priveşte corporate governance. În etapa a doua poţi să te gândeşti să listezi şi holding-urile intermediare, alte încă vreo 30 de miliarde, diluându-le, dar crescând mult plăcinta. Ai mai puţin, dar dintr-o plăcintă mult mai mare. Practic, România are posibilitatea ca, într-o perioadă decentă de timp, să atragă de la investitori câteva zeci de miliarde, la cost free, adică fără costuri, mai mult decât PNRR-ul”, a spus Gabriel Biriş, la conferinţa “Finanţarea Dezvoltării: (Re)capitalizarea României şi utilizarea tuturor instrumentelor de irigare financiară a economiei”, organizată de CursDeGuvernare.ro, potrivit Agerpres.
El a vorbit despre realizarea şi listarea unui superholding în contextul în care România trebuie să facă o ajutare bugetară, în perioada următoare, de 11%, incluzând aici creşterea investiţiilor în apărare, 3% din PIB, şi pensionarea “decreţeilor”, 2% din PIB.
Gabriel Biriş a afirmat că România nu poate susţine un asemenea efort financiar doar prin creşterea de taxe.
Pe de altă parte, el a menţiona că în cazul unui superholding riscul principal îl reprezintă “calitatea managementului” şi “acapararea de către politic a unei astfel de construcţii, în interes personal şi nu în interesul ţării”.