Creșterea gradului de bancarizare sau de incluziune financiară este excepțională în Bucureşti, dacă vorbim de media națională putem să spunem că arată bine, cu potențial semnificativ de creștere, dar dacă ne uităm la urbanul mic și rural – situaţia este dezastruoasă, a declarat Bogdan PĂTRU, Government Segment Lead, Mastercard România și Croația, la Banking Forum organizat de Financial Intelligence, pe 21 octombrie.
Domnia sa a spus: “Măsurarea acestui indicator diferă. Se spune că gradul de bancarizare este undeva la 60-70% din populația României, o cifră care poate suna foarte bine, dar dacă vom compara cu Ungaria unde gradul bancarizare este de 81% sau Croația unde este de 89%, ne vom da seama că mai avem mult de lucru. În continuare, vom lucra alături de industria bancară în dezvoltarea de noi soluții și servicii oferite consumatorilor pentru ca aceștia să aibă acces cât mai facil la aceste produse.
Haideți să ne aducem aminte de primele luni din pandemie când nimic nu funcționa, ghișeele statului erau închise, cabinetele medicale erau închise, în magazine nu găseai nimic, dar puteai foarte repede să îți deschizi un cont online cam la toate băncile din România, puteai foarte bine să îți plătești de acasă toate taxele şi impozitele online și aveai acces chiar și la banii tăi numerar prin retragerile de la ATM. Nu a fost uşor, dar iată că aceste servicii au funcționat fără probleme și și-au dovedit pe deplin utilitatea.
În opinia mea, ar trebui să mai modificăm cadrul legislativ. Pentru ca un lucru să funcționeze în România ai nevoie de lege și iată că, după aproape șase ani de la adoptarea primei variante a unei legi care introducea obligativitatea comercianților să accepte plăți electronice, acum s-a revenit, prin ultima modificare la Codul Fiscal, la forma adoptată în 2016.
De asemenea, cred că ar trebui să cercetăm puțin cum putem crește gradul de digitalizare a veniturilor românilor pentru că, paradoxal, aproape 50% din populația care încasează o sumă de bani – că vorbim de salarii, pensii sau beneficii de asistență socială – o încasează în continuare numerar.
Mai mult, cred că ar trebui să încurajăm firmele să își digitalizeze încasările și plățile. Recent, am văzut o declarație a domnului președinte ANAF Lucian Heiuș care spunea că, din totalul firmelor din România, aproape 350 mii nu au un cont activ, lucru care mi se pare absolut șocant. Iar când am văzut că mare parte din aceste firme sunt și plătitoare de TVA, mi s-a părut cumva de neînțeles.
O altă direcţie pe care ar trebui să o urmăm este zona de educaţie financiară. În acest sens, am dus, alături de industria de profil, politica pașilor mici și deja a devenit un clişeu, dar trebuie repetat la nesfârșit – avem nevoie de educație financiară.
Deși fiecare entitate din sistemul financiar-bancar are programe de educație financiară, a trecut aproape un an de când a intrat în vigoare legea care spunea ca educația financiară să fie materie obligatorie în școli, la clasele I-VIII, dar a trecut mai mult de o lună de când a început anul școlar şi nu ştiu să fie obligatorie în afară de clasa a opta.
De asemenea, în primăvară, a fost publicată Strategia Națională pentru Educație Financiară, un document bun, perfectibil, a fost îmbucurător să vedem că se adresa celor trei piloni mari – copii și tineri, populația adultă, dar și operatori economici -, s-au terminat consultările publice și cred că acolo s-a încheiat, cel puțin pentru o perioadă de timp, orice discuție pe această temă”.
Referitor la soluţiile propuse de Mastercard pentru creșterea gradului de bancarizare, Bogdan Pătru ne-a spus: “Am observat că foarte mult timp ne-am învârtit în jurul problemelor de tipul «Ce a fost mai întâi – oul sau găina?»: De ce să-mi pun eu, magazin fiind, un POS pentru că nimeni la mine nu vine să plătească cu cardul sau de ce să-mi încasez bani într-un cont și să folosesc un instrument de plată electronic pentru a plăti, pentru că nicăieri nu am unde să plătesc.
Ne putem învârti în jurul acestor întrebări la nesfârșit și nu o să găsim soluția dacă gândim aşa.
Există soluții și produse dezvoltate de noi și implementate cu partenerii noștri din sistemul bancar. Comercianții spuneau într-o vreme că sunt foarte scumpe POS-urile şi că nu şi le pot permite…Un argument nejustificat, aş spune eu…Dar am dezvoltat o soluție care permite transformarea unui telefon mobil într-un terminal de plată și, așa cum poţi folosi telefonul pentru a plăti, așa poți folosi telefonul pentru încasări.
O altă întrebare a fost: “De ce să îmi iau veniturile pe card, în condiţiile în care, acolo unde locuiesc eu, nu am ATM, nu am sucursala bancară etc.”
Prin Legea din 2016, care a avut trei-patru modificări până în prezent, există şi serviciul de retragere la numerar de la comercianți, condiționat de achiziția unui produs în acel magazin.
Să nu se înțeleagă greșit – nimeni nu dorește să elimine numerarul din economie în totalitate. Dar când ai o evaziune de 35% și când ponderea economiei este bazată pe cash, este clar că între cele două e o corelație și ai o problemă.
Referitor la creșterea gradului de educație, aici cred că nu mai este nevoie doar de eforturile pe care noi și industria le facem în această direcție. Noi avem un program de educație financiară împreună cu Asociația Profesioniștilor în Educație de mai bine de 10 ani, dar am observat că impactul a fost foarte mic, deşi au trecut mii de copii prin el.
Dacă nu există această dorință a statului de a se implica, de a promova și de a introduce educaţia financiară, eforturile noastre sunt lăudabile, dar sunt mici insule, mai mult sau mai puțin izolate, și niciodată nu vom avea puterea de a atinge o masa critică într-un timp util, astfel încât rezultate pozitive să se poată vedea”.
În Europa, suntem una dintre puținele țări unde ne ducem la casierie să ne ridicăm salariul și suntem una dintre puținele țări – dacă nu, cam singura de prin Europa – unde așteptăm factorul poștal să vină să ne aducă pensia.
În majoritatea țărilor, utilizarea acestor servicii s-a introdus prin lege. Din păcate, la noi este o decizie a Curții Constituționale din 2008-2009 care interzice introducerea obligativității de plată a salariului. Dacă ne uităm la infrastructura bancară și la serviciile bancare care erau disponibile în 2009 și de ce dispunem în 2022 cred că mare parte dintre motivele care au stat la baza argumentării și fondării deciziei Curții Constituționale nu mai sunt actualitate.
În teorie, iniţiativa de a avea fiecare român un cont bancar un lucru bun, rămâne de văzut cum se va face acest lucru – diavolul este în detalii de multe ori.
Cred că orice inițiativă care este elaborată în urma unui dialog constructiv între mediul public și mediu privat – și nu vorbim numai de incluziune financiară sau de servicii bancare – poate aduce un plus de valoare, pentru că noi nu știm care este cel mai bun cadru de reglementare și niciunul dintre noi nu este specialist în tehnică legislativă, dar la fel și legislativul sau executivul nu va ști niciodată fără un dialog și o consultare cu ce se confruntă industria noastră și fiecare industrie în parte”.
| Știri BVB