La ianuarie anul curent, Marius Bostan, ministru al Comunicațiilor și Societății Informaționale în perioada 2015-2016, a făcut obiectul unor atacuri mediatice lansate prin anumite platforme online , invocată fiind o presupusă legătură avută cu Securitatea în anii de liceu, dar și prezumtiva implicare în achiziții dubioase de materiale sanitare realizate în timpul pandemiei de Covid-19.
La jumătatea lunii iunie a.c. aceleași alegații revin încă o dată în spațiul mediatic, fiind colportate succesiv de anumite platforme media de această dată coroborate cu ideea că Marius Bostan ar fi persoana dorită de președintele Nicușor Dan ca viitor director al Serviciului Român de Informații.
În cele din urmă, fostul ministru a reacționat la aceste acuzații dezmințindu-le în cadrul unui interviu publicat tot în iunie a.c. Premisa replicii sale a fost că, în anul 2016, Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a emis o adeverință conform căreia „nu i se poate atribui calitatea de lucrător/colaborator al Securității, în sensul legii”. Suplimentar, a respins categoric acuzațiile aducând o serie de argumente derivate din istoricul anticomunist al familiei din care provine și din propria sa experiență profesională și politică.
Toate aceste intervenții mediatice survenite în perioada ianuarie – iunie a.c. la adresa lui Marius Bostan au repetat cu obstinație aprecierea conform căreia acesta ar fi o persoană „controversată”. Merită a fi remarcat modul în care s-a urmărit manipularea opiniei publice: lipirea unei etichete negative de persoana vizată, inclusiv prin referiri repetate la adeverința emisă în 2016 de CNSAS, făcute însă cu omiterea consecventă a concluziei conținute tocmai în documentul respectiv.
Întrebarea legitimă care rezultă din întregul tablou este la ce folosesc atacurile pe direcția lui Marius Bostan, mai ales că au survenit într-un mod manipulator evident? Ca primă observație, putem deduce că sunt corelate cu perspectiva ca acesta să fie, într-adevăr, nominalizat în perioada următoare la conducerea unuia dintre serviciile de informații ale României, caz în care denigrarea sa anticipativă slujește, desigur, un scop clar: blocarea unei eventuale intenții de numire a sa, prin acumularea unui pachet de contraargumente, indiferent de lipsa lor de fundament.
Ceea ce vedem este amorsarea unui joc de percepții prin care se dorește invalidarea unei intenții care a fost anunțată tot de către aceleași personaje care s-au erijat în postura de detractori ai intenției respective, fără a avea măcar certitudinea veridicității ei. România nu poate fi un stat în care decizia ca o persoană sau alta să fie sau să nu fie numită în funcția de director al unui serviciu de informații este luată pe baza unor alegații vehiculate prin platforme online, mai ales când este evidentă abordarea de tip „kompromat”. Pentru sănătatea democrației românești, vital este ca o astfel de decizie să survină și să fie validată prin parcurgerea tuturor procedurilor legale și instituționale aflate în vigoare, iar acceptarea sa publică ține de argumentele președintelui țării și revine mai mult în sarcina persoanei efectiv nominalizate.
Firește că este nevoie de examinarea critică a oricărei candidaturi, dar în mod transparent și judicios. În plus, aceeași examinare critică trebuie orientată în egală măsură și asupra aspectelor invocate în defavoarea propunerilor, pentru a cerceta temeinicia lor și scopul vizat în realitate. “Cine” și „ce” spune despre un candidat sau altul prezintă relevanță sporită dată fiind miza: directorul unui serviciu de informații reprezintă unul dintre pilonii pe care Președintele României se va baza în exercitarea mandatului său de conducere a țării, îndeosebi pe dimensiunile de apărare și securitate. Ar fi fundamental eronat să se facă abstracție de amenințările hibride cu care țara se confruntă în contextul actual existent în vecinătatea noastră.
Așadar, cine urmărește lipirea etichetei de persoană „controversată” de Marius Bostan și pentru ce? La primă vedere, autorii campaniei mediatice duse împotriva sa sunt oameni și platforme online conexate puternic la curentul suveranist. Deși acesta a eșuat în a impune un președinte sau un premier, vedem acum că încearcă același lucru pe direcția eșaloanelor imediat următoare. Precedentele evenimente cu care România s-a confruntat recent pe filiera curentului suveranist au arătat că acestea exced cadrul democratic și au prea puțină legătură cu jocul politic normal într-o democrație. A fost un veritabil cutremur la care democrația românească a fost supusă, iar replicile sale din prezent trebuie tratate ca atare.
[10] https://inliniedreapta.net/articole/interviu-marius-bostan-am-fost-anchetat-de-securitate-pentru-anticomunism-la-17-ani-colaborarea-mea-cu-securitatea-e-o-minciuna-ruseasca/
| Știri BVB