Cătălin Stancu, Horvath: Calculele noastre arată niveluri semnificative ale prețului energiei, în următorii 15 ani, mai ales în scenariile influențate de prețurile gazelor naturale și CO2; Fără preț competitiv, România nu are cum să mai existe industrial vorbind, la nivel european

Calculele Horvath arată niveluri comparabile sau chiar crescute ale prețului energiei, în scenariile analizate în următorii 15 ani, influențate în special de prețurile gazelor naturale și CO2, a transmis Cătălin STANCU Associated Senior Expert Horváth, la Forumul Energiei 2025, organizat de Financial Intelligence, pe 14 aprilie.

El a prezentat perspectivele pieței de energie în următorii 15 ani: “Toată lumea se plânge de volatilitatea din piata și de cât de complicat este să dezvolți un proiect la scară industrială. Una din întrebări este cât o să fie prețul energiei. Pentru a răspunde la acesta întrebare am dezvoltat un model de prognoza bazat pe principiul ordinii de merit.

Este un model dezvoltat împreuna cu un partener, care se bazează pe lucruri foarte specifice din piața românească, adică ține cont de cele două documente programatice pe care le avem la ora aceasta, Strategia Energetică și strategia pe termen Lung a României de decarbonizare.

Între cele două documente sunt niște discrepanțe, probabil că unul va trebui updatat ca să îl reflecte, la zi, pe al doilea. Astfel, datele luate în calcul în această modelare sunt date oficiale.”

Potrivit domniei sale,  la nivel de UE, s-a înregistrat, în 2024, o scădere semnificativă a prețului energiei, cu o medie de 74 de euro pe megawatt oră, pe piața zilei următoare.

Dacă în Europa prețurile au evoluat semnificativ în scădere, și în 2023, și în 2024, România este a treia cea mai scumpă piață din Europa”.

Un caz absolut spectaculos este Spania, care tradițional era în lista celor trei peninsule cu cel mai mare preț (Spania, Italia și Grecia/ Balcani), dar care, în trei ani, a ajuns la un preț de 63 de euro, sub prețul mediu al Europei, a menționat Cătălin Stancu: “Sunt două elemente care au ajutat Spania, în special migrarea masivă către industria regenerabilă și îmbunătățirea interconexiunilor cu cel mai mare producător de energie nucleară, și anume Franța.”

Ca evoluție, în ultimii doi ani, România, Bulgaria și Serbia sunt practic singurele țări care nu văd nici o scădere de preț, în condițiile în care toate celelalte țări au scăderi. Franța, Spania, Portugalia au scăderi spectaculoase, alături de Elveția și de Marea Britanie.

Domnia sa a explicat modelul folosit pentru prognoză: “Am realizat un model de forecast care face o evaluare la nivel de piață europeană, este un model de dispecerizare economică pe logica principiului de bază al funcționării pieței, și anume ordine de merit, ia în calcul toate elementele esențiale pentru determinarea prețului de echilibru, adică egalitate cerere-ofertă, inclusiv nevoile de rezervă, constrângeri de capacitate la granițe, capacitățile prognozate în următorii 15 ani pe interconexiuni, la elemente de cost include și costuri de pornire/oprire a capacităților de echilibrare, dar și datele de intrare esențiale pentru ce înseamnă costul energiei electrice, adică preț gaz natural, cărbune, CO2, inclusiv nevoia de a tăia din capacitățile care la un moment dat s-ar putea să nu mai fie necesare (curtailment). Utilizam si o estimare de cerere, considerând pe mai multe scenarii publice.

Este un model care practic calculează 168 de ore caracteristice, adică se repetă pentru o săptămână caracteristică în fiecare lună a anului, deci în mod rezonabil ar trebui să fie într-o marjă de eroare decentă. Elementele esențiale de calcul, respectiv capacitățile instalate, așa cum anticipam deja, sunt cele din LTS, cu observația că, la 2030, strategia energetică și LTS sunt undeva în aceeași zonă 30 de GW.

Pentru 2035, am mers mai degrabă un scenariu de mix energetic mai moderat respectiv viziunea din LTS cu aproximativ 30GW(grafic dreapta), în strategia energetică având undeva peste 40 de GW în 10 ani, ceea ce față de 17 GW in prezent devine nerealist . Nu am luat în calcul partea de producție prosumatori, pentru ca si  în partea de cerere nu consideram această energie(ipoteza simplificatoare).”

Analiza are 8 scenarii, dintre care trei scenarii pentru gazul natural și două scenarii pentru taxa pe emisii care prezintă interes:

Ca și concluzie, cine speră la reduceri de preț în piața pare optimist, a spus Cătălin Stancu: “Modelul acesta analizează trenduri și încearcă să răspundă la întrebarea cât de competitivă va fi energia românească.

Fundamental, dacă ai o industrie care livrează competitiv, nu înseamnă cel mai mic preț posibil, ci înseamnă cel mai mic preț care dă semnale corecte în piață. Când ajungi la un preț care e sub un anumit nivel, blochezi investiții. Nu se mai întâmplă nimic. Aste se întâmplă de obicei când reglementezi industii pe termen lung.

Fără preț competitiv, România nu are cum să mai existe, industrial vorbind, pe piața europeană cel puțin, nu mai vorbesc de competiția cu industrii care sunt localizate în zone  netaxate pe emisiile de CO2.

Acestea sunt valori în termeni reali ale prețului energiei, deci se adaugă inflația pe 5-10-15 ani, ca să înțelegeți de fapt valoarea în termeni nominal. Tendința e de creștere pe oricare scenariu.

Cu un scenariu horror (high CO2), unde deși avem un preț rezonabil al gazului natural (scenariul de referință al gazului natural), dar cu un scenariu cu un preț ridicat al taxei de CO2 – dar care e luat în calcul de anumite instituții mai ales la orizont de timp 2040), pe mixul energetic al României din strategii, o să avem un preț cu 40% mai mare decât pe un scenariu moderat, și asta e clar că pune, din punctul nostru de vedere o întrebare foarte complicată, și anume dacă ce avem acum în strategii este ok. Menționez că nu există vreun document programatic în care să fie prezentată de o prognoză de preț, ceea ce e foarte interesant, adică avem strategie, avem documente programatice, dar pare că pe nimeni nu interesează cât o să fie prețul cu strategiile acelea. În plus, cu o singură excepție (foarte optimistă pe consumul la 2030), nu găsești date despre consumul prognozat. Toată lumea se preocupă de mixul energetic, ceea ce nu prea se spune e că niciun mix nu are sens, dacă nu el răspunde la o cerere asociată, pentru că economic vorbind acolo se întâlnește cererea cu oferta, adică acolo rezultă prețurile acestea.”

În raportul Draghi, se spune că atâta timp cât o să ai măcar un megawatt care închide ordinea de merit pe un interval orar care va fi dependent de prețul CO2 (vorbim  de gaz natural ), el va da prețul la care se închide ordinea de merit pentru intervalul respectiv, a mai adăugat Cătălin Stancu: “Din datele prezentate în Raportul Draghi, în 2022, deși producția pe gaz natural( CCGT în principiu) a reprezentat doar 20% din consum, GN a închis ordinea de merit în 63% din intervale” adică deși nu reprezintă decât 20% din producție, determin prețul de închidere al pieței pentru 63% din timp”.

Graficul din dreapta sus arată costul marginal al producției de gaze în România cu ipotezele menționate în scenariul de referință (moderat pe preț GN, respectiv CO2). Rezultatul nici nu are cum să fie altul, dacă ne propunem să avem masiv CCGT-uri în producția de bază, pentru simplul motiv că ele foarte probabil că vor închide ordinea de merit, nu pe 100% din intervale, dar pe majoritatea intervalelor. Atunci, întrebarea care se pune este dacă ce avem acum în strategii satisface criteriul de cost optim și de competitivitate pentru industrii.

Și dacă actualul model de piață (ordine de merit) este compatibil cu o producție masiva de energie bazată de CCGTuri.

În plus, pe o analiză de senzitivitate, între prețul gazului și prețul CO2, influența determinantă este a prețului CO2, adică riscul masiv este să intri în tehnologii care depind de prețul CO2, mai degrabă decât costul gazului, a mai spus domnia sa.

În concluzie considerăm că este nevoie de o dezbatere consistentă pe actuala Strategie Energetică, care să clarifice în prealabil ipotezele/scenariile de consum, să propună criteriile de determinare a mixului energetic corelat cu utilizarea de criterii de minimizare/optimizare a costului/prețului energiei.