Autor: Ana Cătănescu
Doctore,
nu-mi amputa iubirea.
Încearcă să-mi tai un picior,
că am să-mi pun o cârjă
și tot voi merge să-mi îmbrățișez părinții.
Doctore,
nu-mi scoate sufletul,
mai lasă-mi-l acolo cât pentru o iarnă.
Și așa să-l simt cum îmi încălzește trupul.
Mai bine taie-mi un braț,
că voi prinde ciotul intr-o fașă
și tot voi face cu o singură mână
pâinică rumenă familiei.
Doctore,
nu-mi îndepărta fericirea.
Poți să-mi scoți inima
și cu ea pulsând pe o tipsie,
voi bate la ușa copiilor mei
să le-o mai dau o dată în dar.
Doctore,
nu-mi opera gândurile.
Mai bine caută să-mi coși
toate fricile rătăcite
ca să pot să le transform în speranțe….
și cu ele doldora in craniu,
să pot călători.
Așa, mă voi regăsi de fiecare dată
pe peronul puțin prăfuit,
de unde voi lua trenul spre mine însămi.
A C ianuarie 2019
***
Sunt Ana Cătănescu, am 65 de ani, m-am născut, am crescut și locuiesc dintotdeauna la țară, Dărmănești, de Dâmbovița.
Grație unor profesori excepționali la limba și literatura română, am avut mereu o neobosită aplecare pentru citit și scris. Numai că abia pe la cinzeci și ceva de ani am început să scriu spontan și tot pe atât de sporadic. Este modul meu de a-mi exprima emoțiile.
| Știri BVB